traumatisme

 TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE

Traumatismele cranio-cerebrale au o gravitate deosebita, deoarece se insotesc de tulburari sau leziuni ale creierului. Ele sunt de doua feluri: inchise, in care este pastrata integritatea pielii, si deschise, in care sunt lezate pielea, osul, invelisurile creierului (meningele) si chiar creierul.
Aceste traumatisme sunt deseori insotite de: comotie cerebrala, contuzie cerebrala sau dilacerare cerebrala.
Comotia cerebrala se manifesta prin pierderea cunostintei, cu o durata ce nu depaseste in general o ora. Accidentatul isi revine la normal fara sa stie ce s-a intamplat. Uneori, dupa ce si-a revenit, poate sa acuze dureri de cap, greturi sau varsaturi. Mentionam ca in aceasta forma creierul nu prezinta leziuni.
Contuzia cerebrala corespunde unor leziuni in creier. Se manifesta fie prin pierderea cunostintei pe o durata mai lunga (ore, zile, saptamani), fie prin dureri de cap violente si persistente.
Dilacerarea cerebrala se constata in traumatismele deschise si consta in distrugeri ale substantei cerebrale. Manifestarile sunt in functie de zonele care sunt atinse.
Suferinta creierului se repercuteaza asupra functiilor vitale ale organismului, accidentatii putand prezenta tulburari de respiratie, de circulatie, de inghitit, varsaturi etc. Avand in vedere gravitatea acestor traumatisme se impune transportul cu maximum de urgenta la unitatea medico-sanitara cea mai apropiata. In caz de traumatisme deschise se va pansa rana, fara a se aplica pansament compresiv, deoarece se pot produce comprimari pe substanta cerebrala.Transportul bolnavului se face in pozitie culcat, evitandu-se zdruncinaturile. Daca prezinta varsaturi, accidentatul va fi culcat pe o parte pentru a nu se ineca cu lichidul vomitat.

TRAUMATISMELE TORACELUI

Traumatismele toracelui se impart in: simple sau usoare, care nu se insotesc de tulburari respiratorii sau cardiace, si grave, in care existenta acestor tulburari pun in pericol viata accidentatului. Rana toracica nepenetranta, determinata de o taiere, lovire sau impunsatura, se trateaza ca orice ranire simpla, cu recomandarea de a transporta totusi bolnavul pentru control la o unitate medicala. In contuzia toracica simpla, accidentatul acuza dureri in regiunea respectiva fara a prezenta tulburari de respiratie.
Rupturile muschilor toracelui se manifesta prin durere si aparitia unei adancituri la locul respectiv, determinata de retractia portiunilor rupte. Accidentatul se imobilizeaza provizoriu si se transporta la spital.
Traumatismele toracice insotite de tulburari cardio-respiratorii pot trada afectarea unor organe: plamanii, inima, vasele mari de sange (artera aorta, arterele pulmonare etc). Intre cele doua pleure foitele care invelesc plamanul se poate aduna sangele revarsat, dand ceea ce se numeste un hemotorax. Daca patrunde aer se realizeaza un pneumotorax. In ambele situatii apar tulburari grave in functia respiratorie. Rupturile vaselor mari de sange duc la hemoragii abundente uneori fulgeratoare. Se intelege ca atingerea inimii constituie un pericol deosebit de mare. Accidentatul va fi asezat in pozitia cea mai convenabila, in care respiratia este mai usoara. Este de preferat ca transportul la spital sa se faca numai cu avizul si in prezenta medicului.

TRAUMATISMELE ABDOMINALE

Traumatismele abdominale se impart in contuzii si rani. Contuziile prezinta mare gravitate, deoarece pot determina leziuni ale organelor interne (rupturi de ficat sau splina, insotite de hemoragii mari, rupturi de stomac si de intestine insotite de peritonita). Ranile pot fi nepenetrante sau penetrante. Acestea din urma se pot insoti de aparitia unor organe abdominale in plaga. In caz de rani simple, nepenetrante, se aplica un pansament obisnuit, iar in caz de rani penetrante, un pansament cu comprese de tifon imbibate in ser fiziologic caldut (apa fiarta si racita, continand o lingurita de sare la 1 litru). Unui traumatizat abdominal nu i se da nimic pe cale bucala (alimente sau medicamente). Gravitatea acestor traumatisme necesita transportul de urgenta la spital.

PREVENIREA SOCULUI TRAUMATIC

Socul este o stare grava a organismului determinata de unele actiuni violente exercitate asupra lui. Pe primul plan stau tulburarile functiilor circulatorii. In producerea socului, un rol important revine dereglarilor din sistemul nervos central. Aparitia socului este favorizata de hemoragie, durere intensa, frig, surmenaj etc. Accidentatul in stare de soc se prezinta apatic, indiferent, raspunde greu la intrebari. Pielea ia o culoare galbena-pamantie si se acopera de sudoare rece, mainile si picioarele se racesc, pulsul este slab si rapid. Pentru prevenirea socului se iau urmatoarele masuri: oprirea rapida a hemoragiilor,inlaturarea durerii, invelirea accidentatului si incalzirea lui prin diferite mijloace (sticle cu apa calda sau caramizi calde la extremitati), crearea unei atmosfere de calm si incredere, acordarea primului ajutor cu rapiditate si blandete pentru a nu accentua suferinta.