simptomele mai frecvente in bolile aparatului urinar

 Bolile aparatului urinar se pot prezenta cu simptome necaracteristice (dureri de cap, febra, greata, oboseala, varsaturi etc.). Din fericire, asemenea semne apar tarziu, cand deja suferinta aparatului urinar este diagnosticata, in marea majoritate a cazurilor, suferinta aparatului urinar se tradeaza prin simptome caracteristice care ne atrag de la inceput atentia. Ele trebuie sa determine pe cel care le observa sa se prezinte imediat la medic, in vederea precizarii diagnosticului.
Modificarile de volum al urinii
In functie de cantitatea de lichide consumate si de pierderea de apa pe alte cai (transpiratie, varsaturi, diaree), volumul urinii in 24 de ore variaza intre 800 si 2 000 ml la adult. Se numeste oligurie reducerea volumului urinar sub 800 ml pe zi si poliurie cresterea volumului urinar peste 2 000 ml pe zi.
Oliguria poate fi produsa si de alte boli, in afara acelora ale aparatului urinar (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica, varsaturi sau diaree de orice cauza), dar, in asemenea situatii, urina este de obicei concentrata (rinichiul normal concentreaza substantele in lipsa de apa, asigurand astfel eliminarea lor cu cantitati de lichid mai mici). Din contra, in bolile renale, oliguria este dublata de obicei de urini decolorate.
Poliuria poate aparea si ea in alte boli decat cele renale (hipofizare, diabet). Ea poate atinge valori foarte mari. Deseori este sesizata de bolnav indirect, prin senzatia de sete.
Prin anurie se intelege oprirea completa a formarii de urina.Ea este intalnita cel mai adesea in insuficienta renala acuta.
Modificarile de culoare a urinii
Urina rosie (hematuria) semnalizeaza aproape totdeauna prezenta sangelui in urina, fiind datorita de cele mai multe ori unei boli a aparatului urinar (se mai intalneste in unele boli ale sangelui). Culoarea rosie este data uneori de prezenta altor substante colorate (mai ales hemoglobina eliberata prin distrugerea globulelor rosii in interiorul vaselor). Hematuria poate fi produsa de majoritatea bolilor aparatului urinar (litiaza urinara, tuberculoza urinara, glomerulonefrite, tumori urinare, cistite etc). Pentru a ajuta punerea diagnosticului este bine ca bolnavul sa observe atent si sa poata arata conditiile in care apare urina rosie. Se recomanda sa urineze separat in 3 pahare, pentru a vedea daca urina este rosie de la inceput si pana la sfarsitul mictiunii (hematurie totala), numai la inceput sau numai la sfarsit. Coloratia portocalie-verzuie poate trada o boala a ficatului. Modificari de culoare pot aparea si dupa ingerarea unor medicamente (galbena-rosiatica dupa piramidon, reumazol, algocalmin, galbena dupa santonina si net verzuie dupa albastru de metilen).
Modificarile de aspect al urinii
Urina tulbure se datoreste fie unei precipitari de saruri (eliminate in concentratii mari, prin lipsa de apa), fie prezentei de puroi in urina (infectie a aparatului urinar). De obicei, in prima eventualitate, urina nu este tulbure imediat dupa eliminare, ci se tulbura stand in vas. Adaugarea catorva picaturi de otet concentrat poate limpezi in astfel de cazuri urina. Urina tulbure prin precipitare de saruri este deseori observata dupa ingerarea de prafuri alcaline (la bolnavii ulcerosi).
Modificarile de ritm al urinii
Rinichiul normal elimina prompt cantitatile de lichide ingerate. Intarzierea de eliminare se numeste opsiurie. Ea poate fi determinata si de multe boli extrarenale (insuficienta cardiaca, boli hepatice, suprarenale etc). Mai caracteristica este pentru bolile aparatului urinar asa-numita nicturie (majoritatea urinii este eliminata in cursul noptii), care scoala bolnavul din somn.
Tulburarile de mictiune
Acestea semnaleaza de regula boli ale vezicii urinare, uretrei sau nervilor care controleaza functia vezicala.
