profilaxia recidivelor litiazice

    In lupta impotriva urolitiazei, sarcina principala a corpului medical este propagarea principiilor pentru un mod de viata rational, o alimentatie corecta si o supraveghere atenta a categoriilor de populatie periclitate de producerea litiazei.
     Pe al 2-lea plan se afla impiedicarea cu orice pret a recidivei litiazice. Acest lucru este mult mai dificil decat pare la prima vedere, deoarece coeficientul de recidive se situeaza, in functie de varietatea de calcul, intre 40 si 60%. Cu alte cuvinte, din doi litiazici, unul este expus sa faca recidiva.

In absenta masurilor profilactice, recidiva litiazica apare in medie la jumatate din bolnavi.

      Statul nostru a realizat lucruri uimitoare in combaterea unor boli cu extindere in masa, prin masuri profilactice, tratament si dispensarizare (malaria, sifilisul, tiberculoza). Prin dispensarizare si urmarire atenta in unitati profilate, se vor putea obtine si in litiaza urinara rezultate bune.
       Conditia principala pentru aplicarea unei profilaxii dirijate este, asa cum s-a subliniat anterior, analiza chimica a calculului. Cunoscand varietatea de calcul se pot recomanda, pe langa masurile generale de profilaxie, unele masuri speciale. Acestea au fost expuse pe larg in capitolele anterioare.Vom insista numai asupra unor masuri profilactice generale.
       La baza tuturor straduintelor de prevenire a litiazei urinare se afla modul de viata rational, cu miscare fizica suficienta, de preferat in aer libir. Acesta serveste si calirii organismului. S-a constatat ca litiazicii au o sensibilitate exagerata fata de " raceli". Ei vor evita expunerile prelungite la frig, " racirea picioarelor", protejandu-se cu lenjerie si incaltaminte calduroasa. Baile alternante ( calde si reci) , dusurile, masajul si periajul tegumentelor amelioreaza circulatia sangelui in piele, realizand o senzatie placuta, de caldura. Concomitent se imbunatateste si irigatia renala.

Calirea organismului si imbracamintea corespunzatoare fac parte din profilaxia urolitiazei.

    Importanta ce revine alimentatiei in profilaxia calculozei renale a fost prezentata pe larg. Se atrage atentia ca orice exces ponderal va trebui redus. Un barbat cu o talie de 1,75 cm nu trebuie sa depaseasca greutatea de 75kg! Printr-o alimentatie atent dirijata se va realiza scaderea necesara in greutate.
     Aportul de lichide joaca un rol esential in prevenirea litiazei. In urina diluata nu se produc calculi. De aceea consumul de lichide va fi astfel dirijat incat diureza sa fie in jur de 2 litri in 24 ore, aceasta asigurand o densitate urinara mica si spalarea cailor urinare. Aportul crescut de lichide devine cu timpul o obisnuinta pentru bolnav. Cantitatea de lichide va fi repartizata, pe cat posibil, in mod egal in cursul zilei. Seara, inainte de culcare nu se va neglija sa se bea o cantitate suficienta de lichide pentru a mentine si urina de noapte diluata. Bauturile de la gheata, desi au un efect diuretic bun, nu sunt suportate de toti bolnavii, putand chiar provoca o colica renala.
       Se recomanda in scop diuretic : apa simpla, sucuri de fructe diluate, sifon, limonada, surogate de cafea, cafea naturala in cantitati mici si ceai rusesc. Pe langa acestea pot fi consumate, succesiv, dupa preferinta bolnavului, tot felul de ceaiuri din plante : macese, tei, cozi de cirese, matase de porumb, soc , frunze de capsuni, nalba etc fie singure, fie in combinatie (" ceaiul diuretic" ce se obtine de la unitatile "Plafar") Berea nu va fi consumata o perioada mai indelungata, deoarece nu se poate evita o crestere ponderala, total contraindicata.
       Apele minerale vor fi consumate numai la prescriptia medicului si doar o perioada limitata, astfel compozitia chimica a urinii poate fi modificata tocmai in sensul producerii de calculi.
       Toti bolnavi litiazici, cuprinsi in dispensarizare, vor fi trimisi in statiuni balneare pentru crenoterapie, dupa caz, la intervale de 1 pana la 5 ani. In intervalul dintre curele balneare se recomanda o data sau de doua ori pe an cure de ape minerale "la domiciliu", timp de o luna un litru de apa pe zi, in plus fata de aportul obisnuit de lichide.
       Laptele, laptele batut si zerul se recomanda in cantitati mai mari numai la bolnavii care nu prezinta tulburari ale metabolismului calciului. Produsele lactate sunt contraindicate in litiaza oxalica si in litiaza mixta cu componenta oxalica.
         Este din nou de subliniat ca nu se poate stabili o regula generala pentru marimea aportului de lichide in 24 de ore. Pierderile de lichide prin transpiratie, respiratie, perspiratie etc. prezinta mari variatii individuale. Aportul va fi atat cat sa asigure o diureza de 2 litri/24 ore. Pentru a avea un control asupra acestei cantitati, se va colecta, din cand in cand urina din 24 ore.
      Constipatia poate favoriza aparitia litiazei urinare. Se vor depune eforturi pentru crearea " reflexului de scaun". In acest sens se va veghea ca alimentatia sa contina suficiente substante de balast, fapt ce actioneaza mai favorabil decat administrarea de purgative ( la care se va apela numai exceptional).
         Mai este de mentionat rolul focarelor de infectie cronice. Substantele toxice ( toxine microbiene) eliminate permanent din aceste focare in circulatia sanguina, determina in mod reflex scaderea fluxului sanguin renal si creeaza conditii favorabile producerii de calculi. Printre aceste focare se numara : amigdalita cronica, infectiile dentare, apendicita cronica, unele afectiuni genitale la femei, infectia cronica a prostatei, supuratiile cutanate. Orice litiazic va fi examinat de specialist ORL si de stomatolog. Ceilalti specialisti vor fi solicitati numai in cazul in care se suspecteaza o afectiune tinand de disciplina respectiva.
         Litiazicii vor evita " racelile" printre care se numara in special gripa si infectiile cailor respiratorii. Protectia corespunzatoare se obtine prin calire si imbracaminte adecvata.