Angioedemul ereditar

Angioedemul ereditar

Angioedemul ereditar se contureaza ca o entitate aparte, de aseme­nea cu etiologie necunoscuta.

Prognosticul este in general bun in urticaria acuta, relativ benign in urticaria cronica (cu evolutie capricioasa, dar este posibila si vinde­carea spontana), rezervat prin gravitate imprevizibila in angioedem (in special forma ereditara).

Tratamentul trebuie sa fie rational, cu pondere pe medicatia etio­logica (de aceea si utilitatea diagnosticului etiologic al cazului) si nu pe cea simptomatica.

In genere se recurge imediat la medicatia simptomatica (mai ales antihistaminicele de sinteza), cu care se continua in special daca etiolo­gia nu este elucidata sau daca masurile care vizeaza cauzele nu sunt satisfacatoare. Ameliorari utile se remarca cu combinatia dintre un an- tihistaminic si calciu (de exemplu Calcium-Sandosten sau similare). In momente de mare impas se poate apela la cure scurte de corticosteroizi, dar niciodata ca un sistem. Formele severe de angioedem (mai ales unele localizari viscerale) necesita aportul simpaticomimeticelor (adre­nalina 1%0, 0,3—0,5 ml, subcutanat), pentru combaterea permeabilitatii vasculare crescute. Se va stabili un regim dietetic adecvat si medica­mentele utile, evitandu-se exagerarile (care pot fi uneori nocive). in pre­scriptiile date dietetica va tine cont de rolul factorului alimentar in de­terminismul urticariei, de afectiunea digestiva concomitenta si se vor impune unele restrictii generale (alcool, cafea, condimente, conserve in special de peste si alte alimente histaminoformatoare, modul de prepa­rare indigest etc.).

Planul terapeutic, desi complex, trebuie sa acorde initial preferinta cauzelor principale. Utilitatea lui este conditionata insa de indicarea unor mijloace de tratament precise, eficiente si cu evitarea polipragmaziei (in formele complexe se vor seria unele medicatii pe etape). In cazul unei componente psihogene bolnavul nu va fi dirijat de la inceput la un neuropsihiatru, medicul curant asumindu-si cu mai multa eficienta solutionarea cazului (tranchilizante, discutii-repetate, scurta scoatere din mediu, masuri cu obiectiv psihoterapie). Cauzele digestive sau asocierile de afectiuni digestive trebuie tratate corect (atentie pentru constipatie, insuficienta enzimatica, dismicrobism, candidoza, paraziteze etc.). Foca­rele infectioase (biliare, urinare etc.) vor trebui tratate.

In formele imunologice cu etiologie identificata ne vom axa pe evi­tarea contactului cu alergenii cauzali, iar uneori si pe aportul hiposensi- bilizarii specifice. Alergozele cutanate cu alergeni neidentificati pot be­neficia nu rareori de tratamente care se adreseaza terenului alergic (histaglobin, in injectii subcutanate, cate o fiola saptamanal, 6 fiole pe cura si 2—3 cure pe an).

Experienta personala atesta ca adesea curele balneofizioterapice re­petate la 6—12 luni sunt de un real folos (mai ales cura la Olanesti, unde tratamentul complex, inclusiv cu ape minerale adecvate, vizeaza conco­mitent mai multe obiective: alergia, afectiunile digestive, sedarea prin scoaterea temporara din mediul stresant si prin peisajul linistitor, res­pectarea unei diete convenabile etc.).

In cazurile in care coexista etiologia psihica, se va indica bolnavi­lor sa faca si intre cure iesiri repetate din oras la sfarsit de saptamana, pentru 1—2 zile, in locurile de odihna cele mai convenabile lor, iar in cursul saptamanii sa-si reorganizeze placut si util viata extraprofesionala.

indrumarile inserate reprezinta doar cateva repere pentru conduita terapeutului. Realitatea etiologica, uneori mai simpla, alteori mai com­plexa, necesita din partea acestuia unele adaptari sau initiative, in func­tie si de experienta sa personala.

In orice caz tratarea urticariei cronice si a angioedemului nu in­seamna numai administrare de antihistaminice si calciu.