mielograma

Dat fiind faptul ca explorarea sangelui periferic nu poate oferi totdeauna elemente suficiente pentru diagnosticul unei hemopatii, se recurge la studiul citologic medular de care va depind in mod exclusiv, uneori, diagnosticul.
Pentru obtinerea sucului medular se va practica o punctie sternala (Ia nivelul manubriului), cu un ac special, lung de 4-5 cm, cu un calibru de 1,5 mm, cu varf ascutit, mandren si opritor. Se face o anestezie cu novocaina (1 %) sau cu xilina, pana la tabla osoasa, dupa care acul este introdus brusc, facand miscari de rotatie, pentru a putea strabate cu usurinta compacta osului. Aspirarea se face cu ajutorul unei seringi, obtinand sangele medular care se recunoaste dupa aspect si picaturile de grasime pe care le contine. Se executa frotiuri care se coloreaza May-Grunwald-Giemsa si apoi se examineaza la microscop.
Prezentarea elementelor celulare medulare sub forma de procente, ca si formula leucocitara, se numeste mielograma sau medulograma. Cand examenul microscopic permite afimarea unui diagnostic, acesta va fi mentionat (anemie pernicioasa, anemie hemolitica, panmieloftizie, leucoza, plasmocitom), altfel, datorita, rezultatelor relative ce se obtin (repartitie inegala a tesutului medular amestec al celulelor din parenchim cu elemente sanguine din sinusul medular), este mai corecta, formularea unor concluzii care sa se refere la prezentarea celulara, cat si asupra morfologiei elementelor. In stare normala, circa 2/3 din elemente sunt reprezentate de celule din seria granulocitara, iar 1/3 sunt eritroblasti. Seria megacariocitara se reduce la 1-8 % din totalul elementelor nucleate. Celulele reticulo-histiocitare ajung cel mult la un procent de 3-10 la 100 de granulocite, iar limfocitele, raportate la 100 de granulocite, nu depasesc in mod normal procentul de 10 %.
Redam mai jos un tip de mielograma normala, mentionand ca cifrele procentuale variaza, in anumite limite, de la autor la autor.
tabel 2 Variatiile procentuale ale elementelor medulare

Punctia sternala poate fi completata, in unele cazuri, prin biopsia medulara care ne ofera detalii asupra structurii, arhitecturii maduvei, precum si asupra densitatii reale a elementelor celulare. Indicatiile majore le constituie aplaziile medulare, onomie la scleroza, plasmocitomul, boala Hodgkin, metaplaziile canceroase.