ce este imbatranirea

Imbatranirea este o etapa fireasca, comuna, inevitabila in viata tuturor fiintelor, asa cum sunt de firesti copilaria, tineretea si maturitatea. A cauta tineretea fara batranete, asa cum au incercat cautatorii elixirului vietii, este tot atat de inutil ca si a cauta viata fara de moarte.

Ceea ce nu este insa de loc inutil, ci intru totul posibil, este stapanirea cunostintelor si a artei de a trai o viata indelungata, de a prelungi pana la granitele posibilului capacitatea si facultatea de a munci, de a crea, de a ne bucura de sanatate si de placerile vietii.

Cum exista legi, exista cai stiute pe drumul carora ne putem prelungi viata si tineretea? Exista o cale la capatul careia ne asteapta o batranete lipsita de boii, de suferinta fizica deprimanta si chinuitoare? Da, exista. In ultimele decenii, stiinta medicala si-a dezvoltat doua ramuri noi: gerontologia (stiinta despre batranete) si geriatria (medicina batranetii), care se ocupa, cu succes, de prevenirea imbatranirii precoce si de tratarea bolilor batranetii. Ne mandrim in a arata ca stiinta medicala romaneasca a contribuit esential la dezvoltarea acestei ramuri importante a stiintei medicale si biologice. Amintim ca in tara noastra a luat fiinta primul institut de geriatrie din lume.

Pentru a intelege si a aplica corect preceptele ce duc la prelungirea tineretii omului, la indepartarea instalarii batranetii si la o batranete sanatoasa, activa si placuta, trebuie sa intelegem corect ce este imbatranirea si care sunt cauzele care o favorizeaza.

Sa ne uitam mai atent la oamenii varstnici din jurul nostru. Unii, la 40-50 de ani, desi nici nu-i poti numi varstnici, arata batrani. Altii, la peste 70-80 de ani si mai mult ne uimesc prin capacitatea lor fizica si mintala, prin tinuta si vigoarea lor. Ce s-a intamplat? Primii si-au scurtat tineretea si viata prin felul cum si-au trait-o, pe cand ceilalti si-au trait-o corect.
Iata dar ca batranetea si imbatranirea sunt doua notiuni cu continut deosebit. Ele ne pot incurca adesea atat de mult, incat nici nu ne vine sa consideram pe cineva batran doar din considerente legate de varsta, atat timp cat tineretea sa spirituala si vigoarea sa creatoare si fizica sunt intru totul demne de invidiat.

Aveam oare dreptul sa-l socotim batran pe Tudor Vianu, care la sarbatorirea celei de a 60 a aniversari a publicat primul sau volum de Versuri, sau pe G. Calinescu, care la aceeasi varsta respectabila scria eseul a fi tanar, sau pe Tudor Arghezi, care la 76 de ani a compus poemul Cantarea omului sau care la 81 de ani a cantat in Frunze dragostea de viata?

Au fost oare batrani sau nespus de tineri Picasso, Casals, Chevalier, Stravinschi etc, care ne-au incantat, nonagenari fiind, prin vigoarea creatiei lor?

Nu este oare cazul sa renuntam la criteriul varsta ca singurul criteriu al batranetii? Batran este numai cel care nu mai traieste viata prezentului, spunea pe buna dreptate Tudor Vianu.

Totusi, ce aduce varsta organismului? Ce aduce imbatranirea structura si insusirilor organismului ?

