compozitia chlorellei si a spirulinei

1. Proteine

In lumea vie proteinele se compun din 20 de aminoacizi, dintre care 9 sunt esentiali adica nu pot fi sintetizati de organismul nostru. Fiecare gram de proteina asigura energie de 4,1 kcal. Continutul proteinelor este de 40-50% din masa uscata totala in cazul Chlorellei si de 62-68% in cazul Spirulinei, ambele valori depasind astfel ponderea proteinelor din orice aliment consumat de noi pe scara larga (si cu continut ridicat de apa). Spirulina platensis si Spirulina maxima contine aproximativ 56-77%, respectiv 60-71% de proteine (Ciferri, 1983). Potrivit unei alte analize Spirulina platensis geitleri ~ alga S. maxima contine proteine in proportie de 58,5% si acizi nucleici 4% (Narasimha, 1981). Asadar, continutul nutritiv variaza in limite largi, iar motivele principale ale acestui fenomen constau in factorii de mediu diferiti. Compozitia aminoacizilor din Spirulina este aproape perfecta: trei din aminoacizi esentiali – adica cisteina, metionina si lizina – prezinta o pondere usor mai redusa decat in situatia ideala, in timp ce in Chlorella raportul metioninei este diferit de valoarea perfecta.  

Tocmai de aceea pentru suplimentarea proteinelor se poate indica folosirea unor produse care contin ambele alge, desi acestea rar se folosesc in acest scop. Diversificarea alimentatiei noastre este fundamentala pentru mentinerea starii de sanatate. Intrucat nu dorim sa mancam doar alge, aceasta mica lipsa nu reprezinta niciun fel de problema.  

Vegetarienii rigurosi deseori consuma ciuperci pentru a asigura un oarecare aport de proteine, insa aceste alimente nu sunt cele mai indicate in scopul mentionat, fiindca substantele lor nutritive sunt invelite intr-un strat de kitina, asemanator scheletului insectelor si in functie de modul de preparare, utilizarea lor poate fi limitata. Situatia este complet diferita in cazul Spirulinei: cunoscand compozitia sa si rezultatele cercetarilor de pana acum putem afirma fara retinere ca in afara de soia si completarea alimentelor (combinarea alimentelor cu continut diferit de aminoacizi pentru asigurarea unui aport de aminoacizi corespunzator), consumul moderat al microalgei Spirulina reprezinta la randul ei o alternativa accesibila pentru acoperirea sanatoasa si adecvata a necesarului de proteine. Afirmatia este sustinuta si de experimentul in cadrul caruia la rozatoarele studiate Spirulina utilizata ca sursa exclusiva de proteine a fost comparabila cu cazeina (care reprezinta un fragment major din continutul proteic al laptelui) in ceea ce priveste animalele aflate in dezvoltare si a potentat semnificativ si sinteza de proteine in musculatura acestora (Voltarelli, 2008). Avand in vedere recomandarile referitoare la necesarul de proteine (pentru persoanele cu activitate fizica redusa acesta fiind de 0,7—1 g/kg corporal), consumul mai mare de cateva linguri din produsul sub forma de pulbere nu este indicat in cazul nici unei microalge. 

2.Carbohidrati 

Carbohidratii reprezinta cea mai importanta sursa energetica din alimentatie pentru organismul nostru. Arderea unui gram de glucide in corpul nostru elibereaza o energie cu valoarea de 4,1 kcal. Carhohidratii se compun din unitati glucidice si in general in functie de numarul acestora le categorisim in diferite grupe. Carbohidratii simpli sunt glucidele monozaharidice, iar carbohidratii compusi sunt reprezentati de exemplu de amidon. In Spirulina platensis carbohidratii sunt prezenti sub forma unei substante asemanatoare glicogenului, amidonului de origine animala, fiind compusa din molecule de glucoza, iar cantitatea sa variaza in limite largi. Continutul glucidic al Arthrospira platensis si al Arthrospira maxima este de aproximativ 10-18%, respectiv 8-13% (Ciferri, 1983). Datele difera in functie de originea algei studiate si de conditiile de cultivare. Chlorella contine carbohidrati in jur de 16%.  

