bolile paratiroidelor si bolile pancreasului endocrin

Insuficienta paratiroidiana se poate manifesta printr-o forma acuta, tetania, sau printr-o forma cronica, spasmofilia. Tetania survine sub forma de puternice contracturi musculare. Un semn caracteristic este contractura mainii. Din cauza spasticitatii musculaturii laringiene apare o senzatie de sufocare. Spasmul tetanic se manifesta si prin contracturi ale muschilor netezi ai stomacului, intestinului, bronhiilor si vaselor.
Forma cronica a insuficientei paratiroidiene se manifesta prin furnicaturi, amorteli si contracturi in diferite regiuni ale corpului. Uneori survin carcei. De multe ori, bolnavii simt un nod in gat. Insuficienta paratiroidiana este insotita de unele tulburari nervoase, sentimentul de incordare nervoasa, iritabilitate exagerata, oboseli si fobii. Insuficientele paratiroidiene se insotesc de o serie de schimbari in compozitia sangelui: scaderea calciului, cresterea fosforului, alcalinizarea serului sanguin. Tetania si spasmofilia sunt favorizate de surmenaj, incordari neuro-psihice intense, febra, intoxicatii.
Tratamentul insuficientelor paratiroidiene are ca elemente de baza calciul si vitamina D. O importanta remarcabila o are tratamentul dietetic, care urmareste realizarea unui aport alimentar bogat in calciu si sarac in fosfor.
Hiperparatiroidismul se datoreste dezvoltarii unei tumori paratiroidiene, cu producerea consecutiva de hormon paratiroidian in exces. Este vorba despre o boala cu tulburari complexe: dureri localizate la oase, aparitia unor formatiuni tumorale osoase, decalcifieri, deformari si fracturi spontane, formarea de depozite fosfo-calcice in diferite tesuturi, in special in rinichi, aparatul digestiv si cel cardiovascular. In sange se constata o crestere a concentratiei de calciu si o scadere a fosforului. Tratamentul hiperparatiroidismului consta in indepartarea chirurgicala a tumorii paratiroidiene.
Bolile pancreasului endocrin
Diabetul zaharat se caracterizeaza printr-o serie de semne care il fac, in general, usor de recunoscut: cresterea poftei de mancare, cu marirea consumului de alimente, intensificarea setei si ingestia crescuta de lichide. Paralel creste si volumul eliminarilor urinare. Atat setea, cat si volumul urinii sunt mai putin intense decat in diabetul insipid. Urina este concentrata si contine cantitati variabile (uneori foarte crescut) de glucoza, care lipseste din urina omului sanatos. Un element diagnostic hotarator este cresterea glucozei in sange. Printre simptomele generale ale diabetului zaharat se noteaza oboseala, uscaciunea si mancarimi ale pielii, cicatrizarea dificila a ranilor etc. In formele severe ale bolii apar scadere in greutate, astenie accentuata, pierderea poftei de mancare, greturi, varsaturi, dureri abdominale, somnolenta. Diabetul zaharat poate fi insotit de numeroase complicatii: hemoragiile gastro-intestinale, ciroza hepatica, hipertensiunea arteriala, ateroscleroza precoce, endarteritele, angina pectorala. Accidentul cel mai grav al bolii este coma diabetica. Aparitia ei este determinata, de obicei, de absenta sau intreruperea tratamentului, de un consum excesiv de hidrocarbonate sau de asocierea unor boli infectioase sau toxice. Supararile mari, traumatismele fizice, interventiile chirurgicale, eforturile excesive si prelungite favorizeaza de asemenea aparitia comei diabetice.
Baza tratamentului in diabetul zaharat este regimul alimentar, care urmareste scaderea consumului de hidrocarbonate si grasimi. Cazurile mai usoare ale bolii pot fi echilibrate doar prin regim alimentar, dar in cazurile mai severe devine necesara insulina, in aparitia diabetului zaharat, o importanta deosebita revine factorilor ereditari. Dar chiar in prezenta unei ereditati nefavorabile, aparitia bolii poate fi preintampinata prin evitarea muncii fizice grele si a incordarilor nervoase, alimentatie rationala, profilaxia si tratamentul bolilor toxice si infectioase.
Hiperinsulinismul consta dintr-o productie excesiva de insulina, de obicei de catre formatiuni tumorale ale pancreasului. El se caracteriseaza prin aparitia crizelor de hipoglicemie, in cadrul carora apar: senzatie exagerata de foame, ameteli, tremuraturi usoare, accelerarea pulsului, transpiratie, somnolenta sau in unele cazuri - dimpotriva, excitabilitate exagerata, agitatie si neliniste. Criza hipogIicemica se dezvolta pe fondul unei scaderi marcate a glucozei din sange. Crizele pot fi rezolvate prin administrarea intravenoasa de glucoza sau ingerare de zahar, dar repetarea lor impune extirparea chirurgicala a tumorii.