poluarea mediului - un rau necesar

Pentru a evita orice confuzie, trebuie precizat faptul ca viata noastra a devenit mai simpla prin progresele realizate in industria chimica. Mai mult, nici nu ne putem imagina viata de zi cu zi fara aceste realizari. Insa exista si reversul medaliei, demn de luat in considerare, mai ales ca are legatura cu mentinerea sanatatii noastre! In afara strategiilor de durata avem nevoie de solutii rapide pentru imbunatatirea calitatii vietii noastre. Nu exista o cantitate suficient de mica din asa-numitele xenobiotice, care sa nu fie nociva asupra organismului uman.  

Grupa xenobioticelor contine toate acele substante, care in conditii normale nu se gasesc in natura, deci le produce omul. Se caracterizeaza prin faptul ca nu se degradeaza deloc sau foarte greu in natura pe cale biologica si sunt toxice in anumita masura. Constau din coloranti si derivatele acestora, de ex. anilina, adezivii sintetici, precum clorura de vinil, din care se fabrica PVC-ul, solventii (benzen, toluen), pesticidele (ex. Lindan, DDT, etc.). 

Desi metalele grele si dioxina se gasesc in natura, prin productia si prelucrarea lor in cantitati crescute pot avea repercusiuni nocive asupra noastra, motiv pentru care le incadram tot in grupa xenobioticelor.  

Sa luam cateva exemple concrete, caci doar cunoscandu-ne dusmanii, putem sa ne protejam eficient. 

1. Substantele pentru tratarea si protejarea plantelor pot fi daunatoare organismului. Potrivit organizatiilor de protectie a mediului 60% din pesticide, 30% din instecticide si 90% din substantele antifungice pot provoca tumori, deci sunt cancerigene. Acestea pot ajunge in organism prin consumarea fructelor si a legumelor non-bio.  

2. Ftalatii sau substantele emoliente care in organismul uman pot determina efecte asemanatoare celor hormonale. Pot provoca daune indeosebi in corpurile sensibile ale copiilor. Se regasesc in cutii, folii sau flacoane, din care substantele toxice se dizolva treptat, ajungand astfel in alimentele si bauturile pe care le consumam. 

3. PCB, desi de cativa ani este interzisa utilizarea sa, se intalneste frecvent in crescatoriile de somon, unde se foloseste faina poluata de peste, sub forma de hrana. 

4. Clorul este cel mai frecvent utilizat gaz. Se regaseste in detergentii cu uz in gospodarie, in apa potabila si in apa bazinelor de inot. 

5. Azbestul s-a folosit pentru izolare la locuintele construite intre anii 1950 si 1970. 

6. Mucegaiul. Fiecare al treilea om este alergic la toxinele mucegaiului, adica la micotoxine. Acestea sunt produsi ai metabolismului ciupercii si pot fi daunatori deja si in cantitati reduse. Mucegaiul il intalnim pe pereti umezi si in diferite alimente, precum nuci, grau, porumb sau in bauturile alcoolice. 

7. Dioxinele sunt compusi cancerigeni, pe care ii gasim pretutindeni in lume. Desi se aflau in mediul inconjurator si in trecut, dezvoltarea industriei chimice a majorat cantitatea dioxinei ce ajunge in organismul nostru. Substanta se stocheaza in tesutul adipos al corpului, deci eliminarea sa este lenta si eradicarea sa completa este o grea incercare. In Japonia ajunge in cantitati mari in organism prin consumul fructelor de mare si al carnii de peste, iar in Europa si America de Nord cu produsele din carne, oua si lactate. Dioxina acumulata poate ajunge in corpul fatului, iar dupa nastere, prin alaptare in corpul sugarului. In vara anului 2007 in Ungaria s-a declansat o adevarata furtuna pe marginea gumei de guara poluata cu dioxina si acest caz nu a fost primul pe plan mondial.

