pilonefrita acuta

PIELONEFRITA ACUTA
Infectia renala se face pe cale ascendenta, pornind din vezica urinara, urcand spre uretere, la bazinet, calice, canale colectoare si papilele substantei medulare. Femeile sunt mai frecvent afectate datorita particularitatii anatomice ale uretrei - uretra scurta, cu orificiul inferior in vagin, si sarcinilor. Copiii de asemenea sunt mai expusi din cauza refluxului vezico-ureteral - mictiune in doi timpi cu dureri lombare, iar batrinii datorita afectarii frecvente a prostatei. Infectia descendenta este mai rara - furuncul, infectie purulenta.
Semne clinice
Debutul este acut, instalandu-se in decurs de cateva ore, maximum 1-2 zile, cu frisoane, febra - 39,5°-40°, durere vie lombara spontana, la palpare sau percutia rinichilor - semnul Giordano. Se  noteaza de asemenea greturi, varsaturi, diaree, mai rar constipatie. Disuria si polakiuria sunt frecvent intalnite.
Acest tablou clinic dispare in cateva zile, chiar fara tratament antimicrobian, in afara cazurilor cu necroza papilara sau obstructie ale cailor excretorii. In formele obisnuite disparitia semnelor clinice este posibila chiar daca examenele de laborator arata bacteriurie sau piurie. In formele grave febra cedeaza mal greu, chiar sub antibiotice.
Daca unii dintre bolnavi se vindeca dupa primul puseu, multi insa prezinta resute, la intervale neregulate, chiar dupa ani de zile. Intre pusee semnele bolii lipsesc total sau, in unele cazuri, se constata bacteriurie si chiar piurie, bolnavul fiind asimptomatic. Urmarirea bolnavilor de-a lungul anilor poate releva uroculturi pozitive, semne ale unei infectii active, in absenta totala a semnelor clinice.
Semne biologice
Obisnuit se constata o leucocitoza cu polinucleoza, viteza de sedimentare a eritrocitelor accelerata.
Examenul sedimentului urinar - in cistita ca si in pielonefrita acuta arata prezenta de numeroase leucoclte izolate sau in gramezi si sub forma de cilindri, mai rar prezenta de hematii. Persistata unei hematurii, dupa amendarea fenomenelor generale si locale sugareaza posibilitatea unei tumori sau a unei tuberculoze a tractusului urogenital.
Proteinuria este sub 1-2 g/24 ore.
Bacteriuria, evidentiata prin examen direct, dar mai ales prin urocultura si numaratoarea germenilor, constituie mijlocul cel mai sigur pentru diagnostic. Intrucat bacteriile se multiplica in urina, evaluarea cantitativa a germenilor poate indica sursa bacteriilor care multiplica in vezica - din uretra anterioara sau din alt teritoriu.
Este bine a se face 2-3 prelevari de urina pentru examen bacteriologic, cu recoltare in conditii corespunzatoare - toaleta riguroasa, evitand sondajele vezicale. Nu se vor lua in considerare bacteriurii sub 10.000 bacterii/ml - urini recoltate fara sondaj; intre 10.000 si 100.000 bacterii/ml rezultatele sunt indoielnice; bacteriile peste 100.000/ml vor indica infectia urinara cu certitudine.
Daca probele de urina se recolteaza in timp ce se executa un cateterism ureteral, numarul de germeni este mult mai mic, intrucat multiplicarea lor se face in vezica. Vom tine seama de existenta in urina a substantelor antibacteriene sau a unui pH scazut care inhiba multiplicarea microbiana, dind la numaratoare un numar mai mic.
Urografia intravenoasa reprezinta un examen important in diagnosticul pielonefritelor indicand o asimetrie renala, o hipotonie a calicelor, bazinetelor si ureterelor, deformari ale papilelor si incizuri ale corticalei, modificari determinate de repartitia neuniforma a leziunilor pielonefritice.
Biopsia renala are o valoare limitata datorita tocmai repartitiei heterogene a leziunilor.