3. Grasimi 

Cele mai multe grasimi din alimentele pe care le consumam sunt acizi grasi legati de glicerina (trigliceride). Rolul lor este important in dizolvarea si absorbtia vitaminelor, reprezinta totodata o buna izolare termica si sursa energetica, arderea in organism a unui gram de grasime oferind o valoare energetica de 9 kcal. Acizii grasi cu lanturi lungi de carbon, polinesaturati, sunt componente importante ale alimentelor noastre. Acizii grasi polinesaturati cu lant lung de carbon sunt de ex. acidul linoleic, acidul linolenic, acidul arahidonic, acidul eicosapentaenoic (EPA), acidul decosahexaenoic (DHA). Organismul nostru este constrans sa ingereze prin alimentatie anumiti acizi grasi, denumiti sugestiv acizi grasi esentiali, indispensabili in mentinerea sanatatii. Acizi grasi esentiali sunt de exemplu acidul linoleic si alfa-linolenic, pe care organismul nostru nu le poate produce. Acidul alfa-linolenic, DHA si a EPA sunt acizi grasi omega-3, in timp ce acidul gras omega-6 caracteristic alimentatiei noastre este acidul linoleic. Acizii grasi omega-3 pot influenta favorabil dezvoltarea aterosclerozei, pot inhiba dezvoltarea afectiunilor cardiace (bolile coronariene) si intr-o anumita masura acest lucru este valabil si in cazul aportului de origine vegetala. In schimb, continutul crescut de colesterol si acizi grasi saturati din grasimile animale poate favoriza formarea aterosclerozei. Putem obtine EPA si DHA si din pestii marini, dar ele pot fi sintetizate si de organismul nostru din acidul linoleic si alfa-linolenic. DHA constituie o componenta importanta a materiei cenusii cerebrale si a retinei, iar nivelul sau redus poate fi corelat cu numeroase probleme ale sistemului nervos si de comportament, deci verosimil ca si in obtinerea si mentinerea bunei stari generale indeplineste rol major (Davis, 2003).  

In vreme ce acidul alfa-linolenic se gaseste in alimentele de origine animala si vegetala deopotriva, EPA si DHA se gasesc in cantitati mai insemnate in pestii de apa dulce si marini. Acidul alfa-linolenic este acidul gras omega-3 din care organismul este capabil sa sintetizeze EPA si DHA prin intermediul unor procese metabolice in lant. Initial – rederuland istoria evolutiei omenirii – cu mare probabilitate alimentele marine ale omului contineau suficiente cantitati de EPA si DHA, acest proces de transformare fiind necesar doar in mod limitat. In urma modificarii obiceiurilor alimentare programul de conversie elaborat odinioara pentru cazurile de necesitate a devenit indispensabil in zilele noastre, dar prezinta un randament redus. Procesul de transformare este diminuat si de faptul ca in dieta moderna predomina acizii grasi omega-6, dar este saracacioasa in general in acizi grasi omega-3. Continutul de grasime al Chlorellei este redus, iar in cadrul acestui procent primeaza acidul alfa-linolenic, participand astfel intr-o mica masura la completarea necesarului de acizi grasi omega-3 (interesant este faptul ca unele publicatii relateaza si despre continutul de EPA si DHA al microalgelor).

Diferentele de compozitie dintre diversele culturi de alge de origine diferita nici nu exclude aceasta posibilitate. Spirulina contine grasimi in proportie de 8% (potrivit altor date 4-6%). Arthrospira platensis si Arthrospira maxima contine cam 9-14%, respectiv 4% lipide (Ciferri, 1983). Oricare informatie ar fi adevarata in privinta algei pe care o consumam, cert este ca ponderea acizilor grasi este semnificativa. Dintre acizii grasi esentiali abunda in acid linoleic, iar in rest in acid gama-linolenic. Potrivit anumitor surse in Chlorella gasim in mici cantitati acidul laurinic si caprinic, carora mai multe studii le atribuie rol major in stimularea rezistentei impotriva diferitelor infectii. Si acidul gama-linolenic continut de Spirulina poate exercita efect benefic asupra reglarii greutatii corporale (Schirmer, 2007) si sanatatii pielii.

