preferati odihna activa celei pasive

  Preferati odihna activa celei pasive
A ne odihni suficient si bine nu inseamna deloc a trandavi. Dimpotriva, o data numarul de ore de somn fiind asigurat, lancezeala si sedentarismul devin daunatoare; chiar daca dupa o munca fizica simtim ca am obosit, ne vom odihni mai bine, nu printr-un repaus total, ci prin indeletniciri si exercitii fizice usoare ce pun in miscare alte grupe de muschi ce nu au lucrat si nu au obosit. Explicatia acestui fenomen a fost data de fiziologi care au dovedit ca schimbarea de efort fizic produce pe scoarta creierului aparitia unor noi focare de excitatie, datorita noilor impulsuri nervoase sosite, care fac ca oboseala simtita sa nu creasca, ci sa scada prin posibilitatea refacerii celulelor nervoase obosite. Specialistii au dovedit ca o jumatate de ora de exercitii fizice potrivite, dupa o munca fizica obositoare, echivaleaza cu 5 - 6 ore de odihna pasiva. Aceasta indicatie este utila mai cu seama in cazul in care oboseala a fost produsa de o munca uniforma, in anumite pozitii statice, mai mult sau mai putin fixe. Pe ea se si bazeaza recomandarea gimnasticii in productie in timpul unor pauze speciale.
Cei ce depun o munca predominant cerebrala la birou sau in fata planselor de lucru simt o adevarata necesitate de a alterna efortul cerebral cu cel fizic. Exercitiile fizice stimuleaza circulatia sangelui si grupele de muschi nefolosite, imbunatatesc circulatia generala, respiratia si oxigenarea substantei nervoase.
Odihna activa mai inseamna pe plan general o alternare placuta si utila a activitatilor in care efortul fizic se imbina eu cel intelectual. Miscarile si plimbarile alterneaza cu o lectora sau vizionarea unui spectacol, totul in limitele capacitatii de efort a varstnicului, cu moderatie si echilibru, dar fara a lasa loc lancezelii si plictiselii. Variatia muncii fizice este tot atat de utila ca si cea spirituala si alternanta lor, imbinarea lor, ne intretine vigoarea si ne prelungeste viata.
Michelangelo a trait aproape 90 de ani. El lasa dalta si lua penelul, lasa pana cu care scria versuri si trecea la plansa de arhitect. Personalitatea sa complexa si geniala s-a revarsat in activitati multiple si variate, izvorate dintr-o necesitate de munca continua, de a se darui complet pana in ultima zi a vietii.
Celebrul romancier Tolstoi a fost si el un longeviv. A trait la tara si a alternat mereu scrisul cu gradinaritul si mai ales plimbarile prelungite pe jos.
Nu neglijati plimbarile pe jos!
Printre multiplele binefaceri ale civilizatiei moderne, cea mai importanta este aceea ca a usurat mult munca oamenilor. Mecanizarea si automatizarea inlatura treptat muncile istovitoare, facand viata mai usoara si mai placuta prin plusul de confort continuu din viata noastra. Aceste binefaceri nu trebuie insa folosite pana la eliminarea absoluta a efortului fizic, chiar moderat. Utilitatea absoluta a dezvoltarii mijloacelor de locomotie publica nu trebuie sa inlature necesitatea mersului pe jos. Confortul sporit al locuintelor si programele de televiziune, ascensoarele, autobuzele, troleibuzele si autoturismele nu treime sa ne duca in nici un caz, la a ajunge sa nu ne mai plimbam suficient prin aer curat. Faptul ca un om mai in varsta oboseste usor la o plimbare mai prelungita nu trebuie sa insemne ca iar face mai bine sa nu se mai plimbe. Dimpotriva! Plimbarea zilnica trebuie sa fie un obicei obligatoriu pentru mentinerea vigorii si sanatatii.
Structura si fiziologia organismului uman sunt astfel adaptate vietii, incat aparatul locomotor are de indeplinit un rol fiziologic important. De la receptorii nervosi existenti in muschi, in tendoane si ligamente, in capsulele articulare si in celelalte tesuturi ale aparatului locomotor pleaca spre scoarta creierului semnale privind incordarea musculara, starea vaselor sanguine si intensitatea metabolismului muscular, care reflecta activitatea sau inactivitatea fizica. Ca raspuns la aceste semnale, sistemul nervos central coordoneaza nu numai miscarile corpului, ci si activitatea inimii, a plamanilor, a aparatului vestibular al echilibrului etc. Activitatea organelor interne se modifica corespunzator activitatii fizice efectuate. In timpul unei simple plimbari, respiratia se imbunatateste, inima lucreaza mai bine incepand sa bata ceva mai repede, sistemul nervos se calmeaza, tinuta se indreapta, creste pofta de mancare, se mentine forta si rezistenta fizica, creste rezistenta la oboseala, se previn depunerile de saruri pe vase etc.
