eliminarea calcului

De indata ce colica litiazica a cedat, se efectueaza o radiografie pentru confirmarea diagnosticului. Cu ajutorul radiografiei este posibila stabilirea sediului, dimensiunii si formei calculului, iar pe baza acestora se elaboreaza planul terapeutic. Cand sunt sanse pentrueliminarea spontana a calcului ele vor fi favorizate prin diferite mijloace. Este bine ca bolnavul sa stie ca 60—80°/o din calculii ureterali se elimina spontan.   

Doua treimi din calculii ureterali se elimina spontan.

Inainte de inceperea tratamentului se va explica bolnavului ca durerile violente din colica au si o semnificatie pozitiva  si anume: migrarea in jos a calculului. Multi  bolnavi nu sunt receptivi la aceasta consolare. De altfel astazi nu se mai admite conceptia ca pentru eliminarea calculului este indispensabila colica si de aceea  durerile se combat cu mijloace multiple. Posibilitatile de facilitare a eliminarii calculului sunt variate si se utilizeaza asociate:

Miscarea. Dupa stingerea fazei acute, repausul la pat este  daunator. Se recomanda miscari active:   plimbarile,  urcarea  treptelor,   sariturile   cu   coarda,   tenisul,   mersul   cu   bicicicleta inotul  in apa calda etc. Se va avea grija ca in dorinta de a elimina calculul cat mai  repede sa nu se faca abuzuri (surmenaj) Eliminarea calculului nu poate fi obtinuta cu forta! Capacitatea e munca a bolnavului in perioada de eliminare a calculului depinde de specificul ocupatiei bolnavului. Persoanele care presteaza predominant munca fizica isi pot continua activitatea cu conditia sa nu ocupe locuri de munca ce le pot periclita viata   (cosari, invelitori de case, zidari, soferi pe autobuze etc ). La cei cu munca intelectuala se recomanda scutiri de serviciu pentru a li se da prilejul sa faca multa miscare fizica.

Cresterea diurezei este o alta metoda prin care se poate obtine evacuarea calcului. O conditie pentru reusita metodei este integritatea functiei renale. In masura in care un aport crescut de apa nu este contraindicate pentru o  suferinta cardiaca, socul cu apa este foarte eficent in producerea fluxului renal crescut. Pentru aceasta bolnavul trebuie sa bea 2—4 litri lichide pe zi. In principiu este indiferent ce lichide  se consuma. Bolnavul are la alegere: ape minerale sucuri de fructe diluate cu apa, ceai diuretic sau cafea foarte diluata. Cura de fructe (pepene, struguri pere). Socurile cu bere sunt foarte agreate si de cele mai multe ori eficiente. Efectul diuretic remarcabil al berii este recunoscut. La acesta se adauga alte calitati ca  diminuarea perceptiei dureroase, cresterea irigarii sanguine renale si disparitia spasmelor in zona de localizare a calculului. Nu se va consuma bere cu continut crescut in alcool, deoarece se poate ajunge la betie inainte de ingestia cantitatii necesare. Efectul socului cu lichide poate fi sustinut si amplificat prin administrarea concomitenta de medicamente diuretice. Acestea se prezinta sub forma injectabila sau de comprimate ce cresc functia de excretie a rinichiului, prin scaderca reabsorbtiei apei. Este indicat  ca  diureticele  sa fie  administrate  dimineata pentru ca efectul sa se   produca  in   cursul   zilei  si somnul de noapte sa  nu fie perturbat.

O diureza remarcabila se poate obtine si prin perfuzii cu solutii glucozate, concomitet cu consumul crescut de lichide pe calea bucala. Se recomanda ca terapia cu lichide sa fie practicata sub control medical  deoarece  aplicarea incorecta nu este lipsita, de riscuri. Cand excretia de urina nu este proportionala  cu cantitatea de lichide ingerate, organismul retine excesul de apa si apar edeme.