Si uleiul de primula (Oenothera biennis) reprezinta o importanta sursa de GLA, insa Spirulina, ca si supliment nutritiv complex poate fi benefic organismului nostru din mai multe perspective (Roughan, 1988). Continutul de colesterol si beta-sitosterol al Spirulinei este neglijabil – potrivit datelor pe care le cunosc, acesta este de 196 mg/kg, respectiv de 97 mg/kg (Hills, 1980) – motiv pentru care nici nu s-a consemnat vreo asociere defavorabila cu nivelul colesterolului. Alte determinari subliniaza cantitatea clionasterolului din Spirulina, dar acest aspect este deocamdata putin cunoscut si pare a fi cert doar faptul ca, la o anumita concentratie, acesti steroli probabil nu exercita efect semnificativ asupra organismului uman.  

4.Vitamine  

Vitaminele sunt substante vitale cu rol important in functionarea organismului, dintre care majoritatea nu pot fi elaborate de corpul nostru. Prezinta structura variata, astfel ca, in functie de solubilitate, in general le grupam in vitamine hidro- si liposolubile. Vitaminele liposolubile se pot supradoza cu usurinta (vitamine liposolubile sunt de ex. vitamina A, D, E, K, iar dintre acestea este o posibilitate reala in primul rand supradozarea vitaminei A si D), mai greu cele hidrosolubile (ex. vitaminele C, B1, B2), insa acestea din urma se depoziteaza mai putin si astfel mai frecvent se poate instala carenta lor partiala sau totala. Spirulina este bogata in numeroase vitamine: contine vitamina E in proportie de 50-190 mg/kg/alge uscate (Hills, 1980) si reprezinta o pretioasa sursa pentru diferitele vitamine B. Spirulina contine in cantitati crescute substante inrudite cu vitamina B12, dar numai o mica parte a acestora se poate asimila in organism, in vreme ce conform datelor din literatura, continutul de vitamina B12 al Chlorellei este aproape unic in randul plantelor (Watanabe, 2002; Chen, 2008). Ambele alge pot ajuta intr-o masura mai mica sau mai mare la prevenirea efectelor nedorite ale dietei strict vegetariene (care nu contine alimente de origine animala), insa nu pot substitui neaparat aportul vitaminei B12 sintetice. In acest sens se impun analize medicale! Substantele carotenoide din alge – in primul rand beta-carotenul, ca precursor al vitaminei A – reprezinta surse importante de vitamina A, deci consumul lor contribuie la mentinerea sanatatii pielii si a ochilor. 

4.Pigmenti 

Pigmentii mai importanti care se regasesc in Spirulina sunt compusii carotenoizi, ficobiliproteinele si clorofila care, multumita proprietatilor antioxidante si de legare a altor substante toxice, pot participa la protejarea sanatatii si pot reprezenta o parte importanta a dietei sanatoase.

Ficobiliproteinele sunt pigmenti continuti de cianobacterii si muschii roscati, contribuind ca si pigmenti auxiliari prin intermediul fotosintezei. Cele mai importante ficobiliproteine din Spirulina sunt ficocianina-c, aloficocianina si ficoeritrina, ficocianina-R (El-Baky, 2003). In Africa nuanta pasarilor flamingo se datoreaza si fitoeritrinei. In Spirulina dintre compusii carotenoizi domina alfa si beta-carotenul, dar exista si alti carotenoizi. In organism se sintetizeaza permanent materii reactive, cu potential nociv asupra corpului, asa-numitii radicali liberi. Prezente in cantitate suficienta, substantele cu proprietati antioxidante, alaturi de antioxidantii elaborati in organism, sunt capabile sa le neutralizeze (la fumatori nu se recomanda suplimentarea separata cu beta-caroten). Expertii considera mai avantajoasa ingerarea combinata a diferitilor carotenoizi naturali, decat consumul separat al diferitelor substante, sub forma de suplimente nutritive.  

