un cancer fara boala

c In acest articol, dr. Yihai Cao si dr. Renai Cao, doi cercetatori de la Insitutul Karolinska din Stockholm, au demonstrat pentru prima oara ca alimente extrem de obisnuite, ca ceaiul (care este, dupa apa, cea mai des consumata bautura din lume) erau capabile de a bloca angiogeneza, folosind exact aceleasi mecanisme in obtinerea acestui efect, ca si medicamentele existente. Doua sau trei cesti de ceai verde pe zi erau suficiente!
    Ideea i s-a parut a fi stralucita. Bineinteles, asta insemna efectuarea de cercetari in domeniul nutritiei! Toate datele disponibile in domeniul epidemiologiei confirmau de fapt acest lucru. Diferenta principala intre populatiile cu frecvente reduse in aceasta privinta statea tocmai in regimul alimentar urmat. Chiar si atunci cand asiaticii faceau cancer de san sau de prostata, tumorile lor se dovedeau a fi mai putin agresive decat cele intalnite in cazul occidentalilor. De fapt, pretutindeni unde ceaiul verde era consumat in abundenta, se inregistra si un indice redus al cazurilor de cancer. Pentru intaia oara, dr. Beliveau se intreba daca nu cumva moleculele chimice continute in anumite mancaruri nu constituiau, de fapt, puternici agenti anticancerigeni. Faptul ca omenirea inregistra peste cinci mii de ani de experienta in consumul acestui tip de alimente, ce se dovedisera  a fi complet nevatamatoare, pleda si el, o data in plus, in favoarea consumului acestora. In final, a definit forma unui tratament care putea fi administrat copiilor fara a-i expune catusi de putin vreunui risc secundar: alimentele anticancerigene sau, asa cum ii placea lui Beliveau sa le numeasca, alimentele nutraceutice .
    Pentru stabilirea efetelor avute de diferitele molecule benefice descoperite asupra impiedicarii dezvoltarii celulelor canceroase si a procesului de angiogeneza prin care se producea aparitia noilor vase de sange necesare tumorilor pentru a se hrani, Laboratorul de Medicina Moleculara al Spitalului de Copii Saint Justine din Montreal era unul dintre cele mai bune utilate cu echipament de analiza. Daca Beliveau ar fi decis schimbarea domeniului activitatii de cercetare al laboratorului sau, cu o echipa de cincizeci de cercetatori si un echipament cu o valoare de douazeci de milioane de dolari, si l-ar fi indreptat catre studierea limetelor cu valente anticancerigene, s-ar fi putut obtine niste progrese substantiale, intr-un timp foarte scurt. Era, insa, o decizie foarte riscanta. Dat fiind faptul ca din acele alimente nu s-ar fi putut sintetiza niste compusi cuantificabili si, ca urmare, nu ar fi existat nici vreo remunerare posibila, cine ar fi platit pentru toata munca de cercetare? Fara niste dovezi mai palpabile ale valabilitatii acestei abordari, nu parea deloc rational, din punct de vedere economic, sa se intreprinda ceva de acest gen. Viata insasi a fost cea care a facut ca domeniul de activitate al dr. Beliveau sa capete o turnura pe care nici un alt laborator nu riscase pana atunci sa si-o asume.

