pH-ul variaza in diferitele regiuni si celule ale corpului, insa in anumite celule sau spatii interstitiale valoarea sa poate fluctua doar in cadrul unor limite stricte, fara afectarea organismului nostru. pH-ul normal al sangelui este cuprins intre 7,38-7,42, valori ce pot fi influentate usor de fenomene acidifiante sau alcalinizante, daca sistemele de reglare nu impiedica acest lucru. Daca pH-ul scade sub 7,35, vorbim de acidoza, iar daca depaseste 7,45, de alcaloza. Aceste valori nu pot fi schimbate prin alimentatie, sau numai in cazuri extreme. Componentele consumate, digerate si absorbite insa pot participa in ansamblul organismului si mai ales la nivelul rinichilor ca si factori acidogeni/acidifianti sau alcalinizanti.
Pentru determinarea efectului alimentatiei exercitat asupra echilibrului acido-bazic se folosesc valorile PRAL (Potential Renal Acid Load = incarcatura renala bazica potentiala [renal = rinichi]) si NAE (Net Acid Excretion = excretia acida neta), acestea exprima in cifre efectul acidifiant sau alcalinizant al alimentelor: valorile PRAL negative indica un efect alcalinizant al alimentului, ia cele pozitive arata capacitatea acidifianta, in vreme ce valoarea 0 inseamna ca alimentul are efect chimic neutru. Corpul nostru poate contracara efetul alimentatiei asupra pH-ului diferitelor spatii lichidiene, desi uneori nu reuseste complet si astfel cercetatorii presupun ca prin alimentatia moderna se poate instala adesea o acidoza metabolica moderata, de lunga durata.
Este important de mentionat ca aceasta nu se asociaza cu modificarea reala a pH-ului sangelui sau a altor organe. Daca ar interveni acest fenomen, in scurt timp ar duce la daune ireversibile si astfel mult amintita acidifiere a organismului, respectiv alcalinizarea nu este fundamentata din punct de vedere stiintific sau interpretata, la fel cum nici efectul cancerigen al acidifierii sau potentialul sau de a induce boli grave nu se poate explica astfel. Acidifierea nu poate fi cauza tuturor afectiunilor (in cazul problemelor mostenite aceasta ipoteza nici nu poate fi luata in considerare) si bineinteles, nici alcalinizarea nu poate vindeca orice boala.
Studiile intreprinse insa sustin partial faptul ca acidoza metabolica moderata poate avea efecte daunatoare, care insa se pot dezvolta lent, in luni sau ani de zile. Efectele nocive combinate pot dauna organismului, de exemplu dieta acidifianta poate amplifica pierderea calciului din organism. La baza acestor fenomene sta faptul ca organismul neutralizeaza pH-ul acid cu ajutorul unor procese alcalinizante, iar calciul fiind o baza puternica, alimentatia acidifianta poate genera eliberarea calciului din oase, daca restul mecanismelor reglatoare (sisteme tampon). Procesele osteogenice ajung pe locul secund, in vreme ce activitatea osteoclastica se intensifica. Daca fenomenele se asociaza in continuare cu factori dietetici si cu modul de viata inadecvat – aport redus de vitamina D si calciu, lipsa activitatii fizice regulate efectuate contra gravitatiei – rezultatul final poate consta in slabirea oaselor. Ingestia unei cantitati mari de proteine este considerata la randul ei favorizanta pentru pierderea calciului, iar alimentatia abundenta in proteine este in general puternic acidogena. Un studiu publicat in 2003 (Maurer, 2003) a confirmat destul de convingator rezultatele cercetarilor anterioare: acidoza moderata indusa de dieta occidentala a marit nivelul cortizolului, putand astfel slabi structura oaselor, iar neutralizarea a activat procese contrare; alte studii considera ca amplificarea consumului de fructe (cu efect alcalinizant) este favorabila in scopul mentinerii sau consolidarii masei osoase. O cercetare a indicat faptul ca aportul ridicat de fructe a ajutat mentinerea sanatatii oaselor la fete tinere, pentru ca fructele pot avea efect alcalinizant (McGartland, 2004). Luand in considerare datele unor studii premergatoare – care au demonstrat pe subiecti cu stare de sanatate si varste variate potentialul protector al dietei alcalinizante asupra masei musculare - autorii unui articol publicat in 2008 au ajuns la concluzia ca alimentatia bogata in potasiu, consumul ridicat de fructe si legume, adica proprietatea alcalinizanta poate ajuta varstnicii in mentinerea masei musculare, in incetinirea atrofiei musculare si a slabirii (sarcopeniei) generale datorate inaintarii in etate (Dawson-Hughes, 2008). Potrivit informatiilor de pana acum se pare ca de efectul pozitiv moderat al dietei alcalinizante asupra musculaturii scheletale beneficiaza tinerii si varstnicii deopotriva, dar subiectul necesita cercetari suplimentare, intrucat studiul mentionat nu a fost elaborat specific pentru clarificarea acestei teme si deci prezinta anumite deficiente. Nu se exclude nici rolul de reducere a masei osoase si musculare pe care o poate juca alimentatia ce produce acidoza metabolica moderata. Pierderea azotului, cresterea nivelului de cortizol si excretia intensificata a calciului sunt sustinute in mai multe cazuri, iar procesele catabolice astfel activate nu sunt deloc favorabile nici pentru persoanele sedentare, nici pentru cele active. Intre arsurile gastrice, refluxul gastro-esofagian, probleme similare si acidifierea organismului nu exista corelatie directa cunoscuta si nu trebuie confundate!
Adesea comparam consumul microalgelor cu aportul ridicat de fructe si legume, o formulare ce pare a fi destul de corecta din prisma continutului de vitamine, minerale si pigmenti.
Bineinteles, consumul regulat de fructe si legume proaspete si pe cat posibil ecologice nu poate fi inlocuit de alge si nici nu acesta este scopul nostru.
In ceea ce priveste alcalinizarea, echivalarea microalgelor cu fructele si legumele este incerta: multi atribuie un rol important consumului Chlorellei, dar mai ales al Spirulinei in scopul alcalinizarii dietei, desi exista prea putine date sigure, iar in randul alimentelor bogate in proteine putine detin efect alcalinizant. Sa privim cu ochi critici afirmatiile existente in acest sens! Merita sa stim ca dieta alcalinizanta nu ia in considerare restul factorilor de alimentatie, de exemplu continutul de fibre, concentratia colesterolului, indexul glicemic, etc., astfel ca daca nu respectam recomandarile privind dieta sanatoasa, alcalinizarea poate fi chiar daunatoare din cauza dezinformarii noastre. In concluzie, daca informatiile pe care le detinem despre proprietatile alcalinizante sunt corecte, nici algele folosite in acest scop nu pot rezolva erorile din stilul de viata si dieta noastra.