administrarea medicamentelor bolnavului

 Exista anumite reguli in administrarea medicamentelor, ca verificarea ambalajului, a formei tabletelor, a cailor de administrare dupa proprietatile fiecarei substante si in special dupa prescriptia medicului de specialitate.
Conteaza si orarul de administrare. De exemplu, daca nu s-au luat medicamentele prescrise pentru ora 15, la ora 18 nu se pot lua si cele care nu au fost administrate, pentru ca rolul lor este de a mentine o anumita concentratie in sange. In bolile de stomac, prafurile utilizate pentru pansament gastric se iau inainte de masa, fiindca dupa alimentatie nu mai au nici un efect. Sulfamidele se dau dupa ce a mancat bolnavul, iar unii fermenti digestivi se iau chiar in timpul mesei. Daca bolnavul are varsaturi sau dureri abdominale se poate amana administrarea unui medicament. In timpul noptii, numai in cazuri grave se trezeste bolnavul pentru a i se da antibiotice, dar desteptarea se face cu multe menajamente ca bolnavul sa nu se sperie.
Exista medicamente care nu se pot da impreuna: de exemplu, nu se iau in acelasi timp sulfamide si piramidon. In schimb altele se asociaza, ca antibioticele cu vitamina B complex.
De obicei, intai se iau tabletele, apoi solutiile, daca este cazul, pe urma se fac injectiile care sunt prescrise pentru aceeasi ora si la urma se introduc supozitoarele.
Daca apar eruptii pe fata si pe corp insotite de mancarime (dupa penicilina, streptomicina, tetraciclina sau chiar dupa piramidon), aceste manifestari trebuie mentionate medicului pentru a se lua masurile cuvenite.
Este bine ca fiecare gospodina sa cunoasca capacitatea masurilor (linguri, pahare) utilizate pentru administrarea unor medicamente.
Pentru administrarea unora dintre medicamentele prescrise este nevoie de oarecare pricepere si dibacie din partea persoanei care ingrijeste bolnavul, mai cu seama atunci cand bolnavul este copil. Astfel exista medicamente amare, cu gust neplacut care se administreaza impreuna cu ceai, sirop, zahar, cafea, pentru a fi mai usor acceptate. Uleiul de ricin se poate lua dupa ce a fost usor incalzit, ca sa nu mai fie vascos; i se adauga cateva picaturi de esenta de menta si se amesteca cu zeama de portocale, sirop de lamaie, bere sau cafea, dandu-se bolnavului sa inghita si stergandu-i buzele ca sa nu-i ramana gustul neplacut in gura. Sulfatul de sodiu, ca si sulfatul de magneziu se dizolva in 40-50 mililitri apa calda si se bea dupa ce s-a racit, dandu-se apoi bolnavului putin sirop sau ceai de menta. Solutia Bourget, care se utilizeaza in bolile de ficat, se prepara dizolvand un pachet de praf intr-un litru de apa calda, apoi se bea cate un pahar din solutia incalzita, bolnavul stand culcat pe partea dreapta 15-20 de minute.
Medicamentele in stare solida sunt tabletele, pastilele si pilulele sau se gasesc sub forma de prafuri care se administreaza cu lingurita sau varful de cutit. Prafurile se iau direct pe limba, se pun in niste capsule sau se dizolva in ceai, lapte, sifon, apa. Granulele (gluconat de calciu etc.) se administreaza cu lingurita. Unele tablete (vitamina C) pot fi tinute in gura pana se dizolva. Copiilor mai mici nu se dau tablete, caci se pot ineca cu ele; medicamentele solide se piseaza si praful obtinut se divide in cantitatile prescrise administrandu-se amestecate cu lapte sau ceai intr-o lingurita. Sunt cazuri in care bolnavii au greturi sau varsa si nu pot inghiti sau sunt operati la stomac, in aceste situatii, medicamentele se administreaza pe cale rectala sub forma de supozitoare sau clisme. Utilizate pentru provocarea scaunului supozitoarele de glicerina se introduc in rect, dupa ce s-a scos poleiala. Se asaza bolnavul lateral cu genunchii indoiti, iar persoana care il ajuta ii departeaza fesele cu degetul mare si aratatorul de la mana stanga, iar cu mana dreapta introduce supozitorul in anus, cu partea ascutita inainte. Pentru ca supozitoarele medicamentoase sa aiba efect se reco¬manda ca inainte de a fi introduse sa se faca bolnavului o clisma evacuatoare.
Exista substante medicamentoase care se introduc in organism prin inhalare. Astfel, medicamentele antiastmatice se folosesc sub forma de tigari sau se ard pe o tava de metal, inhalandu-se fumul respectiv. Dupa administrarea acestor medicamente nu este necesara aerisirea de indata.
In unele inflamatii ale cailor respiratorii superioare se fac inhalatii, care se pregatesc astfel: intr-un vas cu o capacitate de circa 2 litri, in care s-a pus apa care clocoteste, se adauga o lingurita de ulei de eucalipt sau balsam peruvian sau inhalant, bolnavul aplecandu-se deasupra vasului care a fost asezat pe un scaun langa pat. Bolnavul isi acopera capul cu un prosop sau cu cearsaf si astfel respira cu gura deschisa vaporii de apa amestecati cu medicamentul respectiv. Inhalatia dureaza 5-10 minute, dupa care bolnavul se culca, acoperindu-se bine. Medicul prescrie medicamentul ce trebuie utilizat, numarul inhalatiilor, precum si timpul cat dureaza acestea.
Unii bolnavi sufera de o stare alergica si, pentru a intampina criza provocata de edemul laringian, folosesc niste pulverizatoare pentru lichidul de pulverizat, care poate fi solutie de cortizon, adrenalina etc. Deschizand gura, bolnavul singur pulverizeaza medicamentul catre fundul gatului.
Alte medicamente se aplica pe piele sub forma de alifii. In acest fel se introduce in organism salicilatul de metil in tratamentul reumatismului articular acut. Aplicarea tratamentului extern se mai face in eczemele acute, in impetigo etc.