Bazele igienei vitale, si ale medicinii naturale - naturopatie - sunt in mod clar puse in evidenta atunci cand se studiaza in paralel cu cele ale alopatiei. Orice activitate umana, de la simplu la complex, porneste intotdeauna de o idee generala, adica de la un principiu filozofic. Orice cunoastere pornește de la un principiu general, a carui forma actuala este stiinta. In final, vine tehnica, sau ansamblul de practici facute posibile de catre cunoasterea dobandita. Adevarata naturopatie urmeaza acelasi demers. Baza sa filozofica este vitalismul, in timp ce cea a alopatiei este materialismul. Pe plan stiintific, umorismul naturopatiei, care se opune solidismului alopatiei. In final, in practica, naturopatia se supune unor reguli ale naturismului, si nu celor ale chimismului, care comanda in alopatie.
Alopatia, care ingrijeste in propria sa maniera tulburarea locala, recunoscuta dupa diagnostic, si cauta sa faca sa dispara aceasta tulburare cu ajutorul unor remedii chimice, ramane logica cu ea insasi, adica fidela filozofiei sale. In acelasi fel, naturopatul, care dincolo de simptome vrea sa normalizeze umorile, facand apel la forta vitala si la agentii fizici, actioneaza conform propriului sau principiu filozofic, conform caruia totul este lăasat pe seama mecanismelor care ne prezideaza existenta. Nu putem spune că alopatia este o stiinta si naturopatia alta stiinta si ca fiecare isi extrage din aceasta practicile sale corespondente. Eroarea (daca aceasta exista) nu este la nivelul stiintei sau tehnicii, ci la nivelul filozofiei. Or, la acest stadiu, este greu a judeca. Este acelasi lucru ca in politica sau in religie.