
Litiaza urinara este o afectiune cu implicatii multiple. Aceasta complexitate trebuie respectata in special in tratamentul bolii. Nu exista o regula unica de conduita terapeutica in litiaza; astfel, atitudinea in fata unui calcul renal difera de cea din calculul vezical iar litiaza oxalica se trateaza diferit de cea urica. Din cele expuse mai sus rezulta necesitatea clasificarii, dupa diferite criterii, a litiazei urinare. Nu se poate vorbi de calculi urinari in general; calculii urinari se deosebesc prin localizare si compozitie chimica.
Clasificarea calculilor urinari dupa localizarea lor in tractul urinar
Dupa localizarea lor, de-a lungul tractului urinar, calculii pot fi impartiti in: calculi parenchirmatosi, caliceali, bazinetali, ureterali superiori, ureterali inferior), parietali (in peretele vezicii, la orificiul ureteral), vezicali si uretrali. Locul de formare a calculului si sediul in momentul descoperirii sale de cele mai multe ori nu sunt identice. Un micro-calcul format in tubii colectori din papilele renale poate deveni pe rand calcul bazinetal, ureteral, vezical si uretral. Circa 95°/o din toti calculii se descopera in sistemul pielo-caliceal si in ureter. Medicul va stabili penlru fiecare caz in parte: daca sunt sanse de eliminare spontana, daca sunt recomandate medicamente solubilizante sau daca este necesara interventia chirurgicala. Din studierea dimensiunii, formei si gradului de capacitate radiologica a calculului se obtin date importante care pot fi valorificate in stabilirea concreta a tratamentului. Se poate aprecia: daca este posibila eliminarea spontana, calea de acces pentru calculi bazinetali, utilizarea de catetere cu lat (bucla) pentru calculii ureterali si modul de indepartare a calculilor vezicali. Calculii caliceali pot fi unici sau multipli, de dimensiuni si forme foarte diferite. Ei apar in calice, nu pot strabate structura din zona colului caliceal si cresc treptat in marime. Uneori determina staza urinara cu infectie consecutiva si necesita indepartarea de urgenta pe cale chirurgicala. Calculii bazinetali sunt de obicei de forma rotunda, ovala sau triunghiulara, iar marimea variaza de la un sambure de cireasa pana la dimensiunile unui pumn.
Uneori ocupa intreaga cavitate pielo-caliceala si poarta denumirea de calculi coraliformi. Calculii bazinetali, mai mici , pot inchide zona de cmergenta a ureterului ca o supapa, generind o staza urinara importanta. Calculii ureterali, rotunzi sau alungiti , au marimea unor boabe de dinte sau mazare. Rareori raman inclavati pe traiectul ureterului. Capatand dimesiuni apreciabile.
Forma si dimensiunea calculilor vezicali variaza: pot coexista calculi de marimea unor fire de nisip cu altii mari cat pumnul. Cand se gasesc mai multi calculi, suprafetele de atingere sunt slefuite in genul unor articulatii. Calculii uretrali iau nastere foarte rar in uretra. De obicei sunt calculi ureterali care in timpul evacuarii lor (spontane), se inclaveaza la nivelul unei stramtori patologice a uretrei.