distrofiile dentare

 Acestea pot fi cicatrici ce raman imprimate pe suprafata dentara ori de cate ori dintele a suferit in evolutia sa ontogenetica o tulburare de calcifiere. Rujeola, scarlatina si alte boli infecto-contagioase din perioada copilariei provoaca, pe mugurele dentar in formare, o reactie inflamatorie, ca si exantemul de pe piele. In aceasta zona celulele adamantine nu mai pot produce o buna matrice organica si calciul depus este deficitar. Cand dintele erupe pe arcada, constatam ca are mai multe eroziuni pe suprafata sa, eroziuni care se desfasoara si pe dintii vecini, de-a lungul unei linii continue.
Asemenea godeuri cu forme si adancimi variate, apar pe dinti si ca urmare a unor deficiente metabolice (avitaminoza A, D) sau a unor infectii cronice (sifilis) sau chiar a unor deficiente ereditare (amelogeneza imperfecta).
Toate aceste leziuni cicatriceale se situeaza exact in zona care se dezvolta in momentul aparitiei unuia din factorii cauzali enuntati. De aceea pe buna dreptate, Capdepont le numeste cazierul sanitar al copilariei.
Distrofiile dentare se manifesta fie sub forma unor mici adancituri pe smaltul coroanei dentare, fie sub forma unor sunturi ce incing, gatuind parca dintele. Alteori, defectul se observa pe marginea incizala a incisivilor sau pe suprafata ocluzala a molarilor care se pot asemana in aceste cazuri de distrofie, cu un fagure de miere (molarii Moseri). Este de remarcat ca toate aceste leziuni cicatriceale sunt stabilizate, nu evolueaza si nici macar nu se cariaza, singurul inconvenient fiind aspectul inestetic. Sunt alte distrofii care evolueaza ducand progresiv la distrugerea dintilor. Din aceasta grupa fac parte melanodontia, care se caracterizeaza prin innegrirea si tocirea rapida a dintilor de lapte, fara nici un fel de durere, displazia Capdepont, in care dintii de lapte afectati sunt deformati si cad fara dureri in momentul eruptiei lor. In alte forme de displazii dintii sunt redusi ca dimensiune, au culoare bruna si se tocesc repede, ajungandu-se repede pana la mucoasa gingivala (amelogeneza imperfecta). Toate aceste displazii sunt sechele ale unor tulburari de calcifiere a dintilor, din timpul dezvoltarii ontogenetice, tulburari produse fie de infectii acute (scarlatina, rujeola), fie cronice (sifilis), fie metabolice (rahitism), fie ereditare (melanodontie, amelogeneza imperfecta etc).
Toate aceste tulburari distrofice produc aspecte inestetice, ce se pot ameliora prin imbracarea dintelui cu coroane de acrilat sau de portelan. Displaziile progresive se trateaza in mod diferentiat, in unele cazuri prin coroane de acoperire metalice.
Dintii patati sunt dintii care apar colorati in galben-brun sau cu pete alb-cretoase, chiar la eruptia lor. Alteori, dintii se coloreaza dupa eruptia lor din cauza unor factori locali, traumatici sau infectiosi. Daca un dinte apare de la inceput patat inseamna ca in timpul dezvoltarii mugurelui dentar, in grosimea osului alveolar, au avut loc unele tulburari de calcifiere asociate cu impregnarea unor substante colorante. Acestea sunt pete intracoronare, ce nu se pot curata prin spalarea dintilor. In zilele noastre ele apar foarte frecvent, deoarece foarte multi copii fac dupa nastere boli infectioase in care se administreaza tetraciclina sau aureomicina. Petele galbui brune pot acoperi toata suprafata incisivilor sau numai parti din suprafata sub forma de benzi orizontale. Alteori dintii sunt tarcati, pete alb cretoase neregulate acoperind suprafata vestibulara a dintilor frontali. Acestea sunt pete de smalt determinate de administrarea in exces de saruri de fluor. Ele apar de obicei in zonele de hiperfluoroza, in care apa de baut, zarzavaturile, fructele contin peste 5 mg de fluor la litrul de apa. Sunt zone de acestea in Sicilia, in unele districte din India, Africa si chiar in tara noastra in unele localitati din Bihor, Mures sau Banat. Trebuie amintit ca fluorizarea efectuata de reteaua de stomatologie cu tablete de fluor sau aplicatii locale nu produce asemenea pete de smalt.
Majoritatea dintilor se pierd in timpul vietii datorita mai ales unei igiene bucale deficitare. Daca un copil nu-si spala dintii atent cu peria si pasta de dinti, raman resturi alimentare; ele sunt inundate de microbi sau ciuperci care le coloreaza si le fixeaza pe dinti. Aceste pete se pot indeparta printr-o curatire cu instrumente (detartraj) si prin badijonarea lor cu antiseptice (protargol 1%), sau prin spalarea bine cu peria de dinti.
Este bine sa amintim ca unele ciuperci coloreaza aceste resturi alimentare, pe care le fermenteaza, in negru (Actinomices grisaeum), altele in portocaliu (Actinomices portocaliu).
In adolescenta, dintii permanenti ce nu si-au incheiat calcifierea se pot impregna cu diverse substante colorate pe care omul in mod repetat si continuu le introduce in gura cu ocazia fumatului. Impregnarea smaltului si dentinei cu nicotina sau carbunele ce rezulta din arderea tigarii coloreaza definitiv dintele, nici un mijloc stomatologic nefiind capabil sa albeasca dintii, astfel patati. In aceeasi categorie se pot include petele dentare ce apar la adolescentii ce lucreaza in fabricile in care atmosfera este poluata cu vapori de acizi (sulfuric, fluorhidric azotic etc), particule, praf de carbune, cupru, plumb si unde tinerii muncitori neglijeaza sa efectueze cu constiinciozitate instructiunile de prevenire, existente in toate fabricile. O spalare atenta a dintilor dupa terminarea lucrului, introducerea obligatorie a dusurilor bucale, ar reduce complet aceste coloratii dentare.
Sunt popoare care in mod deliberat isi coloreaza dintii cu un lac negru, utilizand o tehnica bine pusa la punct (Vietnam, Africa). Pe baza unor ritualuri, cei ce lacuiesc dintii incep prin a decalcifia dintii cu zeama de lamaie, timp de 2-3 saptamani, dupa care se pensuleaza dintii cu asemenea lacuri. Este interesant de observat ca dintii lacuiti nu fac carii dentare. Pe baza acestor tehnici a aparut si in profilaxia cariei dentare metoda de fluorizare a suprafetelor dentare dupa o prealabila decalcifiere cu un acid anorganic.
Colorarea dintelui poate sa se observe si in jurul unei obturatii cu amalgam de cupru (la copii) sau chiar de argint (la adult), particule mici de metal infiltrandu-se in dentina decalcifiata din jur.
Multi dinti se innegresc dupa un traumatism sau dupa o carie dentara netratata; in aceste cazuri hemoglobina ce rezulta din hemoragiile pulpei dentare, impregneaza dentina descompunandu-se in compusii ei coloranti diferiti. Orice dinte innegrit este suspect de mortificare pulpara si obligatoriu, examenul clinic trebuie completat cu unul radiologic.
Deseori acesti dinti sunt adevarate focare de infectie ce au declansat boli grave la distanta, de genul endocarditei, miocarditei, glomerulonefritei sau reumatismului.