ingrijirea parului

 Un obiectiv important in ingrijirea parului este mentinerea functiei normale a glandelor sebacee ale pielii, in care scop trebuie asigurata in primul rand curatirea si hranirea pielii capului. Spalatul joaca un rol deosebit, dar masurile pe care trebuie sa le luam difera dupa natura parului: gras, uscat sau normal.
Parul gras, unsuros, din cauza unei secretii excesive de sebum, nu trebuie spalat prea des, cum obisnuiesc multe persoane, deoarece, in acest caz, glandele respective devin din ce in ce mai active, starea seboreica agravandu-se. Cel mai indicat este sa fie spalat la 7-10 zile cu apa si sapun sau cu sampoane speciale. Daca folosim sapunul, vom avea grija sa nu-l frecam direct pe par, deoarece se fixeaza pe fire si este greu de indepartat chiar dupa mai multe clatiri. Mentinerea sapunului pe par are consecinte grave, provocand in ultima analiza caderea acestuia. Cel mai indicat este sa dizolvam putin sapun in apa sau sa frecam un burete mic cu sapun, apoi sa tamponam radacina randuri, randuri, frictionand cu pulpa degetelor, astfel incat toata suprafata pielii capului si parul pe toata lungimea lui sa fie impregnate cu spuma respectiva. Ne putem prepara si un sampon din 100 g lemn de Panama la 1 litru de apa. Se fierbe timp de 10 minute, se filtreaza, se adauga apoi un galbenus de ou, se bate cu furculita si se amesteca cu 2 linguri de rom. Apa de spalat va fi calduta, evitandu-se apa rece sau prea calda. Apa dura, calcaroasa, formeaza cu sapunul obisnuit un sapun de calciu insolubil care inaspreste parul. De aceea, daca avem posibilitatea, este bine sa-l spalam cu apa de ploaie. Se clateste in mai multe ape, iar in ultima se adauga sucul de la ½ lamaie sau o lingura de otet.
Parul uscat, lipsit de grasime datorita secretiei insuficiente de sebum, va fi spalat la 2-3 saptamani cu sampoane destinate parului uscat, pe baza de lanolina, sau pe baza de galbenusuri, care prezinta avantajul de a avea proprietati emoliente si cu efecte favorabile pentru hranirea parului. Un sampon pe baza de galbenusuri putem prepara din 2 galbenusuri batute bine cu 30 g rom si 1/2 litru apa. Pentru suplinirea grasimii insuficiente, mai ales daca parul este si subtire, se recomanda sa-i facem o baie de ulei cald cu o ora inainte de spalat. In cazul parului excesiv de uscat se pot folosi si briantine. Briantina se aplica pe partea dinspre varf, la radacina firul fiind in general mai gras.
Folosirea lotiunilor alcoolice concentrate si a apei de colonie nu este recomandata pentru nici un fel de par.
Parul normal pretinde nu numai curatirea lui, dar si folosirea unor preparate care sa-l intareasca si sa-l hraneasca cu o concentratie in alcool de maximum 60%. In comert se gaseste o gama intreaga de preparate destinate hranirii parului, ca: lotiunea tonifianta Tonichinin, lotiunea Capillon, lotiunea pentru par cu laptisor de matca Dermapin.
Masajul parului va fi efectuat dupa urmatoarea metoda: cu coatele pe masa, cu ambele maini pe cap, cu degetele rasfirate, executam un masaj in profunzime, la inceput de la ceafa spre frunte prin miscari circulare si apoi de la frunte inspre varful capului. Ultima miscare va porni de la tample in sus.
Un masaj zilnic de 5-10 minute este suficient pentru a asigura vigoarea parului, mai ales daca vom folosi si o lotiune tonica (circa 20 de picaturi).
Periatul parului se efectueaza periind parul in toate sensurile incepand de la ceafa inspre varf, apoi de la stanga la dreapta si invers; 10 miscari de perie executate fara brutalitate sunt suficiente pentru aerisirea si eliminarea impuritatilor depuse in timpul zilei. Peria de par de porc este mai indicata decat aceea de nylon. Daca parul este seboreic, vom spala peria la 2 zile intr-o solutie de amoniac (1 lingurita la 1 litru apa) si o vom clati apoi cu apa obisnuita. Peria si pieptenele vor fi mentinute in stare de perfecta curatenie, in saculete de nylon. O metoda simpla si eficace de curatire a parului este si aceea de a-l pieptana cu un pieptene intre dintii caruia se pun bucati de vata, toate impuritatile ramanand pe ele. In anumite cazuri de cadere a parului vom renunta la periat.
Pentru mentinerea ondulatiilor se vor folosi fixative de par.
Vopsirea parului. Hotararea de a ne vopsi, parul poate fi luata numai in cazul in care posedam un par perfect sanatos si robust, daca avem posibilitatea sa ne vopsim la intervale egale si daca nu se constata o hipersensibilitate speciala fata de substantele colorante folosite in acest scop. Este indicat sa facem mai intai un test de intrebuintare, aplicand putina vopsea la plica cotului, dupa ce am sters bine portiunea respectiva cu alcool. Se lasa sa se usuce, se aplica din nou, iar dupa 48 de ore se spala. Daca nu a survenit nici un fel de reactie (roseata, mancarime) putem trece fara grija la vopsitul parului, in cazul in care nu am facut acest test si avem o intoleranta la vopsea se pot ivi neplaceri. Decolorarea excesiva a parului cu perhidrol prezinta dezavantajul ca, dupa o anumita perioada de timp, parul se slabeste, se subtiaza, devine friabil, pierde din luciu si elasticitate, in acest caz, el trebuie hranit si ingrijit prin masuri deosebite.
Pentru a pastra culoarea blonda putem folosi o infuzie de 100 g flori de musetel la 1 litru apa. Culoarea inchisa o putem realiza cu tinctura de coji de nuci verzi, preparata prin macerarea timp de 15 zile a 200 g coji de nuci verzi, strivite in 300 g alcool de 70°. Solutia se filtreaza prin tifon. Se mai poate prepara si prin macerarea timp de 2 zile a 200 g coji de nuci verzi cu 10 g alaun si 500 g apa, dupa care se filtreaza si se adauga 100 g alcool de 70°.
Folosirea regeneratoarelor este de asemenea un procedeu foarte des practicat. Cele mai utilizate sunt regeneratoarele pe baza de nitrat de argint si pe baza de saruri de plumb, ca:
Argint nitric 3 g
Acid citric 4 g
Cupru sulfuric 4 g
Amoniac solutie 30 g
Apa distilata 90 g
Sulf 4 g
Amoniu clorat 2 g
Pb acetic 2 g
Glicerina 2 g
Apa distilata 200 g
Alcool 26 g
Aceste regeneratoare se vor folosi cu prudenta, in special regeneratorul pe baza de plumb, deoarece dupa un timp pot provoca o intoxicatie cronica cu plumb, manifestata prin dureri de cap, anemie, lipsa de pofta de mancare, innegrirea dintilor si chiar iritatia pielii capului si obrazului.
Pe scara larga se folosesc astazi sampoanele de nuantare, care se aplica la spalatul parului si care se pot indeparta printr-o simpla spalare.