Diagnosticarea si tratamentul pneumoniei prin hipersensibilizare

Diagnosticarea si tratamentul pneumoniei prin hipersensibilizare

Diagnosticul intregului grup de afectiuni se stabileste pe baza anamnezei, datelor clinice, radiologice, functionale, serologice si bioptice. Diagnosticul formei acute este usor daca medicul se gindeste la ea fiind mult mai dificil pentru formele subacute si cronice. Astfel daca contactul cu alergenul are o durata prelungita dar intr-oconcentratie mai mica, nu se constata manifestari acute, boala fiind de obicei o descoperire ra­diologica sau functionala, in care caz biopsia este necesara pentru eluci­darea diagnosticului. Manifestarea acuta sau inaparenta clinic se poate explica prin constanta sau intermitenta expunerii. Astfel crescatorii de porumbei, care au o expunere intermitenta, prezinta de obicei o mani­festare de tip acut, spre deosebire de blanari sau crescatorii de gaini, care au o expunere regulata dar mai putin intensa si fac forme subcli- nice. In ambele cazuri insa, proba de provocare declanseaza o manifes­tare de tip acut.

Diagnosticul diferential trebuie facut cu pneumoniile acute bacteri­ene, virale, fungice, prin inhalare si aspiratie, parazitare, pneumoconioze, colagenoze, neoplazii etc. si in special cu alveolitele fibroase.

Tratamentul consta in primul rand in scoaterea bolnavului din me­diu si evitarea contactului cu alergenul respectiv. Preventiv se poate in­cerca utilizarea mastilor de protectie (risc de inducere a formelor cronice ceea ce obliga la control radiologie periodic). in orice caz se contraindica admiterea lucrului sub protectie de corticoizi si masca de protectie la bolnavi la care se cunoaste existenta sensibilitatii la alergenul respectiv. Corticoizii sunt utili in formele severe si trebuie administrati pana la dis­paritia semnelor clinice si biologice