copilul bolnav-distrofiile

 Sugarul distrofic are starea de nutritie deficitara, adica are greutatea si talia mai mici. Daca sugarul nu este controlat periodic la dispensar sau circumscriptie (la intervalele recomandate de medic), daca nu este cantarit regulat, parintii nu sesizeaza la timp trecerea de la o stare de nutritie la alta, adica de la eutrofie la distrofie.
Distrofiile se impart in trei mari categorii:
Distrofia de gradul I sau distrofia usoara, in care curba greutatii nu creste timp de 3-4 saptamani, greutatea copilului devenind cu 10 % mai mica decat a celui eutrofic de aceeasi varsta si talie, iar grasimea de sub piele dispare pe abdomen.
Distrofia de gradul al II-lea sau distrofia propriu-zisa in care curba greutatii stationeaza sau scade, deficitul fiind de 10-20 %; la acesti sugari dispare si stratul de grasime de pe torace si membre.
Distrofia de gradul al III-lea sau atrepsia in care deficitul ponderal este de 25-40 % din greutatea sugarului normal si la care dispare si grasimea de pe fata.
Daca cunoastem cauzele distrofiilor vom putea si sa le prevenim din timp:
a) Distrofia simpla prin subalimentatie este cea mai frecventa si se instaleaza daca mama nu are suficient lapte si nu si-a dat seama de aceasta sau atunci cand se intrebuinteaza cantitati prea mici de lapte sau dilutii mai mari decat cele normale precum si atunci cand retetele nu se executa corect cu adaosul de zahar, mucilagiu de orez sau faina necesare sugarului respectiv. Primele simptome sunt: nelinistea, constipatia, abdomenul mai scobit. Mama nu-si da seama la timp ca sugarul nu se satura, ca este infometat! La unii sugari joaca un rol si lipsa poftei de mancare.
b) Distrofia prin exces de lapte de vaca apare la sugarii alimentati cu lapte de vaca in concentratii mai mari decat cele corespunzatoare varstei sau cu cantitati prea mari de lapte praf si atunci cand se prelungeste alimentatia exclusiva cu lapte peste varsta indicata. Daca sugarul de varsta mica primeste lapte integral (fara a fi diluat cu ceai, apa, mucilagiu de orez), la inceput poate creste in greutate, dupa aceea stationeaza si chiar scade. Copilul isi pierde buna dispozitie si pofta de mancare, devine agitat, plange, este palid, scaunele sunt rare, uscate, chitoase. Urina si materiile fecale au un miros puternic de amoniac.
c) Distrofia prin exces de fainoase are drept cauza principala introducerea inainte de vreme si in exces a fainoaselor sau intrebuintarea lor prea indelungata in diaree.
d) Distrofia prin lipsa de proteine survine la sugarii si copiii mici hraniti cu o cantitate insuficienta de lapte, foamea fiindu-le potolita cu paine sau cornuri muiate in ceai, in loc de lapte.
e) Distrofia prin diferite boli poate fi intalnita, de exemplu, in stenoza hipertrofica de pilor, buza de iepure si gura de lup. Si dupa bolile infectioase - asa cum am vazut - copilul poate deveni deseori distrofic; mai ales dizenteria, hepatita, tusea convulsiva si pojarul determina distrofia la sugari.
f) Distrofia prin avitaminoze se poate lesne, produce la sugarii hraniti numai cu lapte praf, zahar si fainoase si este datorita faptului ca in alimentatie nu se introduc la timp fructe, legume, galbenus de ou, unt.
Caracterele unui sugar distrofic. Un sugar distrofic este slabit, are o figura suferinda, este palid si are elasticitatea pielii scazuta. Stratul de grasime lipseste de pe amintite portiuni ale corpului. Copilul este indiferent sau iritabil, nelinistit si plange fara motive. Cresterea in greutate este incetinita sau oprita, inregistrandu-se scaderi si oscilatii mari in curba ponderala.
De asemenea, copilul creste mai incet sau nu mai creste deloc in lungime. Transpiratia in exces favorizeaza infectii ale pielii. Temperatura corpului prezinta oscilatii. Sugarului ii lipseste pofta de mancare, toleranta digestiva fiind scazuta; sporirea ratiei alimentare este de multe ori tolerata cu greutate, provocandu-i diaree, varsaturi. Scaunele sunt uneori consistente, galbui, de culoarea chitului, cu miros de putrefactie si nu adera de scutec. Alteori, scaunele pot fi diareice, irita imediat regiunea fesiera, prezinta mucozitati si au aspect spumos si miros acru. Musculatura este flasca, ceea ce face ca la varsta de 7-8 luni sa nu stea in sezut, iar mersul sa intarzie.
Rezistenta la infectii a acestor sugari este scazuta cu atat mai mult, cu cat distrofia este mai severa. Infectiile rinofaringiene, otita, dispepsiile, infectiile cutanate sunt cele mai frecvente la inceput; pe acest teren fragil se pot instala o bronhopneumonie, o olomasboidita, o infectie a cailor urinare (pielonefrita) etc, care pun in pericol imediat viata copilului.
Copilul distrofic este supravegheat continuu de medic si are nevoie de o ingrijire deosebit de atenta, bazata pe respectarea pana la cel din urma amanunt a recomandarilor medicului.