cand si de catre cine se acorda primul ajutor

 Situatiile cele mai frecvente in care se impune acordarea primului ajutor sunt determinate in general de accidente.
Cresterea in ritm intensiv a circulatiei rutiere, utilizarea din ce in ce mai larga a energiei electrice in scopuri industriale si casnice, folosirea in agricultura pentru combaterea daunatorilor a unor substante noi cu putere toxica deosebit de mare etc, in conditiile unor neglijente si neatentii deseori minime, constituie tot atatea riscuri de accidente grave ce se pot solda chiar cu pierderi de vieti omenesti. Astfel, de la inventarea automobilului si pana in prezent in S.U.A. sau inregistrat 1,5 milioane decese prin accidente de circulatie, cifra superioara numarului mortilor din toate razboaiele survenite in istoria acestei tari.
Accidentul poate surveni la locul de munca, pe drumurile publice, la domiciliu si in numeroase alte locuri; se intelege astfel ca medicii nu pot fi prezenti in toate cazurile de accident, de cele mai multe ori fiind solicitate sa acorde primele ingrijiri, persoane care nu au cunostinte sau calificare medicala. Devine deci absolut necesar ca marele public sa cunoasca, atat teoretic, cat si practic, principiile de baza ale primului ajutor.
Se considera necesara introducerea in scoli a notiunilor de prim-ajutor.
O categorie de populatie expusa in mod deosebit riscurilor accidentelor o constituie copiii care, neavand experienta si fiind insuficient supravegheati, cad deseori cu usurinta victime.
Trebuie mentionat ca sunt si cazuri in care motivul solicitarii primului ajutor este legat de producerea unui accident. Ne putem afla in fata unei persoane care prezinta in mod brusc simptome grave de imbolnavire si in acest caz, ca de altfel in orice situatie, se aplica principiul de baza: primum non nocere.
Mai intai sa nu daunam
In caz de accident este in primul rand necesar sa stim ce trebuie si ce nu trebuie facut. Daca persoana care acorda primul ajutor nu are aceste cunostinte se poate intampla ca, in loc sa ajute, dimpotriva, sa accentueze suferinta, putand chiar provoca aparitia unor complicatii care sa intarzie vindecarea, prelungind durata incapacitatii de munca. Dar nu numai atat; un ajutor incorect acordat poate duce si la pierderea definitiva, partiala si chiar totala a capacitatii de munca a accidentatului.
Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa dea dovada de calm si stapanire de sine. Este necesar sa fie indepartate persoanele care starnesc panica si impiedica astfel aplicarea rapida a masurilor adecvate de prim ajutor. Daca cel care acorda primul ajutor nu a fost de fata in momentul accidentului, el trebuie sa se orienteze imediat asupra naturii acestuia, cerand informatii fie de la persoanele din jur, fie, in masura in care este posibil, chiar de la victima. Aceasta informare este deosebit de importanta, fiindca indica masurile rapide care trebuie sa se adreseze simptomelor principale prezentate de accidentat.
In acordarea primului ajutor este recomandabil sa limitam pe cat posibil orice manevre care accentueaza suferinta accidentatului sau a bolnavului, miscarile strict necesare trebuind sa fie blande, precise si simple. De exemplu, transportul unui accidentat trebuie organizat cu prudenta si indemanare, astfel incat sa nu zdruncine, sa nu agraveze suferinta, in caz de traumatism (lovitura violenta, cadere, explozie etc.) este absolut contraindicat de a misca regiunea traumatizata, de a efectua tractiuni sau alte manevre asupra ei.
Nu sunt indicate nici incercarile de a repune osul in pozitie normala in caz de fracturi sau luxatii. Acestea sunt manevre dificile care necesita o pregatire speciala. Dar asupra greselilor care trebuie evitate vom mai reveni.