explorarea instrumentala a cailor urinare

Explorarea instrumentala a cailor urinare este folosita in practica urologica, cu indicatii particulare in tuberculoza renala, cancerul renal, nefropatiile unilaterale, hidronefroze.
Cistoscopia este examenul vizual al cavitatii vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului. Folosind acest aparat optic se va putea examina aspectul mucoasei vezicale, orificiile uretere lor si va fi posibila introducerea de sonde de cateterism in cele doua uretere si examenul separat al urinilor. Cistoscopia va evidentia leziunile de natura tuberculoasa, neoplazica, ale vezicii, formatiuni diverticulare sau polipoase etc.
Cromocistoscopia consta in administrarea unei substante colorante netoxice, intravenos, (indigocarmin 4 ml sol. 0,4 %) si urmarirea eliminarii sale prin orificiile ureterale. Un rinichi normal elimina la 5-7 min. dupa injectare.
Cistografia este examenul radiologie al vezicii urinare cu substanta de contrast, examen care poate pune in evidenta leziuni parietale inflamatorii, neoplazice sau diverticulare, cateodata chiar o hipertrofie de prostata (proiectia sa vezicala).
PUNCTIA BIOPSIE RENALA
Punctia biopsie renala completeaza examenul clinic si functional al unor suferinte renale, dind indicatii precise asupra diagnosticului, permitind urmarirea evolutiva si a efectelor terapeutice.
Se foloseste un ac special cu mandren lung de 18 cm, cu un diametru exterior de 1,9 mm, cu un dispozitiv de oprire mobil. Pozitia rinichiului se precizeaza prin examen clinic, eventual urografic, abordand in special rinichiul drept, pentru cel stang existand pericolul lezarii splinei si vaselor sale.
Indicatiile punctiei bioptice renale se adreseaza practic tuturor nefropatiilor difuze, intrucat prelevarea unui fragment care contine 20-40 glomeruli, reprezinta un indice fidel pentru tot parenchimul renal. Se va practica in special pentru:
diagnosticul unui sindrom nefrotic (indicatie majora);
diagnosticul diferential intre o pielonefrita cronica si o glomerulonefrita cronica (expresia clinica putind fi aceeasi);
diagnosticul glomerulosclerozei diabetice, fara expresie clinica caracteristica;
diferentierea unei albuminurii reziduale dintr-o glomerulonefrita vindecata si o nefrita cronica evolutiva;
intr-o nefropatie unilaterala difuza cu hipertensiune arteriala (ex. pielonefrita cronica atrofica);
nefropatiile generate de unele boli generale (periarterita nodoasa, LED etc.) cand nu poate fi precizata natura leziunii renale.
Pentru a preintampina accidentele cauzate de punctia renala, se vor respecta in general urmatoarele contraindicatii:
diatezele hemoragice (se vor practica obligator tuturor bolnavilor testele de hemostaza);
rinichii polichistici, abcesele renale si perirenale, tuberculoza renala, cancerele bogat vascularizate);
hidronefroza (pericol de hemoragie);
rinichii mici, atrofici;
la emotivi, fricosi, batrani, starea generala alterata, la cei ce nu vor sa coopereze.
Incidentele si accidentele vor fi reduse la minimum daca se respecta o tehnica riguroasa si se tine seama de contraindicatiile mentionate. Cele mai frecvente complicatii sunt cele hemoragice care pot merge de la o simpla hematurie microscopica la cea macroscopica moderata (5 -8 %), pana la producerea unor hematoame perirenale care necesita chiar nefrectomie.
Punctia biopsie renala nu ne scuteste de efectuarea unui examen atent clinic, al unei explorari functionale adecvate; va fi practicata cu scopul de a intregi aceste investigatii, fara a omite constatarea ca se adreseaza in special sectorului de rinichi punctionat, intrucat nu tot rinichiul prezinta leziuni asemanatoare celor constatate in fragmentul obtinut.