Un cancer fara boala

    Intr-o joi dupa amiaza, Richard Beliveau a primit un apel disperat, in legatura cu un prieten ce facuse o forma foarte grava de cancer, la pancreas. Lenny, caci asa se numea prietenul, locuia in New York. Internat la Spitalul Memorial Sloan Kettering – unul dintre cele mai importante centre de tratament al cancerului, din Statele Unite – lui Lenny i se spusese ca mai avea numai cateva luni de trait. Cancerul de pancreas chiar si este, de fapt, unul dintre cele mai de rau augur tipuri de cancer.
    Acest Lenny era un personaj coborat dintr-un roman. Un tip voinic, cu un ras tunator si accese de furie care erau deja vestite, un tip care toata viata iubise poker-ul si in general, toate jocurile de noroc. De data aceasta, destinul ii harazise o mana proasta; cu toate acestea, inca o data, urma sa incerce sa-si forteze norocul pana la capat. Asadar, in legatura cu boala sa, avea oare, Beliveau sa-i faca vreo sugestie? Caci, dupa spusele sale, Lenny era pregatit sa mearga pana la capatul pamantului si sa participe in cadrul indiferent carei proceduri experimentale care i s-ar fi produs.
    La telefon, sotia lui Lenny abia daca putea sa vorbeasca. Balmajea ceva despre faptul de a fi fost impreuna timp de treizeci si doi de ani, despre ideea de a nu fi fost vreodata despartiti de ceva. Ea nu-si putea imagina ca totul urma sa se termine asa, atat de brusc. Nu vroia altceva decat sa mai aiba posibilitatea sa petreaca inca putin timp din viata impreuna.
    Beliveau i-a cerut sa-i trimita prin fax dosarul medical si, in dimineata urmatoare, a inceput sa frunzareasca baza internationala de date, in cautarea celor mai recente incercari de tratament. A descoperit, insa, ca foarte putine date se refereau la cancerul de pancreas, iar cele existente nu vorbeau despre pacienti aflati intr-un stadiu atat de avansat al bolii. Cu inima grea, a sunat-o pe sotia lui Lenny in aceeasi  dupa-amiaza, pentru a o anunta in legatura cu esecul sau. Ea l-a ascultat plangand. Printre lacrimi, i-a spus ca auzise despre cercetarile sale referitoare la legatura dintre regimul alimentar si cancer. Era hotarata sa incerce. Se angaja sa aiba grija de Lenny de la A la Z, in fiecare zi pana la sfarsit. Promitea ca Lenny va face tot ceea ce ea ii va spune sa faca si ca, daca Beliveau ar fi avut vreo sugestie in ce priveste un tratament de acel gen, s-ar fi conformat amandoi, intru totul. Nu mai aveau nimic de pierdut.
    Intr-adevar, nu mai era nimic de pierdut. Daca ideile sale erau corecte, atunci venise momentul potrivit pentru a-i da cuiva care avea realmente nevoie, sansa de a beneficia de veridicitatea acestuia. In acel sfarsit de saptamana, Beliveau a studiat cu atentie baza de date a MedLine. A extras articole din cele mai diverse surse, referitoare la alimentele ce prezentau un efect benefic deja demonstrat, in lupta impotriva cancerului. A calculat concentratiile necesare de elemente fito-chimice care puteau fi obtinute din cantitatile de alimente folosite in mod obisnuit la gatit, le-a evaluat gradul de asimilare din partea intestinelor, precum si bio-disponibilitatea tesuturilor de a le primi. Dupa doua zile de munca intensa, a elaborat o prima lista de alimente care lupta impotriva cancerului, pe care, de altfel, urma ca mai tarziu sa isi bazeze o intreaga carte.

2 Lista cuprindea, printre altele, diferite feluri de varza, broccoli, usturoi, soia, ceai verde, sofran de India (sofran de India sau curcuma, o planta din familia ghimbirului – n.trad.), zmeura, afine ciocolata neagra. In seara acelei sambete, a sunat-o pe sotia lui Lenny, pentru a-i da lista respectiva, impreuna cu instructiunile necesare: Cancerul este ca diabetul. Trebuie sa-l tratezi in fiecare zi. Ai la dispozitie cateva luni: alimentele din aceasta lista trebuie sa fie consumate la fiecare masa, pe tot timpul acestei perioade, fara nici o exceptie. Ele nu trebuie mancate doar asa, „ocazional”. Trebuie sa nu te indepartezi cu nici un chip de la aceasta lista. De asemenea, i-a mai spus ca toate grasimile erau interzise, cu exceptia uleiului de masline, de canola sau de seminte de in, pentru a evita astfel asimilarea de acizi grasi tip omega-6, ce stimulau inflamatia. I-a recomandat si unele retete japoneze pe care le cunostea si care ii placeau in mod special. Sotia lui Lenny a notat tot si i-a promis medicului ca-i va prepara in fiecare zi sotului sau toate acele lucruri. Era singura speranta de care se putea agata.