Kant, desi a fost un copil bolnavicios, a trait si a lucrat 80 de ani, pentru ca a dus o viata ordonata, in care plimbarile matinale pe jos, prin aer curat, erau atat de nelipsite, incat se spune ca la iesirea lui din casa se putea verifica si ora ceasului primariei din Konigsberg, unde traia.
In timpul plimbarii este util sa ne reglam respiratia, inspirand regulat si adanc pe nas si expirand pe gura. In felul acesta, aerul rece sau impurificat va trece prin cavitatile nazala, se va incalzi si curati. In timpul mersului, mainile trebuie sa fie libere, ca bratele sa se poata misca in voie. Pe cat se poate, plimbarea trebuie degajata de orice preocupare sau obligatie de indeplinit, pentru a-si realiza pe deplin si efectul calmant, relaxant, asupra sistemului nervos.
Incaltamintea de plimbare este bine sa fie confortabila, nici prea subtire, pentru a nu suporta duritatea terenului, dar nici prea groasa, pentru a nu deveni greoaie.
Imbracamintea varstnicului iesit la plimbare trebuie adaptata dupa anotimp, sa nu fie prea calduroasa ca sa nu provoace transpiratie, deoarece se stie ca mersul pe jos se insoteste de o degajare de caldura corporala.
Ritmul si durata plimbarii unei persoane in varsta nu pot fi apreciate decat de la caz la caz, dar este bine sa retinem ca plimbarile sunt utile chiar batranilor bolnavi de inima, in conditiile recomandarilor medicului.
Practicati exercitiile fizice!
Plimbarea este modul de miscare cel mai usor si potrivit pentru persoanele in varsta, dar nu singurul mijloc de cultura fizica si nici cel mai complet.
Persoanele varstnice care au incetat munca in productie au datoria fata de sanatatea lor, nu numai de a gasi alte activitati fizice pe langa casa, ci si a practica, obligatoriu si aproape fara nici o exceptie, exercitiile fizice. Daca este corect sa nu pretindem varstnicilor performante sportive si fizice (desi se cunosc destule persoane care datorita unui intrenament continuu realizeaza si dupa 60 de ani performante impresionante), cel putin la fel de corect este sa interzicem varstnicilor viata sedentara. Banca din gradina, fotoliul televizorului si canapeaua siestei pot deveni dusmanii longevitatii si sanatatii daca sunt folosite in dauna miscarii. Sedentarismul favorizeaza transformarea tesutului muscular in tesut grasos si conjunctiv, adica intr-un tesut flasc si lipsit de elasticitate. Concomitent se produc unele modificari nefavorabile si an alte tesuturi si organe. Tesutul pulmonar, de exemplu, se antinde si asi pierde capacitatea de a se contracta, respiratia devenind an acest caz mai superficiala, expiratia depasind an intensitate inspiratia.
Viata sedentara slabeste puterea de lucru a inimii si organelor digestive, mobilitatea articulatiilor diminuand.
Iata dar ca miscarea si exercitiile fizice trebuie privite pur si simplu ca reglatoare ale proceselor vitale si chiar asa si este, o data ce prin exercitii fizice potrivite, varstnicii cu tensiunea arteriala crescuta o pot scadea, iar cei cu tensiunea arteriala scazuta o pot face sa creasca.
Exercitiile fizice efectuate sistematic intensifica procesele metabolice si prin asta contribuie mult la scaderea colesterolului in sange si deci la prevenirea aterosclerozei.
Ce exercitii fizice sunt potrivite persoanelor varstnice?
Pentru cei neintrenati se recomanda la inceput exercitii mai usoare, dupa posibilitatea fiecaruia, legate de varsta, starea de sanatate, conditia fizica etc, bazate mai mult pe miscare si nu pe forta si viteza. Simpla miscare trebuie insa completata si cu astfel de exercitii ca cele de indoire a corpului, de schimbare a pozitiei lui, de incarcare treptata si de coordonare a miscarilor.
Redam, dupa indicatiile specialistilor, exercitiile de gimnastica speciala pentru persoanele varstnice, sanatoase dar neintrenate, pe sexe. Ele vin ca o completare, in cursul zilei, a miscarilor de inviorare de dimineata. Ora cea mai potrivita pentru practicarea lor este la circa 2 ore dupa masa si cel putin cu 2 ore inainte de culcare. In prima luna, aceste exercitii se vor face numai de 2-3 ori pe saptamana, apoi treptat, zilnic.
Camera in care vor fi efectuate exercitiile trebuie bine aerisita si, daca timpul de afara permite, le vom face cu geamul deschis. Imbracamintea in timpul exercitiilor trebuie sa fie usoara, iar in picioare se vor putea purta tenisi sau papuci simpli de panza. La terminarea exercitiilor se recomanda sa se faca dus sau chiar o spalare pana la brau, cat si pe picioare. Plimbarea linistita prin aer liber va incheia sedinta de exercitii fizice.
Inainte de a incepe intrenamentul fizic este obligatoriu avizul medicului, atat pentru a ne convinge ca nu avem vreo boala care ne-ar interzice practicarea exercitiilor, cat si pentru eventualitatea introducerii a 2 a exercitii special potrivite corpului.