Polakiuria sau mictiunile frecvente (10 - 20 pe zi) arata o iritatie vezicala de natura inflamatoare (cistitele, tuberculoza vezicala), sau mecanica (litiaza vezicii, tumorile). Cam aceeasi semnificatie o au usturimile sau durerile la urinat (disuria), senzatia imperioasa de a urina imediat ce s-a terminat o mictiune (tenesmele vezicale), senzatia de urina fierbinte. Blocarea urinii in vezica (retentia acuta de urina) este mai adesea de cauza prostatica sau nervoasa. Ea nu trebuie confundata cu anuria (lipsa de formare a urinii in rinichi). La prostatici, retentia apare deseori in legatura cu administrarea unor medicamente care trebuie deci evitate (Foladon, atropina, diuretice). Printre alte simptome ale imbolnavirii cailor urinare trebuie mentionate: jetul urinar intrerupt, dificultatea de a porni mictiunea, jetul dublu (stricturi uretrale), lipsa de forta a jetului urinar (stricturi uretrale, boli ale prostatei) etc.
Durerile lombare
Tradeaza de regula afectiuni inflamatoare, renale (pielonefrite), inflamatii bazinetale (pielite), iritatii mecanice bazinetale (litiaza) sau distensii bazinetale. Nu trebuie uitat ca durerile lombare pot fi produse si de bolile coloanei vertebrale si ale muschilor din regiunea lombara. In aceste situatii, ele sunt corelate imediat de schimbarile de pozitie, statul prelungit pe scaun etc. Cand se angajeaza o piatra sau un cheag in caile urinare, durerea devine violenta, din cauza contractiilor ureterului care incearca sa elimine obstacolul si este numita colica renala. Ea iradiaza in jos, de-a lungul ureterului, spre organele genitale si are perioade de accentuare si de relaxare. Deseori este urmata de urini rosietice (hematurie) si se insoteste de greata si varsaturi.
Edemul renal
Se intelege prin edeme o imbibare a tesutului subcutanat cu apa, care se manifesta prin aparitia unor umflaturi, la care compresiunea cu degetul lasa urme persistente. Edemele se intalnesc in multe boli (tulburari circulatorii locale - varice, insuficienta cardiaca, boli hepatice, inanitie etc.). Caracteristic edemelor de tip renal este ca apar dimineata la pleoape si la glezne, sunt albe, moi, nedureroase. Ele se intalnesc numai in bolile glomerulilor si prezenta lor trebuie sa determine instalarea imediata a bolnavului la pat, intreruperea alimentatiei si lichidelor (dar in special a sarii) si chemarea urgenta a medicului, boala care le produce fiind perfect vindecabila daca este precoce si corect tratata.
Hipertensiunea arteriala
Este un semn obisnuit in cursul multor boli ale aparatului urinar. Cresterea tensiunii arteriale este foarte deseori datorita unor cauze din afara aparatului urinar. Ceea ce poate face sa se banuiasca natura ei urinara (renala) sunt valoarea relativ mare a cifrei minimei, fixitatea ei si mai ales asocierea ei cu unele din semnele prezentate mai sus. Cum uneori acestea pot sa lipseasca in ciuda naturii urinare a hipertensiunii arteriale, se obisnuieste ca bolnavului, care prezinta o crestere tensionala, sa i se recomande un examen al urinii, si, daca medicul considera necesar, si alte explorari ale aparatului urinar (urografii, dozari de uree etc).
Insuficienta renala
Cateodata bolile aparatului urinar nu se manifesta prin nici un semn clinic (sau mai exact prin nici un semn caracteristic) si bolnavul se prezinta la medic deja in insuficienta renala. Manifestarile clinice ale acesteia sunt foarte variate (oboseala, somnolenta, dureri de cap, ameteli, astenie, anemie, lipsa de pofta de mancare, gust neplacut in gura, greata, varsaturi, diaree fara motiv aparent, sughit, eruptii, mancarimi de piele, diferite sangerari), in legatura cu faptul ca modificarea constantelor fizico-chimice ale mediului intern face sa sufere pe rand toate sistemele si aparatele organismului, in ordinea sensibilitatii lor, particulara la fiecare bolnav. Diagnosticul de certitudine este dat de examenele de laborator, care gasesc ureea si acidul uric crescute, alterarea compozitiei in saruri a plasmei si scaderea densitatii urinare. Trebuie spus aici ca cresteri moderate ale ureei se pot intalni si in afara bolilor renale. Chiar la indivizii normali, se observa cresterea ureei daca ei ingereaza multa carne si consuma putine lichide. Pentru prevenirea insuficientei renale este bine ca periodic si mai ales in conditii cunoscute de afectare a rinichiului (cum ar fi in amigdalite, scarlatina sau in munca cu substante toxice) sa se faca un control al urinii. Se pot astfel descoperi si trata din timp bolile rinichiului care evolueaza tacut.