Imbatranirea este un proces lent prin care in organism se produc treptat modificari ce vor aduce intr-un tarziu semnele batranetii: parul carunt, slabirea fortei fizice si mintale, incetinirea miscarilor, mersul nesigur, uscarea pielii, caderea dintilor etc.
Procesul imbatranirii nu trebuie inteles simplist ca o uzura progresiva a organelor interne sau ca o inevitabila si lenta sclerozare, ce ar duce la o stingere treptata a functiilor lor. In realitate, procesul este mai complex, caci organismul se opune timpului, reactioneaza mereu printr-un mecanism de adaptare continua, iar imbatranirea apare treptat, o data cu scaderea capacitatii reactive, scaderea capacitatii de adaptare a organismului la mediu. Deci, principala cauza a imbatranirii normale, fiziologice, este slabirea functiilor reglatorii ale organismului in procesul adaptarii continui, datorita insasi nevoii compensarii si supracompensarii treptate fata de conditiile mereu schimbatoare ala mediului extern si intern.

Aceasta slabire a functiilor reglatoare se traduce pe plan celular prin tulburarea metabolismului, scaderea capacitatii de diviziune si autoreinnoire a celulelor. O experienta ramasa celebra a savantului francez Lecomte du Nouy a exemplificat foarte plastic evolutia capacitatii de autoreinnoire a celulelor, in raport cu varsta omului, prin observatiile sale asupra cicatrizarii ranilor.

Pe cand la un copil de 10 ani o rana a pielii (de 20 cm) s-a cicatrizat la 20 de zile, la tanarul de 20 de ani cicatrizarea s-a produs dupa 31 de zile, la adultul de 40 de ani dupa 55 da zile, iar la batran dupa 100 de zile.
Cifrele acestea care reflecta intr-o oarecare masura gradul de imbatranire a organismului au totusi o valoare relativa chiar pentru indivizii aceleiasi specii de vietuitoare, pentru ca in afara importantei factorilor ereditari, constitutia si reactivitatea organismului individual sunt hotarate si de starea organismului fiecarei vietuitoare, in raport cu factorii de mediu care au influentat-o in cursul vietii sale, implicit de felul ei de a trai.

La om, fiinta superior organizata, lucrurile se complica si mai mult. Longevitatea omului este conditionata nu numai de factorii biologici comuni tuturor vietuitoarelor, ci si de factorii sociali (felul de trai, conditiile de munca, de odihna, nivelul vietii materiale si culturale etc). In plus, capacitatea vitala si longevitatea fiecarui om in parte sunt hotarate si de modul cum stie sa-si organizeze viata si sa aplice permanent, consecvent si corect regimul rational zilnic. Aceasta tine insa nu numai de calitatea si starea innascuta a sistemelor sale de conducere si coordonare in special de sistemul nervos si cel endocrin), ci si de intreaga sa formare, de educatia si instructia generala si implicit cea igienica a omului, de intregul echilibru biologic, fiziologic si psihologic al complexului organism uman, in conditiile mediului social ,concret in care traim. Or, aici trebuie sa constatam ca societatea noastra socialista creeaza conditii superioare omului ca el sa traiasca mai mult,mai bine si ca batranetea lui sa fie o reala toamna aurie a vietii. In plus, masurile curente luate la noi in tara in sprijinul pensionarilor ofera nu numai conditii mai bune de existenta a batranilor, ci si sentimentul reconfortant, mobilizator, meritat, al utilitatii lor sociale. Pe plan psiho-fiziologic, aceste masuri au insemnat o vaccinare in proportie de masa in favoarea intaririi longevitatii, de o insemnatate reala, importanta.

Caracteristica esentiala a organismului uman este faptul ca omul nu este un simplu produs biologic, ci un produs bio-psiho-social, ceea ce face ca echilibrul sau psiho-fiziologic si bio-social sa depinda in mare masura de vitalitatea lui spirituala, de buna sa dispozitie, de vointa si bucuria de a trai intr-o lume mai buna si mai dreapta, careia nu se teme sa i se daruiasca cu toata capacitatea sa spirituala si fizica pana la ultima zi a existentei sale. Acest elan spiritual are o mare importanta vitala in prelungirea vietii si a tineretii si se bucura de o recunoastere pozitiva din partea fiziologilor. Asa se explica, in principal, de ce doi oameni sanatosi, la fel de varstnici, pot fi diferit de batrani.