in primul rand o medicina a sanatatii si definitia moderna a sanatatii

Preocuparea pentru apararea si intarirea sanatatii se numara printre cele mai vechi activitati ale omului. De altfel, cuvantul sanatate, care evoca o stare atat de scumpa fiecaruia, apare in vorbirea curenta si in toate limbile in cele mai variate imprejurari si nu este uitat aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine.
Recunoasterea valorii unei stari de sanatate prospere este desigur un lucru elementar.
Dar poate oricine sa raspunda satisfacator la anumite intrebari, in aparenta simple, asupra sanatatii? Sa precizam aceste intrebari:
Cunoastem oare exact ce este starea de sanatate sau, cu alte cuvinte, conceptia pe care ne-am format-o fiecare dintre noi este identica cu aceea stiintifica asupra sanatatii?
Care sunt criteriile dupa care trebuie sa ne dam seama daca ne aflam sau nu in deplina stare de sanatate?
Care sunt mijloacele care ne stau la indemana pentru a putea realiza, oricand este necesar, un control al sanatatii?
Stim sa profitam de mijloacele de care dispunem pentru a ne controla din cand in cand sanatatea, si cum?
Sanatatea nu inseamna numai absenta bolii. Sanatatea este acea stare completa de bine general, fizic, mintal si social (definitie data starii de sanatate de Organizatia Mondiala a Sanatatii-O.M.S.). Sanatatea este acea stare a organismului care rezulta din faptul ca toate functiile sale se desfasoara in mod optim, fara nici un semn de evolutie anormala. Sanatatea nu inseamna, prin urmare, numai absenta bolilor, in mod normal are la baza un echilibru al numeroaselor functii, precum si al compozitiei chimice a umorilor organismului. Acest minunat echilibru este permanent intretinut si controlat printr-un mecanism foarte complex, in care intra numerosi factori. Am dori sa insistam aici doar asupra continutului atat de cuprinzator care se atribuie astazi starii de sanatate, pe care o influenteaza atat factorii fizici si psihici, cat si factorii sociali.
Intr-adevar, starea de sanatate nu poate fi separata de mediul social, de conditiile social-economice in care oamenii traiesc si muncesc. Numai acel mediu social, in care totul este consacrat bunastarii omului, poate oferi si conditiile care servesc promovarii si apararii sanatatii. Tara noastra ofera din plin aceste conditii. Progresele uluitoare ale medicinii, importantele cuceriri stiintifice din ultimii zece ani in domeniul biologiei si biochimiei, au permis o cunoastere aprofundata a acelor elemente care caracterizeaza starea de sanatate. In acelasi timp, medicina dispune de numeroase mijloace de investigatie a sanatatii, extrem de fine, foarte precise si care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere. Fata de posibilitatile formidabile de investigatie ale medicinei moderne, trebuie sa recunoastem ca, ceea ce inregistram ori simtim noi despre starea de sanatate proprie poate sa nu fie suficient. De multe ori, putem sa ne simtim sanatosi, fiind insa departe de acel echilibru optim al functiilor organismului, adica de adevarata stare de sanatate. Unele persoane aparent sanatoase afirma cu sinceritate la examenul medical: N-am simtit nimic sau nu m-a durut nimic, cand de fapt ele prezinta hipertensiune arteriala, diabet, hepatita cronica sau ciroza hepatica. Toate aceste boli nu se instaleaza brusc, ci in decurs de cativa ani, iar persoanele respective nu-si dau seama de nimic, asa cum se intampla in special unor oameni aparent robusti. Acestia muncesc din plin si fac eforturi fara ca, mult timp, sa sesizeze ceva anormal.
Descoperirea unor afectiuni cronice se face de foarte multe ori printr-un examen medical, clinic si de laborator, dar alteori poate capata un aspect dramatic, cand boala respectiva se manifesta, pentru prima data, brusc, printr-un accident sau o complicatie grava ca hemoragia cerebrala, infarctul miocardic, ulcerul perforat ori hemoptizia. Controalele medicale periodice ar fi putut insa semnala mult mai devreme modificarile progresive survenite in diferitele organe si aparate si ar fi prevenit bolnavul, permitand sa se ia masurile de impiedicare a progresului bolii.
