electrocardiografia

Punctele de explorare sunt in numar de sase, iar derivatiile primesc ca simbol litera V: V1 - extremitatea interna a celui de al IV-lea spatiu intercostal drept;  V2 - extremitatea interna a celui de al IV-lea spatiu intercostal stang; V3 - la jumatatea distantei dintre V2 si V4; V4 - in spatiul al V-lea intercostal, pe linia medio-claviculara stanga; V5 - in spatiul al V-lea intercostal, pe linia axilara anterioara; v6 - in spatiul al V-lea intercostal, pe linia axilara mijlocie. V1, si V2 exploreaza ventriculul drept, V3 si V4 septul interventricular, iar V5 si V6 ventriculul stang. Electrozii sunt fixati de torace cu o curea. Pentru efectuarea electrocardiogramei, sora medicala trebuie sa pregateasca bolnavul si aparatul. Bolnavul se afla in decubit dorsal, relaxat fizic si psihic. Temperatura camerei sa tie de cca 20°. Tegumentele vor fi degresate cu alcool, iar electrozii pusi in contact cu membrele pe regiuni neparoase, prin intermediul unor fasii de panza udate cu solutie salina (clorura de bicarbonat de sodiu).
Aparatul se pune in contact cu sursa de curent, se controleaza functionarea, se fixeaza electrozii si se procedeaza la inregistrare. Dupa examen se retrag electrozii si se curata. Pentru fiecare bolnav se noteaza numele, varsta, profesia, diagnosticul clinic, daca a luat medicamente care pot influenta ECG (digitala, chinidina). Interpretarea unei electrocardiograme este o problema dificila, care-1 priveste pe medic. Totusi, unele notiuni elementare trebuie sa le posede si asistenta. Electrocardiograma normala prezinta o serie de deflexiuni (unde), segmente si intervale. Deflexiunile se numesc P, QRS si T. Segmentele sunt portiuni de traseu cuprinse intre unde: PQ si ST, iar intervalele sunt portiuni de traseu care cuprind unde si segmente P-Q si Q-T.
Unda P reprezinta procesul de activare atriala. Are o forma rotunjita si obisnuit este pozitiva. Dureaza 0,08 - 0,11 si are o amplitudine de 1 - 2,5 mm. Intervalul P-Q sau P-R (dupa cum complexul ventricular incepe cu Q sau R) corespunde activarii atriale si timpului de conducere atrio-ventricular. Dureaza 0,12 -0,21. E mai scurt in tahicardie si mai lung in bradicardie. Complexul QRS reprezinta activarea ventriculara. Se mai numeste sifaza initiala sau rapida. Prima deflexiune pozitiva se desemneaza cu R, iar prima deflexiune negativa cu Q. Cand complexul Q.R.S. este alcatuit din mai multe deflexiuni, undele pozitive care urmeaza undei R se noteaza R', R, iar undele negative care urmeaza unde R se noteaza cu S, S', S. Cand complexul ventricular este alcatuit dintr-o singura unda negativa, aceasta se noteaza cu QS. Durata complexului este de 0,6 - 0,10 in derivatiile membrelor si de 0,6 - 0,11 in precordiale. Cand se depasesc aceste valori, exista o tulburare de conducere.
Segmentul ST si unda T reprezinta procesul de repolarizare ventriculara. Segmentul ST este de obicei izoelectric si rar denivelat deasupra sau dedesubtul liniei izoelectrice. Unda T corespunde retragerii undei de excitatie din ventriculi. Este rotunjita si de obicei pozitiva .  Segmentul ST si unda T constituie faza terminala a ventriculogramei. Sfarsitul undei T marcheaza sfarsitul sistolei ventriculare, iar intervalul T-P reprezinta diastola electrica. Electrocardiograma este o metoda grafica precisa si simpla care reflecta fidel activitatea miocardului, permitand uneori chiar localizarea leziunii. In practica este foarte utila pentru diagnosticul tulburarilor de ritm, tulburarilor de conducere (blocuri de ramura), hipertrofiilor ventriculare, cardiopatiilor ischemice coronariene, intoxicatiei cu unele droguri (Chinidina, Digitala). Dar electrocardiograma nu da indicatii asupra compensarii sau decompensarii cordului, asupra etiologiei si prognosticului cardiopatiilor. Alte metode grafice. Vectocardiografia este o metoda grafica derivata din ECG, care da o reprezentare spafiala a activitatii electrice a inimii. Fonocardiografia este o metoda care inregistreaza grafic zgomoteie si suflurile produse de inima, cu ajutorul unui microfon asezat pe diferitele focare de auscultatie. Se inregistreaza de obicei simultan cu electrocardiograma. Fonocardiograma normala prezinta grupuri de vibratii care reprezinta zgomoteie 1 si 2, uneori chiar si zgomotele 3 si 4. Sfigmografta consta in inscrierea grafica a pulsului arterial, in special a celui radial. Se poate inregistra si pulsul carotidian. Fiebografia inregistreaza pulsatiile venei jugulare. Cateterismul inimii este o metoda de explorare a cordului care consta in introducerea unei sonde radioopace speciaie prin sistcmul vascular periferic, permitand recoltari de sange si inregistrari de presiuni in cavitatile inimii. Metoda permite: preeizarea diagnosticului unor boli congenitale, prin evidentierea traiectelor anatomice (sonda fiind radioopaca, este vizibila radiologic); masurarea presiunilor intracavitare; recoltari de probe de sange pentru dozarea O2 si CO2; efectuarea unor examene speciale: angiocardiografia, proba selectiva cu eter si executarea de electrocardiograme si fonocardiograme intracavitar. Contraindicatii: infarct miocardic recent, endocardita lenta, reumatism articular acut, tahicardii paroxistice ventriculare, insuficienta cardiaca, stari febrile etc. Complicatii: tulburari de ritm, febra si frisoane, edem pulmonar actit, accidente tromboembolice etc. Cateterismul inimii drepte este cel mai frecvent si se face prin una din venele de la plica cotului, patrunzand apoi in vena cava superioara, atriul drept, ventriculul drept, altera pulmonara, sub control radioscopic.