structura si functia aparatului urinar

Aparatul urinar este alcatuit dintr-o componenta secretorie si una excretorie. Partea secretorie este reprezentata de insusi tesutul renal, cea excretorie se compune din: bazinete, uretere, vezica si uretra. Rinichiul, este un organ pereche, situat retroperitoneal, in regiunea lombara, la nivelul primelor vertebre lombare, de o parte si de alta a coloanei, avand forma unui bob de fasole, cu marginea convexa orientata lateral. Greutatea rinichiului normal este de 120—200 g. Rinichii sunt inconjurati de tesut gros dar fiind lipsiti de un sistem de susfinere propriu-zis, exista posibilitatea deplasarii in jos (ptoza renala — mai frecventa la rinichiul drept), in special la persoane slabe sau in cazul unor scaderi bruste in greutate. Din artera aorta se desprind cele doua artere renale care transporta la rinichi sangele incarcat cu oxigen, dar si cu substante deseu, pentru eliminare. De la rinichi, sangele epurat de deseuri este deversat in vena cava inferioara. Procesul de filtrare a sangelui are loc in glomerulii renali. Urina primitiva, rezultata din acest proces, strabate diferitele segmente ale tubilor renali si este eliminata ca urina definitiva prin calice si bazinet.

Bazinetul are forma unei palnii si se continua in punctul cel mai decliv cu ureterul (un tub cu o lungime de aproximativ 30 cm) care se implanteaza in regiunea posteroinferioara a vezicii. Urina este transportata in vezica datorita miscarilor active ale bazinetului si ureterului. Pe traiectul ureterului se gasesc trei portiuni cu lumenul ingustat, in dreptul carora se opresc adesea calculii ureterali. Aceste stramtori sunt situate la iesirea din bazinct, la local de  incrucisare cu marile vase in bazin si la zona de intrare in vezica. Vezica este un organ cavitar, cu peretii musculosi, indeplinand functia de rezervor de urina. Urina este expulzata prin orificiile ureterale in vezica in mod ritmic, picatura cu picatura.

Dupa acumularea unei anumite cantitati de urina are loc evacuarea vezicii prin actul mictional, supus controlului vointei. Mictiunea se produce prin contractia globala a peretelui vezical (a carui musculatura este dispusa in chip de retea), in acelasi timp cu deschiderea colului vezical. Urina este evacuata printr-un jet puternic. In cazul unor obstacole in calea eliminarii urinii (de ex. marirea de volum a prostatei) vezica nu este golita in intregime. Prin stagnarea urinii reziduale in  vezica sunt create conditii favorabile pentru  aparitia infectiei urinare si a calculilor vezicali.

Uretra este portiunea terminala a aparatului urinar. La femei uretra are o lungime de 3—5 cm, la barbati 24—25 cm. In cazul unor ingustari palologice (stricture), pe traiectul ei pot ramane inclavati calculi urinari. Rinichiul este alcatuit din aproximativ un milion de unitati morfofunctionale numite nefroni. Orice nefron incepe cu glomerulul renal (un ghem de capilare), si se continua cu tubul renal care, pe traiectul sau sinuos are diferite diametre, terminandu-se la varful papilei renale, unde se varsa in bazinet. Glomerulii sunt situati in zona corticala a rinichiului, iar tubii in zona medulara.

Rinichiul este un organ de mare importanta in functia de excretie si de reglare a economiei organismului. El are rolul de a solubiliza si a elimina unele substante, rezultate din procesul de digestie si din procesele melabolice, devenite inutile sau chiar daunatoare pentru organism. In fiecare minut rinichiul este strabatut de un litru de sange. In urma procesului de filtrare, care are loc in ansele capilare ale glomerulului renal, ia nastere urina primitiva. In timpul transporlului de-a lungul tubilor renali, din urina primitiva se extrag (printr-un proces de reabsorbtie) o parte din apa, saruri, glucoza si aminoacizi. Tot in tubi sunt eliminate din sange in urina, printr-un proces de secretie activa, unele substante-deseu. Astfel, urina primitiva se transforma in urina definitiva, galbuie, limpede, cu miros specific. Urina normala are un pH media de 6 (cu variatii intre 5 si 9). Densitatea urinii este supusa la variatii mari, in legatura cu cantitatea eliminata in 24 de ore (diureza). Urina foarte diluata are densitatea 1 002, iar cea concentrata atinge valori pana la 1 032. Rinichiul adapteaza diureza la nevoile organismului : in functie de aportul de substante-deseu si de necesitatile de a elimina sau retine apa, rinichiul produce urina concentrata sau diluata.

In cursul unor imbolnaviri, capacitatea de concentrare se altereaza si rinichiul nu mai poate, elimina substantele toxice decat dizolvate intr-o cantitate mare de apa. Acesti bolnavi consuma o cantitate mare de lichide si evacueaza corespunzator un volum crescut de urina diluala (poliurie). Cand aceasta poliurie compensatoare nu mai este eficienta, in organism se acumuleaza substantele toxice si se instaleaza uremia.

Compozitia urinii normale este redata in urmatorul tabel :