Spirulina nici din acest punct de vedere nu pare o optiune nefericita, desi in ceea ce priveste compozitia sa chimica ne intalnim cu multe date diferite, insa putem spune ca ea contine in cantitati semnificative si mixoxantofil, luteina si zeaxantina (El-Baky, 2003).  Actualmente zeaxantina si luteina se afla in centrul atentiei datorita presupusului efect de reducere a riscului de degenerare maculara senila (AMD in rom. DMS) si de cataracta (Chucair, 2007). Si compusul ficocianina-C din Spirulina are capacitatea de legare a radicalilor liberi (Bhat, 2000), avand astfel si efect hepatoprotector. Continutul de clorofila al Chlorellei este marcant. Clorofila nu face parte din compusii carotenoizi, structura sa asemanandu-se mai degraba cu cea a hemoglobinei. Prezinta capacitate de detoxifiere (dezinfectanta gresit) prin legarea toxinelor, se folosea si se foloseste in continuare ca preparat de uz intern pentru captarea si ameliorarea mirosului neplacut al diferitelor substante secretate (urina, scaun). Folosit extern are efect de vindecare a plagilor, iar alimentatia bogata in clorofila detine probabil si efect de prevenire a tumorilor la nivelul intestinului gros. Poate ajuta organismul in eliminarea substantelor straine, faciliteaza dezintegrarea lor si are efect antioxidant – desi datele sunt usor contradictorii, exista numeroase mecanisme de reactie neelucidate si nu cunoastem exact corelatiile (Ferruzzia, 2007). Nu se stie in ce cantitate si sub ce forma se asimileaza clorofila in organism, desi potrivit studiilor fenomenul este limitat. 

5. Elemente minerale  

Ponderea elementelor minerale din Spirulina este de 8-13%, iar in cazul algelor aceasta valoare poate varia tot in functie de conditii. Fluidul nutritiv al spirulinei poate fi imbogatit cu diferite elemente, ca de ex. seleniu sau crom, devenind astfel o importanta sursa a acestor minerale. Desi eficienta mai mare a Spirulinei bogate in seleniu fata de alte preparate folosite in vederea sistarii deficitului de seleniu nu este unanima (Cases, 2001), ea a fost totusi utilizata ca si forma terapeutica mai naturala in acest scop (Bogatov, 2007), la fel ca si in cazul carentei de fier.

Sunt in curs de derulare experimente despre suplimentarea cu elemente minerale prin intermediul algelor marine de tipul Lithothamnium, bogate in substante anorganice, precum calciu, magneziu si diferite oligoelemente. Exista si produse din microalge care contin acest tip de alge. 

6. Fibre 

Arthrospira platensis si Arthrospira maxima contin 3-8%, respectiv 1% fibre (Ciferri, 1983). Membrana lor celulara este alcatuita din mureina, cu un grad ridicat de digestibilitate, spre deosebire de Chlorella care se digera mai greu, fiind invelita in celuloza, motiv pentru care trebuie prelucrata in vederea consumului, ori sa fie utilizata in scopuri mai speciale. 

7. Continutul de acizi nucleici 

ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) si ARN-ul (acidul ribonucleic) se regasesc in toate celulele organismului, fiind substante indispensabile. Bazele purinice (adenina si guanina) au o pondere mare in materialul genetic si in ARN-ul rezultat din decodificarea acestuia. Este important si continutul de acid nucleic si din Spirulina maxima si Spirulina platensis: ponderea ARN-ului reprezinta 2,2-3,5% din masa uscata, iar a AND-ului variaza intre 0,6-1%. Continutul total de acizi nucleici este asemanator cu al Chlorellei (Ciferri, 1983). Numerosi medici si naturisti considera ca aportul de acizi nucleici are efecte pozitive in energizarea si reintinerirea organismului, facilitand mentinerea sanatatii (Mindell, 1996) si nu exista pana in prezent consemnari legate de problemele de sanatate induse de consumul mai mare de alge. Sunt insa contraindicatii la persoanele cu tendinta la artrita si cele care au avut sau au probleme cu nivelul acidului uric din cauza continutului de baze purinice ale acizilor nucleici, din metabolismul carora se produse acidul uric. Aceasta poate determina probleme indeosebi in cazul dietelor bogate in acid nucleic  si proteine (consumul de carne in cantitati mari), dar teoretic si un aport crescut de alge poate provoca semne de artrita. Din fericire datele disponibile nu confirma si in practica acest lucru, dar in cazul existentei bolii, cereti sfatul medicului in ceea ce priveste consumul algelor! 

