tuberculoza secundara

Educatia sanitara joaca un rol important in combaterea tuberculozei: pe de o parte, se adreseaza bolnavilor, pentru a respecta masurile de preintampinare a raspandirii bolii (protectia cu dosul palmei sau batista in timpul tusei, utilizarea scuipatorii, vesela si obiccte de toaleta separate etc.) si recomandarile medicului; pe de alta, se adreseaza intregii populatii pentru a se fen de contaminare sau a se prezenta de timpuriu la control.
Tratament: Igieno-dietetic ramane - cu toate rezultatele remarcabile obtinute prin tuberculostatice - absolut indispensabil pentru terapia tuberculozei. Cura de repaus, aeroclimatoterapia, dietoterapia pot fi considerate inca un tratament de baza in tuberculoza. Repaosul poate fi prescris, fie lasand bolnavul in mediul sau, fie in spital sau sanatoriu. Cura de sanatoriu ramane totusi superioara, pentru ca suprima riscul contaminarii pentru anturaj si obiga pe bolnav la o disciplina mai stricta. Spre deosebire de trecut, cura de repaus se face astazi in cadrul unui regim mai moderat, alternand cu un efort dozat, in functie de stadiul bolii si de starea generala a pacientului. Aero-climaterapia nu mai detine rolul din trecut. Cura de altitudine a ramas un element facultativ. Se pare ca altitudinea are un efect tonifiant, fizic si psihic, prin aerul curat, ozonat, de munte si cadrul de frumusete. Regimul alimentar trebuie sa fie variat, bogat in proteine si vitamine. Trebuie sa se evite supraalimentatia si regimurile bogate in grasimi, datorita peircolului aparitiei unor tulburari digestive. Alcoolul si tutunul trebuie interzise. Un aport de 3 500 - 4 000 cal. este suficient.  Psihoterapia este un alt element al tratamentului general. Muzica, filmele, lectura, convorbirile bolnavului cu medicul sunt principalele mijloace. Tratamentul simptomatic si adjuvant ocupa un loc modest in terapia tuberculozei, deorece majoritatea simptomelor cedeaza rapid la administrarea tuberculostaticelor. Febra se combate cu Aminofenazona sau Fenilbutazona. Tusea seaca, iritativa, se corn-bate cu prepaiate de codeina (Codenal), cu sedative (Calmotusin) sau cu tinctura de aconit si beladona (Tusomag). Tusea cu expectoratie nu va fi combatuta, dar se usureaza expectoratia administrand infuzii expectorante (Sirogal, Sirop expectorant, Sirop de patlagina). Inapetenta se tiateaza cu tincturi amare, strinina, preparate de calciu, Madiol etc. Insomnia si starile de neliniste se trateaza cu Bromoval, Meprobamat, Ciclobarbital sau Clordelazin. Hemoptizia - care este si simptom si complicatie - se combate prin repaus total, calmarea bolnavului si a familiei, uneori punga de gheata pe piept si abdomen, hemostatice (injectii cu calciu clorat 10%, Vit. K), injectii cu extract de hipofiza posterioara, sedative (Bromoval, Bromosedin, calciu bromat). In situatii speciale - mici transfuzii repetate (200 - 300 ml), hormoni corticosuprarenali sau pneumotorax. In caz de peneumotorax spontan se calmeaza durearea cu Codeina sau Morfina, se administreaza oxigen si se evacueaza aerul prin aspiratie continua. Ca medicatie adjuvanta, in cazuri speciale se administreaza ACTH (in perfuzie) sau Superprednol, sub protectia tuberculostaticelor si vitaminoterapie. Tratamentul etiologic, este indispensabil si se face cu tuberculostatice, care sunt antibiotice si chimioterapice active in tratamentul si profilaxia tuberculozei. Dupa efectul lor terapeutic se impart in trei categorii: majore: Izoniazida, Rifampicina, Streptomicina, Etambutol; minore: acidul paraaminosalicilic (PAS), Etionamida, Pirazinamida, Morfozinamida; de rezerva: Cicloserina, Tiocarlidul, Viomicina. Tuberculostaticele folosesc in asocieri (cate 2 - 3), pentru intarzicrea instalarii rezistentei si asigurarea unui tratament activ. In formele acute, in cazul prezentei bacilului Koch, la examenul direct in sputa, se asociaza Izoniazida cu Rifampicina (900 mg/zi). Cand bacilul Koch este prezent numai in culturi, se asociaza Izoniazida cu Streptomicina (1 g) si Etambutolul. In formele cronice se administreaza Izoniazida cu Streptomicina. Izoniazida (H.I.N. - hidrazida acidului izonicotinic) este cel mai intrebuintat tuberculostatic. Se administreaza de obicei oral (10 mg/kilocorp/zi), sub forma comprimatelor de 0,050 sau de 0,100 g, dar si i.m. sau i.v. (fiole de 10 ml), insa niciodata intrarahidian, fiind iritant. Patmnde bine in L.C.R. in formele cazeoase si in ganglioni, este bacteriostatica si bactericida. Rezistenta bacilului Koch la Izoniazida aparand repede, trebuie asociata cu alte tuberculostatice. Toleranta este buna, dar uneori pot aparea inapetenta, varsaturi, constipatie, icter, convulsii, psihoze, polinevrite, insomnie sau somnolentia, fenomene alergice. Este indicata in toate formele de tuberculoza pulmonara si extrapulmonara. Este contraindicata in psihoze, insuficienta hepatica sau renala. Streptomicina se administreaza de preferat sub forma de Strepancil, in doze de 1 - 2 g/zi, in 2 prize. Rifampicina (Rifadin) este bacteriostatica si bactericida. Se administreaza de obicei oral, in doze a 0,600 g - 0,900 g/zi (capsule de 0,150 si 0,300 g). Spectrul de activitate cuprinde bacilul Koch, germeni grampozitivi si gramnegativi. Rezistenta se instaleaza repede. Toleranta este buna; ca reactii adverse apar ran tulburari digestive, icter, reactii alergice si leucopenie. Este indicata in tratamentul tuberculozei pulmonale si extrapulmonara (acute si cronice), septicemii cu stafilococ si infectii biliare.
