clasificarea dupa compozitia chimica

Denumirea  calculilor  urinari  dupa  localizare,  in momentul diagnosticului  este  importanta  pentru limbajul clinicianului dar cunoasterea compozitiei chimice si a structurii lor este mai valoroasa  pentru cercetare, in special, pentru tratament. Calculii  urinari sunt  formati  din substante anorganice sau organice crislalizate, reprezentand 95—98% din greutatea lor si dintr-o retea organica. Aceasta din urma este alcatuita din proteine si glucide si strabate calculul sub forma unor filamente.

Cunoasterea compozitiei calculului permite sa se traga concluzii asupra modului de formare si este o premisa obligatorie pentru stabilirea masurilor de prevenire si tratament. Din acest motiv orice calcul urinar, eliminat spontan  sau indepartat pe cale chirurgicala, trebuie analizat din punct de vedere chimic. Orice calcul urinar trebuie supus analizei chimice.

Mentalitatea gresita de a pastra calculii in chip de amintire  trebuie  combatuta cu  energie,  deoarece  orice profilaxie aplicata fara cunoastrea structurii chimice este incerta uneori  chiar daunatoare, favorizand aparitia de noi calculi. Exista 2 metode principale de analiza: metode de analiza chimica  si de analiza struclurala.

Analiza  chimica  incepe cu arderea pulberii calculului permintand o  prima grupare a calculilor in calculi organici (pulberea arde complet) si calculi anorganici (pulberea nu arde in  intregime ramanand  cenusa). Ulterior, prin diverse metode, se determina  cu precizie structura chimica. Din calculii organici fac parte calculii urici, uratici, cistinici si  xantinici. Ei sunt alcatuiti  aproape in intregime din acid uric  sau sarurile lui (urati), din cistina sau din xantina.

Printre calculi anorganici se numara cei formati din oxalate de calciu (sarea de calciu a acidului oxalic constituie varietatea cea mai frecventa intalnita) din fosfati si din carbonate.

Calculii fosfatici cuprind subgrupele: fosfat de calciu si fosfat amoniaco-magnezian. Calculii formati numai din carbonat nu se intalnesc practice la om.Carbonatii sunt totdeauna asociati cu fosfati si apar, cristalografic, sub forma de apatite. Calculii anorganici au de cele mai multe ori o compozitie mixta si sunt de dimensiuni mici (50 % dintre ei cantaresc aub 100 mg) indentificarea lor prin metodele chimice de rutina fiind deosebit de dificila. De aceea se practica pe scara tot mai larga metodele de naliza structural, care permit clasificarea calculilor dupa structura lor. Pentru bolnav este important aceasta indentificare mineralogica in masura in care calculi capata denumiri noi. Astfel calculi din oxalat sunt doua tipuri: Whewellit si Weddellit. Cei din fosfat de calciu se prezinta sub forma de apatite, cei din fosfat amoniaco - magnezian sub forma de struvit, iar carbonatul de calciu numai combinat cu fosfati sub forma de carbonat de apatite.

Analiza structura se efectueaza cu ajutorul unei aparaturi complicate si foarte costisitoare cu care nu poate fi inzestrat orice spital. Din aceste motive este necesar ca aceste analize sa fie efectuate intr-o unitate centralizata.