Chlorella poate juca rol si in prevenirea intoxicatiei cu dioxina, caci potrivit experimentelor pe animale poate inhiba absorbtia sa si creste totodata excretia (Morita, 1999). La baza mecanismului pare sa stea continutul ridicat de clorofila

(Morita, 2001), deci este legitima posibilitatea utilizarii plantelor bogate in clorofila. Concentratia clorofilei din speciile de Chlorella este deosebit de mare, motiv pentru care este lesne de inteles de ce se folosesc in acest scop fie ca atare, fie dezvoltate din considerente medicale, cu izolarea componentelor lor. Putem dispretui datele experimentelor efectuate pe animale intre 1999-2001, dar studiile realizate in perioada 2005-2007 au demonstrat ca ingestia de Chlorella pyrenoidosa a redus cantitatea dioxinei din laptele matern, cu cresterea concentratiei de IgA (molecula de IgA ajunge din tesuturi pe suprafata mucoaselor, asigurand acolo apararea locala impotriva microorganismelor) si potentarea protectiei sugarilor impotriva infectiilor (Nakano, 2005; Nakano, 2007). 

Stiind ca clorofila joaca rol si in excretarea toxinelor, iar compozitia diferitelor specii de Chlorella este asemanatoare, efectul mentionat este posibil si in cazul altor alge Chlorella. Desi in timpul sarcinii si alaptarii consumul microalgelor

nu este recomandat in general de expertii occidentali, deci nord-americani si europeni – spre deosebire de cei asiatici -, in cazurile justificate si supravegheate medical pot fi administrate si in aceasta perioada. (Nakano, 2005; Nakano, 2007).  

Anumite probleme de sanatate sunt determinate de metalele grele patrunse in organism , iar efectul toxic al acestora este cunoscut in detaliu de cercetatori. Desi aluminiul si titanul fac parte din familia metalelor usoare, multumita efectelor daunatoare, ele se incadreaza totusi in seria metalelor grele. Printre acestea din urma exista elemente care se regasesc in foarte mici cantitati in organismul nostru si joaca un rol biologic important, in vreme ce devin nocive in concentratii mai mari. Sunt demne de mentionat aici fierul, cuprul, zincul, arsenul si nichelul. Alte metale insa nu indeplinesc vreun rol biologic, precum mercurul, cadmiul, aluminiul sau plumbul. 

Metalele grele toxice se pot depune in organele noastre, in cord, rinichi, sistemul nervos, oase si articulatii, iar pe de alta parte ele pot inlocui substantele anorganice vitale, insa fara a prelua si rolul acestora. Astfel tulbura de fapt activitatea enzimelor in cadrul proceselor metabolice. Sunt nocive indeosebi acele metale grele, care nu se gasesc in organism in mod normal. Pentru eliminarea lor este nevoie de interventii externe. Alga Chlorella indeplineste rol major printre substantele detoxifiante naturale. 

8. Mercurul este cel mai toxic metal greu. Ionii de mercur formati prin evaporare sunt periculosi datorita afinitatii mari fata de proteine. Cuplarea lor la proteine duce la distrugerea ireversibila a moleculei proteice. Astfel se explica timpul de injumatatire prelungit la nivelul sistemului nervos si in creier, ce poate insemna si mai multe decenii. Timpul de injumatatire reprezinta durata de timp in care cantitatea unei anumite substante se injumatateste in organism. 

Mercurul poate impiedica eliminarea altor metale grele din corpul nostru, prin faptul ca se cupleaza precum o cheie la membrana celulara. Mercurul este continut de obturatiile din amalgam, din care se poate dizolva in urma masticatiei, a efectelor termice sau acide. Trebuie avuta in vedere totodata si puritatea pestilor pe care ii consumam. 

Daca ajunge in cantitati mai mari in organism, atunci altereaza indeosebi rinichii. S-a studiat amplu efectul utilizarii microalgelor in tratamentul diferitelor intoxicatii, incercand sa previna  cu ele daunele induse de chimioterapeutice sau metale grele.  

Rezultatele sunt incurajatoare: la soareci extractul de Arthrospira fusiformis a ameliorat modificarile renale patologice cauzate de mercur, comparativ cu animalele ce nu au fost supuse terapiei cu alge (Sharma, 2007). 