Etambutolul este tuberuclostatic bacteriostatic. Rezistenta apare treptat. Ca reactii adverse se intalnesc: nevrite optice si periferice, tulburari (digestive si hepatice. Se administreaza in doze de 25 - 40 mg/kilocorp/zi (comprimatele contin 0,250 g). Acidul paraminosalicilic (PAS) este activ, dar greu de suport in dozele terapeutice orale - 10 - 16 g/zi (drajeuri de 0,300 g si pulbere). Calea i.v. este mai utilizata (perfuzie unica - 15 g PAS in solutie/zi). Toleranta este mediocra. Apar frecvent tulburari digestive, urinare si alergice. Etionamida (Nizotin), sub forma de drajeuri de 0,250 g si supozitoare de 0,500 g, in doze orale de 0,750 - 1 g/zi, este indicata in tuberculoza pulmonara si extrapulmonara acuta si cronica. Ca reactii adverse, se intalnesc tulburari digestive, polinevrite, psihoze, eruptii alergice. Alte tuberculostatice, utilizate mai rar, sunt: Pirazinamida - cu structure asemanatoare izoniazidei, dar cu activitate mai slaba, si reactii adverse relativ frecvente (tulburari digestive, hepatice, urinare, alergice); administrare orala si prezentare sub forma de comprimate de 0,500 g; Morfazinamida (Morinamid) - tuberculostatic minor, denvat al pirazinamidei, cu toleranta mai buna (comprimate de 0,500 g administrate in doze de 2 - 3 g/zi); Cicloserina (Tebemicina) - sub forma de comprimate de 0,250 g administrate in doze de 0,5 - 1,5 g/zi, utila in tratamentul tuberculozei si al unor infectii urinare, activa asupra bacilului Koch, unor germeni grampozitivi si gram-negativi; Tiocarlidul, in doze de 4 - 6 g/zi (comprimate de 0,500 g), este indicat in tuberculoza pulmonara cronica. Colapsoterapia medicala urmareste punerea in repaus a plamanului bolnav, prin cola-barea (comprimarea) sa spre hil, suprimand astfel traumatismul respirator si favorizand procesul de cicatrizare. Se realizeaza prin: pneumotorax. artificial, care consta in introducerea unei cantitati de aer in cavitatea pleurala, prin punctionare, de obicei in spatiul al III-lea - al IV-lea intercostal. Se practica in caz de esec al tratamentului cu tuberculostatice. Metoda se foloseste mult mai rar decat in trecut. In cazul aderentelor sau bridelor, care unesc cele doua pleure, impiedicand patrunderea aerului, se procedeaza la sectionarea acestora cu cauterul, pe cale endoscopica (tehnica Jacobaeus);- pneumoperitoneu, care consta in introducerea unei cantitati de aer in cavitatea peri-toneala. Se practica in leziunile situate la baza plamanilor si pentru combaterea unor hemoptizii.Tratamentul chirurgical se aplica in cazurile nerezolvate prin tratamentul etiologic. Metodele utilizate sunt: exereza - metoda de electie care consta in rezecarea unui segment (segmentectomie), lob (lobectomie) sau chiar a unui plaman (penumonectomie); toracoplastia - folosita cand exereza nu este posibila. Consta in rezecarea unui numar de coaste (3 - 6), obtinandu-se colabarea cu retractia defmitiva a plamanului, care favorieaza vindecarea leziunilor; pneumotoraxul extrapleural, care consta in introducerea unei cantitati de aer intre pleura parietala si peretele toracic. Cultura fizica si terapia ocupationala (prin munca) folosesc ca arma terapeutica efortul fizic dozat, care stimuleaza capacitatea de aparare a organismului, realizand o tranzitie spre reincadrarea in munca si constituind o modalitate de recuperare a bolnavului (uneori prin recalificare). Ultima masura terapeutica este reincadrarea in munca a bolnavilor (reabilitarea). Aceasta incepe din momentul internarii, sub forma culturii fizice si a terapiei ocupationale, si se continua progresiv. In unele cazuri se impune recalificare in alta profesie.