modul de alcatuiere si functia aparatului urinar

 Ca sa poata functiona normal, diferitele celule ale organismului trebuie sa fie plasate intr-un mediu lichid, care sa fie lipsit de substante toxice si foarte constant din punct de vedere fizic si chimic. Acest mediu extracelular a fost numit in a doua jumatate a secolului trecut de catre fiziologul francez CI. Bernard mediul intern, in contrast cu mediul inconjurator cunoscut ca mediu extern. Constantele fizico-chimice ale mediului intern au fost numite homeostazii. Homeostaziile tind insa sa se modifice permanent, din cauza aportului continuu de apa, saruri si diferite alimente din mediul extern (aport-exogen), cat si prin formarea permanenta de apa, bioxid de carbon, acizi, uree, acid uric si eliberarea de saruri rezultate din arderile chimice care au loc permanent in celulele in activitate (aport endogen). Daca homeostaziile s-ar altera, celulele nu ar mai putea lucra si organismul ar muri. Exista insa o serie de aparate si sisteme in organismul uman care elimina permanent si in conformitate cu un program riguros excesul diferitelor substante din mediul intern. Functia aceasta este numita functia excretoare. De fapt, cu exceptia bioxidului de carbon (eliminat prin plamani), a metalelor grele (eliminate prin tubul digestiv) si a unor cantitati infime si nereglate de apa, saruri si uree (eliminate prin tubul digestiv, transpiratie, lacrimi etc), imensa majoritate a functiei excretoare este realizata de aparatul urinar.
Aparatul urinar isi realizeaza functia excretoare eliminand in mediul extern urina, produs cu o compozitie fizico-chimica foarte variata, in corelatie directa cu excesul sau deficitul diferitelor substante in mediul intern, in momentul formarii urinii. De fapt, numai elasticitatea functionala a rinichiului, capabil sa formeze urini cu calitati fizice si chimice atat de diferite, explica cum acest organ poate mentine la cifre constante caracteristicile fizico-chimice ale mediului intern, supuse unor influente atat de diverse(in fiezare zi ingeram alte alimente, cantitati diferite de apa, facem altfel de eforturi fizice, care determina arderi celulare diferite etc).
In structura aparatului urinar intra rinichii (in care se formeaza de fapt urina), care se continua cu caile urinare : calicele, bazinetele, ureterele, vezica urinara, uretra.