despre litiaza urinara

Calculoza este, probabil, la fel de veche ca insasi omenirea. S-au gasit calculi renali la mumiile egiptene din jurul anului 5 000 i.e.n. si in mormintele indiene din America de Nord, cu data mai recenta (1 500 i.e.n.). Desi calculoza poate apare la oricare om (rar la animale), afectiunea este mai frecventa in unele zone geografice. Explicatia trebuie cautata in factori geologici, climatici, constitutionali, rasiali si nutritionali. In afara acestei repartizari geografice diferite se cunoaste si o frecventa cu variabilitate temporala a litiazei renale. In anii celui de-al 2-lea razboi mondial si in perioada de dupa razboi s-au observat foarte rar cazuri de calculoza. 

S-a incriminat atat carenta alimentara in grasimi si proteine, cat si excesul de lichide si dulciuri din acea vreme. Din anul 1948 frecventa litiazei renale creste din nou. In zilele noastre 1—2% din populatie se afla in tratament pentru calculi renali, asa incat se poate vorbi, pe drept cuvant, de o noua boala cu extindere in masa, avand in vedere ca frecventa diabetului este de 1,5%, a reumatismului sub 1%, iar frecventa tuberculozei este mult mai mica. 

Pentru combaterea acestei afectiuni sunt necesare metode noi de tratament si, in special, de profilaxie. Se pot consemna rezultate partiale in acest sens; aslfel, in anumite tipuri de litiaza s-a reusit solubilizarea calculilor existenti si prevenirea formarii altora prin administrarea anumitor medicamente. Este absolut necesara o colaborare activa intre medic si pacient, caci tratamentul profilactic al liliazei dureaza ani de-a randul, uneori toata viata. 

Pentru a putea aprecia necesitatea si importanta diferitelor masuri terapeutice, bolnavul lifiazic trebuie sa cunoasca mecanismul de formare a calculilor si mijloacele de prevenire a lor. Astfel el nu se va mai simti un bolnav pasiv, cu care se petrec lucruri pe care nu le intelege. Adesea, la consultatii, nu se gaseste timpul necesar pentru explicatii amanuntite si nici bolnavul nu poate intelege si retine multitudinea de date, noi pentru el. De aceea unii specialisti inmaneaza bolnavilor carnetele cuprinzand indicatii de alimentatie si tratament in litiaza renala.

Lucrarea prezenta, sintetica si larg accesibila, privind stadiul actual al cunostintelor asupra liliazei renale, doreste sa consolideze simtul de raspundere al populatiei pentru sanatatea proprie. Indicatiile de tratament si alegerea medicamentelor pot fi facute numai de medic. Numai el are o privire de ansamblu asupra evolutiei bolii si stie ce trebuie facut, concret, la fiecare caz in parte. Incercarile de tratament din proprie initiativa se vor evita cu orice pret, fiind primejdioase.