hipertensiunea arteriala

O ancheta epidemiological din U.S.A. (1974), arata ca majoritatea femeilor si barbatilor varstnici, au presiunea sistolica superioara valorii de 160 mm Hg, si cea diasolica inferioara valorii de 100 mm Hg. De aici s-a impus termenul de tensiunea arteriala sistolica. Hipertensiunea la varstnici creste la femei cu precadere. La batrani se intalneste, obisnuit hipertensiunea arteriala sistolica dar se intalnesc si forme esentiale (sistolo-diastolice). Cu inaintarea in varsta, creste frecventa hipertensiunii sistolice. Atunci cand este prezenta hipertensiunea esentiala (sistolo-diastolica), aceasta arata hipertensivi care au supravietuit si au ajuns la varsta a treia. Hipertensiunea este principalul factor de risc la varstnic, crescand incidenta accidentelor vasculare cerebrale si coronariene.

HTA esentiala, nu este caracteristica varstnicului, ia apare in cursul varstei tinere sau adulte si evolueaza la batrani cu unele caractere clinice speciale. Este o hipertensiune sistolo-diastolica, cu o evolutie mai blanda, cu gravitate moderata. Formele maligne sunt foarte rare. De obicei hipertensiunea se insoteste de ateroscleroza.

Hipertensiunea arteriala sistolica, este adevarata hipertensiunea geriatrica. Tensiunea arteriala diastolica este normala sau putin crescuta. Se asociaza leziunilor difuze de arterio-scleroza. Apar frecvent accidente coronariene si cerebrale. Evolutia este benigna. Hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica, se intalneste extrem de rar la varstnic. O exceptie o constituie forma mixta, cu componenta renovasculara (placi ateromatoase in arterele renale) si hipertensiunea de origine renala parenchimatoasa (pielonefrita si glomerulonefrita reprezinta 50% din cazuri). Simptomatologia la varstnic a hipertensiunii arteriale, are unele particularitati: - uneori se intalnesc cazuri cu valori tensionale crescute, fara semne clinice - simptomatologia este de obicei nezgomotoasa. - apar frecvent simtome nespecifice (cefalee, vertije, palpitatii, tulburari de vedere, nicturie) - apar adeseori simptome de suferinta cardiaca: dispnee de efort, disconfort toracic, palpitatii, galop. - la varstnicii dupa 70 de ani, apar semne de insuficienta circulatorie cerebrala: insomnii, agitatie, dezorientare. Semnificative sunt: arterele periferice dure si sinuase, examenul fundului de ochi, calcificarile carjei aortice etc. Complicatiile sunt cardiace, cerebrale si renale, si tin de modificarile aterosclerotice.

Terapeutica. Spre deosebire de trecut, astazi aceasta forma de hipertensiune este tratata corect si continuu. Se urmareste scaderea valorilor tensionale in limite normale. Tratamentul corect reduce proportia aparitiei infarctului miocardic a insuficientei cardiace si accidentelor vasculare cerebrale. Nu se prescrie abuziv calmante si repaus. Nu se prescrie un regim desodat strict, sever. Se urmareste scaderea progresiva ponderata. Tratamentul trebuie sa fie bland si continuu, urmarind scaderea treptata a valorilor tensionale. Se incepe tratamentul cu diuretice, in doze mici si blande (furosemidul se prescrie numai in situatii particulare). Ulterior se poate asocia, tot in doze mici, clonidina, alfa-metil-dopa (bine tolerata dar cu riscuri de depresii), si hidralazina in formele rezistente. Rezerpina se va evita, datorita riscului de depresie, dar se poate prescrie in asociatie cu hidralazina (Hipazin, Adelfan). Betablocantele, daca nu  sunt contraindicate (BPOC, insuficienta cardiaca, diabet zaharat), pot fi utile. Blocantii calciului (Nifedipinul) si vazodilatatoarele dau rezultate superioare. Captoprilul este rau tolerat.