9. Plumbul este prezent in viata de zi cu zi datorita folosirii sale pe scara larga multi ani la rand, atat in componenta gazelor de esapament, in materialul conductelor de apa, sau in vopsele, cat si in agentii antirugina. Plumbul se poate stoca in oase si tesutul conjunctiv, cu diminuarea rezistentei organismului. Plumbul se comporta in corp ca si calciul, insa preluarea rolului acestuia din urma genereaza daune marcante organismului. Nici cadmiul, aluminiul, arsenul, cuprul, nichelul sau manganul nu sunt mai prejos in privinta efectelor nocive.

Indiferent de tipul metalelor grele, Chlorella este foarte eficienta in eliminarea acestora. 

10.Zincul utilizat impreuna cu Spirulina s-a dovedit a spori excretarea arsenului in cadrul unui studiu realizat pe oameni (Misbahuddin, 2006), respectiv potrivit studiilor pe animale Spirulina poate modera efectele adverse ale medicamentelor. La soareci a redus efectul cardiotoxic al substantei antitumorale doxorubicina, dar a prevenit si efectul toxic renal al altor medicamente antitumorale (Khan, 2005; Kuhad, 2006). 

Spre deosebire de alte metode mai putin studiate, microalgele pot fi utilizate in cazurile justificate si pot ajuta la despovararea organismului, la curatarea substantelor toxice, insa bineinteles sub supravegherea specialistului! Utilizarea lor in terapia intoxicatiilor necesita examinari suplimentare. 

11. Amalgamul. Toti cei care au avut sau au obturatii dentare din amalgam, sunt expusi pericolului pe care il poate provoca mercurul. Obturatiile din amalgam pot elibera vapori de mercur, in urma masticatiei sau a consumului de alimente fierbinti si acide, respectiv in cursul tratamentelor stomatologice. Acesti vapori incolori si inodori sunt liposolubili, deci pot patrunde usor in membrana celulara, inclusiv in neuroni. Legaturile anorganice eliberate din obturatiile dentare se transforma in legaturi organice etilice si metilice de mercur, prin intermediul proceselor metabolice bacteriene, devenind astfel adevarate surse toxice pentru organismul nostru. Desfasurarea fenomenelor este logica si nici nu poate lua alta cale. Amalgamul este considerat toxic daca ajunge in cabinetul medical sau il paraseste. De ce s-ar comporta in mod diferit organismul uman timp de mai multe decenii? Nu avem posibilitatea de a dezbate amplu aceasta tema, insa documentatiile stiintifice colectate de-a lungul anilor incep sa isi atinga scopul si obturatiile din amalgam se folosesc tot mai rar

In 1990 Institutul de Sanatate suedez a facut publice rezultatele cercetarilor si evaluarilor detaliate, concluzionand ca amalgamul nu este nepotrivit uzului stomatologic, motiv pentru care in anul 1991 s-a sistat oficial folosirea amalgamului in Suedia. In Rusia amalgamul nu se foloseste in stomatologie din anul 1975. Medicul dentist care ar dori totusi sa foloseasca materialul de obturatie, trebuie sa avertizeze pacientii pe panouri afisate in incinta cabinetului. 

Nu doar amalgamul este material de obturatie toxic. Probleme grave de sanatate pot determina si aliajele din paladiu, titan sau aur. De asemenea, este demn de mentionat ca obturatiile nu constituie singura sursa a mercurului toxic in cabinetele medicale. El este prezent si in vaccinuri sau in medicamentele antihipertensive. Trebuie sa stim cu totii faptul ca mercurul acumulat in organism pe parcursul anilor poate cauza o serie larga de afectiuni si intoxicatii. 

Tratamentul pentru eliminare metale grele are acum o denumire: Zeolit 

Simptome generale: 

Acuze psihosomatice (vegetative), infrigurare excesiva, tulburari circulatorii, tulburari de somn, oboseala, oscilari de dispozitie, irascibilitate.