Medicii sunt pusi din cand in cand in situatia de a constata cum stadiile de inceput ale unor boli grave scapa cu totul din cauza posibilitatilor foarte limitate ale pacientului de autoexaminare si de apreciere.
Iata deci ca, ceea ce noi singuri intelegem prin sanatate deplina poate sa nu corespunda realitatii obiective, stiintifice, datorita fie imperfectiunii simturilor noastre, fie neatentiei ori neglijentei cu care obisnuim sa ne examinam ori sa inregistram tulburarile incepatoare, fie, in sfarsit faptului ca multe boli au o lunga evolutie tacuta si ascunsa. La exemplele pe care le-am dat pana acum si la celelalte multe pe care cititorul le cunoaste, il mai adaugam si pe acela al cariei dentare ascunse (intre doi dinti sau la gatul unui dinte) care poate evolua pe tacute, nestiute luni de zile, pana in clipa in care isi face cunoscuta prezenta printr-o durere brusca si violenta.
Progresele actuale ale medicinei ne ofera insa, de multe ori cu caracter larg, de masa, mijloace extrem de perfectionate si fine pentru descoperirea celor mai mici abateri de la starea de sanatate. Prin aceasta, medicina moderna tinde sa devina tot mai mult o medicina preventiva si inca mai mult, o medicina a sanatatii, urmarind nu numai sa constate, ci sa si cultive sanatatea.
Preocuparea primordiala a medicinei contemporane este promovarea, intarirea, ocrotirea sanatatii. Ea se ocupa de promovarea acelor factori si conditii care asigura oamenilor sanatatea deplina si indelungata, prelungesc durata vietii si fac ca batranetea sa vina cat mai tarziu si cu un grad cat mai redus de scadere a capacitatii de lucru.
Printre aceste preocupari se inscriu si urmatoarele:
Promovarea masurilor de igiena a mediului inconjurator (oraselor, satelor), de igiena alimentara, a colectivitatilor, a muncii etc. In acelasi timp trebuie sa imprimam fiecarei persoane (prin scoala, reviste, conferinte) formarea de deprinderi igienice (educatia igienica).
Imbunatatirea conditiilor de mediu Ia locul de munca si aplicarea tuturor masurilor care privesc protectia muncii.
Aplicarea unui complex de masuri pentru dezvoltarea normala fizica si mintala a copiilor, incepand cu supravegherea mamei in timpul sarcinii si continuand cu urmarirea copilului si apoi a adolescentului. Protejarea femeii gravide si a fatului de influenta oricaror factori vatamatori (infectiosi, toxici, emotionali, traumatici) asigura nasterea unui copil normal, fara temutele defecte mostenite.
Punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport), a excursiilor si vietii in aer liber, folosirea din plin a factorilor naturali de calire a organismului: aer, apa, soare.
Imbinarea rationala a muncii cu odihna, in conformitate cu programul pe care este dator sa si-l intocmeasca fiecare in raport cu particularitatile sale.
Promovarea unei alimentatii rationale, combaterea atat a excesului alimentar, cat si a subalimentatiei. Evitarea unei alimentatii unilaterale care duce, prin lipsa din hrana a unor principii nutritive importante sau prin prepararea greoaie ori complicata a alimentelor, la boli de nutritie ori digestive.
Controlarea periodica a sanatatii prin examene medicale si de laborator (radiofotografii, analize de sange, intradermoreactii etc.) constituie un pretios mijloc in avantajul sanatatii, care se aplica astazi.
Stimularea rezistentei la imbolnavire prin mijloace nespecifice, cum ar fi regimul corect de viata si prin mijloace specifice, cum sunt vaccinarile.