Cei mai importanti compusi bioactivi ai Spirulinei 

Conform analizei comprehensive realizate de Zakir Khan si colaboratorii sai, principalele substante active ale Spirulinei sunt Ca-Sp, sulfolipidele, beta-carotenul, cianovirina-N, GLA, vitamina E si ficocianina. 

Spirulanul de calciu 

Efectele majore ale spirulanului de calciu constau in stimularea sistemului imun, efectul anticancerigen, antiviral si hematopoietic, adica se stimulare a productiei de celule sanguine. 

Sulfolipide 

Ingredientul sulfolipidic are in primul rand efect antiviral.  

Beta-carotenul 

Beta-carotenul iese in evidenta datorita calitatilor antioxidante, este provitamina vitaminei A si faciliteaza prevenirea afectiunilor canceroase.

Cianovirina N 

Cianovirina N este un compus cu efect antiviral. 

GLA 

GLA exercita efecte pozitive impotriva artritei, depresiei si obezitatii. 

8.vitamina E 

Vitamina E detine efect antioxidant si hepatoprotector, este o vitamina liposolubila, iar ingerarea sa in cantitati corespunzatoare poate juca un rol important in prevenirea diferitelor boli tumorale. 

9.Ficocianina 

Culoarea albastra a Spirulinei se datoreaza acestui pigment. Ficocianina prezinta efect antitumoral, antioxidant, antiviral, reduce toxicitatea substantelor nocive, stimuleaza imunitatea si formarea celulelor sanguine (Khan, 2005). Ficocianina-c din clasa ficobiliproteinelor este antioxidant, leaga radicalii liberi (efect scavenger), are capacitati antiinflamatoare si anticanceroase (bineinteles nu putem afirma ca vindeca bolile canceroase, caci nu e adevarat). Ultimele sale doua efecte mentionate se coreleaza cu inhibarea enzimei COX-2 (ciclooxigenaza). 

Cei mai importanti compusi bioactivi ai Chlorellei  Clorofila 

Continutul de clorofila din Chlorella depaseste concentratia clorofilei din majoritatea plantelor. Si denumirea sa deriva din culoarea verde. Clorofila nu face parte din compusii carotenoizi, din punct de vedere structural ea se aseamana mai mult cu hemoglobina si participa la fotosinteza. Detine calitati detoxifiante si neutralizante asupra substantelor nocive, folosita intern ea amelioreaza si neutralizeaza mirosul neplacut al materiilor excretate (urina, scaun). Utilizata extern, clorofila are efect de vindecare a ranilor, iar dietele bogate in clorofila previn cu mare probabilitate tumorile intestinului gros. Poate ajuta organismul in eliminarea substantelor straine, stimuleaza dezintegrarea acestora si exercita efect antioxidant.  

Acizi grasi omega-3 

Efect de reducere a inflamatiei, protectia vaselor sanguine.  

CGF — Chlorella Growth Factor 

Este considerat un probiotic, deoarece sub actiunea sa bacteriile acide lactice se dezvolta de patru ori mai rapid. Joaca un rol important in potentarea capacitatii de aparare a organismului nostru si, potrivit mai multor cercetatori, poate ajuta la reglarea fluctuatiilor glicemiei, poate mari randamentul consumatorului si se pare ca poate prelungi durata de viata in cadrul experimentelor pe animale.

Sporopolenina

Sporopolenina se dispune in stratul mediu ale membranei celulare tristratificate. Aceasta substanta leaga metalele grele, materiile poluante, solventii, insecticidele si substantele nocive asupra organismului. Asadar, Chlorella poate atrage materiile poluante, eliminandu-le astfel in mod natural din organism

 Polizaharide cu rol imunostimulent 

Carbohidratii compusi din membrana celulara a Chlorellei (polizaharidele complexe) exercita un efect de stimulare asupra sistemului imun.