tulburari cardiorespiratorii cu caracter de urgenta

 Oxigenul este un element indispensabil tuturor celulelor si tesuturilor din organism. Lipsa lui duce la alterari celulare grave, care se pot solda cu moartea. Aparatul respirator primeste oxigenul, care apoi este transportat catre tesuturi de aparatul circulator. Se intelege deci ca incetarea respiratiei sau a circulatiei are repercusiuni grave asupra aprovizionarii organismului cu oxigen, orice tulburare in aceste functii impunand ajutorul de urgenta.

 

STOPUL RESPIRATOR

 

Tulburari respiratorii cu caracter de de urgenta, apar, de exemplu, in urmatoarele situatii:
Caderea limbii in fundul gatului. Acest accident se produce la persoane in stare de inconstienta (sub narcoza, betie etc). Cand musculatura corpului isi pierde tonicitatea, maxilarul inferior cade inapoi, antrenand si caderea limbii, care se lipeste de peretele posterior al faringelui. Aceasta duce la blocarea cailor respiratorii. Primul ajutor consta in efectuarea miscarii de hiperextensiune a capului cu tractiunea inainte si in sus a maxilarului inferior. Acest lucru se face culcand bolnavul cu fata in sus si indoind capul pe spate prin apasarea pe frunte si ridicarea de ceafa. In acest fel se realizeaza dezlipirea limbii de fundul gatului.

 

Inecul. In acest accident, apa patrunde in caile respiratorii, pe care le inunda. Accidentatul scos din apa este pus in pozitie verticala, cu capul in jos, pentru a evacua apa din caile respiratorii. Dupa aceasta se face respiratie artificiala sustinuta.

 

Patrunderea de corpi straini in caile respiratorii. Cand corpii sunt de dimensiuni mici (margele, boabe de cereale, fasole etc.) pot patrunde prin laringe si trahee pana intr-o bronhie. Accidentatul prezinta tuse puternica si senzatie de sufocare, ceea ce impun transportarea lui de urgenta la un serviciu medical de nas, gat si urechi,pentru scoaterea corpului strain. Corpii straini de dimensiuni mari se opresc in laringe sau trahee, determinand accidente mai grave. Daca corpul strain s-a oprit in fundul gatului, se vaincerca extragerea lui. Cand este situat in laringe sau trahee se vor incerca mobilizarea si expulzia lui prin lovituri cu palma in regiunea cefei. Se impune transportarea cu maximum de urgenta la spital.

 

RESPIRATIA ARTIFICIALA

 

In caz de oprire a respiratiei, determinata de diferite cauze, in afara de corpuri straine solide, se va institui imediat respiratia artificiala. Oprirea respiratiei se traduce prin absenta miscarilor inspiratorii si expiratorii ale toracelui. Pentru precizarea fenomenului de oprire a respiratiei se foloseste urmatoarea metoda: se tine in dreptul gurii si nasului accidentatului o foita de hartie sau tifon. Daca se observa miscari ale acestora inseamna ca respiratia nu este oprita. Respiratia artificiala se realizeaza prin metode directe si indirecte. Din prima categorie fac parte procedeele gura la gura si gura la nas.

 

Respiratia gura la gura consta in introducerea prin insuflare a aerului expirat de salvator in caile respiratorii si plamanii accidentatului. Se procedeaza astfel: salvatorul trage aer mult in piept, apoi se apleaca asupra accidentatului, cuprinzand in gura sa gura acestuia si ii insufla aerul acumulat in proprii sai plamani. Concomitent ii astupa nasul, prinzandu-l intre doua degete. Dupa aceea ridica capul, lasand libera gura accidentatului. Expiratia acestuia se face pasiv, caci plamanii destinsi prin insuflarea fortata, datorita elasticitatii lor, isi micsoreaza volumul, expulzand aerul. Insuflatia se executa cu un ritm de 12-14 ori pe minut. Metoda nu reuseste decat daca capul victimei este dat mult pe spate.