Pe de alta parte, o diureza fortata poate duce la saracirea organismului in unele saruri de importanta vitala. De aceea este necesar ca dupa catva timp medicul sa practice unele analize. Bolnavul poate efectua un control sumar, masurand exact cantitatea de lichide consumate, urina eliminata in 24 de ore si cantarindu-se zilnic. In aprecierea rezultatelor se va avea in vedere ca organismul pierde zilnic prin perspiratie insensibila (transpiratie si respiratie) pana la un litru de apa. In timpul socului de apa bolnavul va controla ingestia si excretia, se va cantari zilnic. Va consuma cu un litru mai mult decat cantitatea de urina eliminata.

Tratamentul medicamentos. Medicamentele care fac parte din grupa uleiurilor eterice se  administreaza   cu  succes numai in colica renala, ci si in perioada in care se incearca  evacuarea calculului. Uleiurile eterice accentueaza mobilitatea peretilor ureterali si duc la lichidarea spasmelor. In plus imbunatatesc irigarea sanguina a rinichiului si cresc cantitatea  de urina excretata.

Uneori calculul se fixeaza undeva pe traiectul ureterului fara a produce colici (calcul  ureteral  in  repaus).   In aceste cazuri miscarile peretilor ureterali pot fi activate prin intermediul unor preparate hormonale hipofizare, care duc la mobilizarea  calculului. De un ajutor pretios in acest sens sunt baile fierbinti de sezut, impachetarile, baile de nisip etc.

Adesea se mai prescrie glicerina in ideea ca se elimina ca atare in urina, exercitand un oarecare efect lubrifiant local. Aceasta conceptie este inexacta. Glicerina este metabolizata in organism aproape in intregime si devine active in urina abia dupa depasirea unor doze nocive. Datorita toxicitatii sale asupra ficatului si rinichiului si a ineficientei sale  folosirea glicerinei este contraindicata astazi. Intarzierea tranzitului intestinal se combate prin clisme inalte si laxative. Inviorarea miscarilor anselor intestinale influenteaza peristaltismul ureteral si de multe ori, dupa o  evacuare masiva intestinala, se elimina si calculul.

Cura de evacuare a calculului se considera incheiata abia atunci cand bolnavul tine calculul in mana. Calculii mici declanseaza colici violente, dar apoi se elimina neobservati. De aceea este necesar ca de la primul puseu al colicii, pana la evacuarea cu success a calculului, urina sa fie strecurata cu atentie. Aceasta  poate  face cu ajutorul unei strecuratori foarte fine sau a unui filtru. Este bine ca bolnavul sa le poarte permanent asupa sa. Trece urina prin  ele, le spala intr-o punga de material plastic. In felul acesta se pot descoperi calcul foarte mici si bolnavul nu este legat de folosirea unor vase.

De multe ori un calcul mic insa poros se fragmenteaza in timpul pasajului ureteral si bolnavul elimina    fragmente minuscule, acestea trebuie pastrate pentru a fi supuse unei analize chimice. Numai prin  cunoasterea exacta a structurii calculi este posibila o profilaxie eficienta. Merita subliniata lipsa oricarei  relatii intre dimensiunea calculului si intensitatea  durerilor   din   colica. Calculii   mici, oxalici cu suprafata rugoasa, determina dureri mari, in timp ce altii, mari dar cu suprafata neteda se pot elimina aproape neobservati.

Eliminarea  calculului   trebuie   supravegheata   de medic.

Chiar daca incercarile nu sunt incununate imediat de success nu trebuie dezarmat. Uneori calculul se  elimina numai dupa cateva saptamani. Masuri urgent se impun numai in cazul unor complicatii cum ar fi obstuctia completa a caii urinara marcata sau instalarea unei infectii urinare anuntata prin febra si frison. O regula de mult  cunoscuta si verificata spune ca un calcul nu trebuie sa fie lasat mai mult de 6 saptamani pe acelasi loc in ureter. Iritatia locala permanenta a peretelui ureteral prin prezenta calculului determina modificari inflamatorii care evolueaza dupa indepartarea calculului spre stenozarea lumenului  ureteral, urmata de dificultati in evacuarea urinii.