Necroza tesutului tumoral

S-a observat, de exemplu, ca nucleele celulelor distrofice sunt deficitare in ADN, iar in zonele de necroza ADN-ul lipseste complet din nuclee. Pe baza unui studiu efectuat pe 12 focare de necroza de tesut tumoral, Agheev (1961) a demonstrat ca ADN-ul nuclear eliberat in urma proceselor de distrugere tisulara se acumuleaza extranuclear in substanta intercelulara, pe traiectul fasciculelor de fibre conjunctive si in peretii vaselor, la periferia zonelor recente de necroza (care prezinta fenomene de carioliza si cariorexis). O parte din ADN-ul eliberat in procesul de distrugere celulara, resorbit din focarele de necroza si acumulat extracelular, poate patrunde prin peretii vaselor in circulatia sanguina. Astfel se explica si rolul stimulator al acestui ADN migrator asupra cresterii celulare. Dupa cum pe drept subliniaza autorul citat, aceste dovezi experimentale trebuie neconditionat luate in consideratie, atat in studiul cresterii reparatorii a tesuturilor, cit si in cercetarea cresterii lor tumorale. Planeles, Batka si Schrenk au constatat, de asemenea, ca acizii nucleici (ADN, ARN si produsii lor de dezagregare) eliberati in urma distrugerii unor tesuturi prin procese inflamatorii provocate de diferiti agenti patogeni microbieni si virotici parasesc focarele de necroza si patrund in circuitul sanguin.

Potrivit rezultatelor experimentale obtinute de Bendich, Wilczok si Rosenfreund (1965), ADN-ul extras din virusul Polioma si inoculat intravenos sau intra peritoneal la soareci isi conserva si dupa 10 minute, ia nivelul plasmei si celulelor singelui, 2—8 % din puterea sa infectanta initiala, ceea ce ar corespunde cu aproximativ 3 X 10 molecule de ADN Polioma in singele circulant total.

Se stie ca celule canceroase provenite din neoplasmul initial pot fi transportate indeosebi pe cale hematogena sau limfatica si grefate la distanta in diferite regiuni ale organismului, formind noi focare canceroase, in acest proces de metastazare avand un rol important depolimerizarea mucopolizaharidelor si emiterea de pseudopode de catre celulele maligne (care dispun in acest scop de un important cuantum de energie netransferabila in ATP). Cercetari recente in electronomicroscopie scanning au ajuns la concluzia ca in privinta morfologiei suprafetei plasmalemei, celulele tumorale, in contrast cu cele benigne, din exudatele umane provenite din tumori cu mare capacitate de metastazare in cavitatile seroase sunt acoperite cu foarte numerosi microvili (W. Demagala si S. Wayke, 1975). Totusi, pe baza datelor inserate mai inainte in prezenta lucrare si a ingenioasei experiente efectuate de Fischer in 1927 prin care s-a constatat ca bacilii Koch inoculati in tumori sarcomatoase nu pot fi decelati in metastaze, ci raman cantonati in neoplasmul primar, rolul in geneza metastazelor revine nu numai celulelor neoplazice, ci si acizilor nucleici turnorali biologic activi (eliberati din cancerele cu crestere activa si prin dezintegrarea celulelor din focarele necrotice ale tumorilor) care, patrunzind in torentul sanguin si limfatic, sunt vehiculati in intregul organism si cancerizeaza o parte dintre celulele pe care le invadeaza.