 

Respiratia gura la nas se efectueaza in acelasi fel, numai ca transmiterea aerului din plamanul salvatorului spre plamanii accidentatului se face prin nasul acestuia.

 

Aceste procedee directe au avantajul ca realizeaza introducerea unei cantitati suficiente de aer in plamanii accidentatului. Dezavantajele de ordin igienic pot fi remediate facandu-se insuflarea prin intermediul unui tifon sau al unei batiste.

 

Cand oprirea respiratiei este insotita si de oprirea batailor inimii, se va aplica concomitent masajul cardiac extern dupa tehnica descrisa mai departe.

 

Metode indirecte. Cand metodele directe nu pot fi folosite din diferite cauze (rani ale fetei etc.) se trece la folosirea metodelor indirecte. Principiul acestor metode consta in modificarea sistematica si ritmica a volumului cutiei toracice. Aceasta se realizeaza prin efectuarea de compresiuni asupra toracelui, urmate de ridicarea ampla a membrelor superioare.

 

STOPUL CARDIAC

 

Oprirea inimii se produce ca o consecinta a opririi respiratiei sau independent de aceasta. Inima, ca orice tesut viu, pentru a-si desfasura activitatea are nevoie de oxigen. Rezulta ca prin oprirea respiratiei inima nu-si mai poate desfasura activitatea.

 

Alte cauze care pot determina oprirea inimii:
-actiunea curentului electric (electrocutare) asupra inimii;
-lovituri puternice aplicate in regiuni bogate in terminatii nervoase (cum sunt gatul si abdomenul), cand oprirea inimii este rezultatul unor mecanisme reflexe.
Oprirea inimii se constata prin absenta pulsului, culoarea albastra a degetelor si buzelor, iar cand accidentatul are si rani se constata lipsa sangerarii. Este deosebit de important faptul ca dupa oprirea respiratiei sau a circulatiei, moartea nu se instaleaza imediat, ci dupa o perioada de 4-6 minute. Numai folosind acest interval pentru acordarea masurilor de prim ajutor putem salva viata accidentatului.

MASAJUL CARDIAC

 

In caz de oprire accidentala a inimii se va efectua masajul cardiac. Acesta este de doua feluri: intern,care se face dupa deschiderea cutiei toracice bineinteles in sala de operatii si extern, pe care-l folosim in cadrul primul ajutor. Principiul masajului cardiac extern este urmatorul: prin exercitarea unei presiuni asupra peretelui toracic in dreptul inimii se produce o comprimare a acestui organ. Inima, neputandu-se deplasa, va expulza sangele pe care-l contine. O data cu incetarea apasarii, inima se destinde si se umple din nou cu sange. Aceste compresiuni ritmice pot asigura o circulatie suficienta pentru aprovizionarea cu sange a principalelor organe si in special a creierului, care este cel mai in suferinta in astfel de cazuri. Bolnavul va fi culcat pe spate, pe o suprafata dura (pamant, scandura, masa). Salvatorul apasa cu palmele suprapuse treimea inferioara a sternului (osul pieptului), executand presiuni asupra pieptului in ritmul de 60 pe minut. Masajul cardiac se efectueaza pana la reluarea activitatii inimii. Se considera insa ca daca dupa 45 de minute inima nu a reinceput sa bata, masajul cardiac nu mai da rezultate. In acest interval de timp va fi solicitat de urgenta medicul.

Trebuie sa mentionam ca masajul cardiac si respiratia artificiala se aplica numai persoanelor la care oprirea miscarilor inimii si a respiratiei s-a produs in plina sanatate, ca urmare a unei cauze survenite brusc. La persoanele la care oprirea inimii s-a produs dupa o boala lunga care a epuizat acest organ, masajul cardiac nu da rezultate. De aceea nu se va aplica masajul cardiac la persoanele inaintate in varsta sau suferinde de inima.