principalele boli ale aparatului urinar

Glomerulonefritele sunt boli ale glomerurilor, de natura inflamator-alergica, aparute ca urmare a unei infectii, de obicei cu streptococ. Se cunosc forme difuze, in care sunt lezati aproape toti glomerulii, si forme parcelare (in focar), care afecteaza numai un numar restrans de glomeruli.

Glomerulonefritele in focar. Se instaleaza chiar in timpul unei infectii streptococice, de regula o amigdalita, o scarlatina, un granulom dentar sau o piodermita (infectie streptococica a pielii). Ele se manifesta prin vagi dureri lombare, dar mai ales prin urini colorate, determinate de hematurie (sange in urina). In urina se mai gasesc albumina si cilindri. Lipsesc alte semne de suferinta renala si de regula boala inceteaza o data cu infectia.
Prognosticul bolii este bun, glomerulonefrita in focar neafectand functia renala. Exista totusi forme recidivante, in care fiecare episod de boala poate scoate din functiune noi nefroni, determinand o suferinta renala mai extinsa.

Tratamentul consta in repaus, camera calda, uscata, si aerisita, tratamentul antibiotic al infectiei cauzale.

Focarul infectios trebuie asanat (amigdalectomie), in special in formele recidivante.
Glomerulonefritele difuze acute. Apar la 10 - 20 de zile dupa o infectie streptococica, in special din sfera otorinolaringologica (sinuzite, otite, dar mai ales amigdalite). Se mai poate instala dupa o infectie streptococica a pielii (piodermita, erizipel), scarlatina, granuloame dentare. Mai des intalnita la tineri si in special in anotimpul umed si rece, boala se instaleaza in plina sanatate, prin aparitia edemelor la pleoape si glezne (cu caracterul edemelor renale) dimineata la trezire, concomitent cu urini reduse de volum, inchise la culoare, continand hematii, albumina si cilindri, si cu hipertensiune arteriala. Uneori, in formele severe, se gasesc cresteri ale ureei in sange.

Evolutia bolii dureaza aproximativ 2-3 saptamani, daca se urmeaza tratamentul corect, edemele cedand deseori din primele zile. Daca nu se respecta tratamentul pot aparea complicatii care duc la moarte inca din aceasta etapa. Alteori se produc cronicizari. Vindecarea nu poate fi confirmata decat dupa disparitia tuturor semnelor clinice sau de laborator, dar, uneori, in ciuda vindecarii, persista o albuminurie sau o hematurie minima ani de zile(vindecare cu defect).

Relativa severitate a bolii justifica luarea tuturor masurilor de prevenire. Sunt utile din acest punct de vedere masurile de calire a organismului, tratarea corecta a amigdalitelor, controlul urinii dupa orice infectie streptococica si indepartarea din timp a tuturor focarelor streptococice (amigdale, granuloame danture etc).

Tratamentul pretinde, ca prima masura, instalarea bolnavului la pat in camera calda, uscata, aerisita. Repausul la pat trebuie prelungit pana la disparitia tuturor semnelor. In anumite cazuri este de preferat ca tratamentul sa fie facut in spital. A doua masura importanta este cea de instituire a dietei. Cel mai bine este ca timp de 2-3 zile, bolnavul sa nu primeasca nici un aliment si nici chiar apa (cura de foame si sete). Daca regimul nu este tolerat se vor admite 200-300 ml apa sau zeama de fructe. Perioada curei de foame si sete poate fi prelungita de medic pana la 5 - 7 zile. Ea este urmata de o dieta cu fructe, legume, dulciuri, fara sare, apoi fainoase. Dupa aproximativ 2 saptamani se pot introduce laptele si derivatele sale si - daca evolutia este buna - dupa inca 1-2 saptamani, ouale si carnea, mentinandu-se insa restrictia de sare. Revenirea la o dieta completa trebuie facuta treptat si numai cu aviz medical. Tratamentul mai presupune antibiotice, vitamine si calciterapie, iar dupa linistirea procesului renal sau daca acesta persista in ciuda tratamentului medical, asanarea chirurgicala a focarului infectios (amigdalectomie).

Glomerulonefritele difuze cronice. Urmeaza de obicei unei forme acute. Perioada acuta poate sa fi trecut neobservata de bolnav. Evolutia sa dureaza azi de zile, fara niciun semn clinic (perioada de latenta), singurele modificari fiind cele gasite in urna (albuminurie, cilindrurie, hematurie). La un moment dat apar semnele specifice bolii constand in edeme de tip renal sau hipertensiune arteriala. Mai rareori ambele tulburari se gasesc in acelasi timp, dar destul de des formele cu edeme se tranforma in forme hipertensive si invers. Evolutia bolii se face in puseuri acute, determinate de obicei de o infectie rinogaringiana, alternand cu perioade fara manifestari clinice. Dupa ani sau zeci de ani de evolutie se pot instala semnele de insuficienta renala.

Profilaxia cuprinde aceleasi masuri ca in cazul formelor acute si in special tratarea corecta a amigdalitelor.

Tratamentul adresat direct formei cronice, vizeaza evitarea sau-daca s-au instalat-stingerea cat mai rapida a episoadelor acute prin repaus la pat, dieta saraca in carne si sare, antibioterapie. Intre perioadele de activitate, masurile vizeaza evitarea oricarei suprasolicitari renale, evitarea oricarei agresiuni asupra rinichiului si eventual tratarea edemelor si a hipertensiunii arteriale. Repausul la pat nu este obligatoriu, ca in cazul formelor sau puseurilor acute. Se evita numai eforturile fizice mari, dar activitatea la birou, scoala sau mici plimbari se pot permite. Perioada de repaus la pat sau in fotoliu in cursul zilei se mareste pe masura avansarii bolii. Dieta urmareste reducerea stricta a sarii, mai ales in prezenta edemelor si a hipertensiunii arteriale. Alte restrictii nu se fac decat in cazul intrarii bolnavului in stadiul de insuficienta renala. Pentru alcatuirea regimurilor fara sare este bine de stiut ca excluderea alimentelor foarte sarate (conserve, mezeluri, afumaturi, branzeturi conservate, muraturi, peste de mare, mustar etc.) si interzicerea adaugarii de sare Ia gatit sau la masa realizeaza un regim de 3-4 g sare/zi. Excluderea laptelui si inlocuirea painii obisnuite cu paine fara sare fac ca dieta sa nu mai contina decat 2 g sare. Pentru a face suportabila o asemenea dieta trebuie cautate forme de pregatire la care lipsa de sare este mai putin simtita (alimente fripte, prajite). Se mai pot utiliza diferite condimente si arome (lamaie, otet, usturoi, sos de rosii, marar, patrunjel, leustean, scortisoara, cuisoare etc.) si - cu avizul medicului - sare fara sodiu.