 Oculare: tulburari de vedere si diminuarea vederii, uscaciunea ochilor, tulburari in decelarea culorilor, ingustarea campului vizual, inflamatia conjunctivei. Explicatia acestora: stresul oxidativ este cauza numeroaselor probleme de vedere. Metalele grele, indeosebi mercurul, prezinta o mare afinitate pentru elementele anatomice ale ochiului, determinand tulburari de vedere, degenerare maculara, cataracta si glaucom, pentru ca efectul toxic al metalului greu amplifica si stresul oxidativ. Fenomenul persista pana cand metalul greu nu poate fi legat si eliminat din organism. In acest caz de mare ajutor pot fi microalgele, in special Chlorella. 

Nazale: tulburari de miros, diminuarea mirosului, inflamarea mucoasei nazale, uscarea mucoasei nazale, craparea mucoasei nazale. Mercurul poate determina indeosebi in cazul obturatiilor arcadei dentare superioare leziuni ale mucoasei, reducand astfel rezistenta gingiei. 

Urechi: afectarea urechii interne, ameteli, tulburari de auz, tinnitus timpanic (tiuit), slabirea precoce a auzului, hiper- sau hipoacuzie. 

Respiratie: dureri toracice, tuse, secretii exagerate, pneumonie cronica, astm. 

Piele si par: Caderea anormala a parului (ex. alopecia areata), piele palida si uscata, fisurarea pielii, eruptii, psoriazis, mancarimi, eruptii alergice. 

Stomac si intestine: hiperaciditate gastrica, balonari, greata, diaree sau constipatie, afectiuni intestinale inflamatorii (colita, boala Crohn), pancreatita si tulburari consecutive ale secretiei de insulina (cresterea glicemiei), litiaza biliara, dezechilibre in flora intestinala, candidoza intestinala. 

Rinichi si cai urinare, organe genitale: diureza accentuata, deci pierderi exagerate de minerale si proteine, dureri de spate, inflamatii frecvente ale ovarelor si trompelor uterine, infertilitate. Intrucat rinichii sunt sensibili la metalele grele, orice rezultat anormal al testelor de urina trebuie tratat cu multa atentie. 

Cord si sistem vascular: simptome toracice, hipertensiune arteriala sau tensiune oscilanta, cardiomiopatie ischemica sau inflamatia arterelor coronariene, slabiciunea sau afectarea inimii. Mercurul poate avea efecte nocive si asupra cordului, traduse prin tulburari de ritm cardiac, hipertensiune arteriala, accese cardiace, miocardita s vasculita. Cercetatorii japonezi au demonstrat pe cadavre ca inima prezinta o capacitate mai mare de stocare a mercurului fata de alte organe. 

Muschi si articulatii: dureri de muschi si articulatii, asemanatoare simptomelor reumatice, dureri de spate, vindecarea greoaie a traumelor articulare, slabiciune musculara, crampe musculare, rigiditate musculara, inflamatia reumatica a articulatiilor. 

Mercurul tulbura structura tesutului conjunctiv sanatos, determinand pierderea pe cale urinara a glucozaminei si a hidroxiprolinei – componente importante ale tesutului conjunctiv. Astfel scade capacitatea de sarcina a tendoanelor si articulatiilor, fenomen insotit de inflamatie si uzare. 

Rezultatul va fi durerea musculara si articulara, asociata cu rigiditate (mialgia, fibromialgia). 

Sistemul imunitar, rezistenta organismului: frecvente simptome alergice, umflarea nodulilor limfatici, frecvente imbolnaviri (virale, bacteriene, micotice). 

Prin cresterea numarului de leucocite, IgE (imunoglobuline), in fond, mercurul poate provoca simptome alergice, afectiuni autoimune si cresterea colesterolemiei.  

Ciupercile, anumite bacterii si paraziti prezinta afinitate mare pentru metalele grele. Aceasta inseamna ca la cumularea unei mai mari cantitati de metale grele in organism ne putem astepta si la raspandirea microorganismelor, cu diminuarea rezistentei. 

Sistemul nervos: sensibilitate, amorteala, dureri, cefalee, migrene, diminuarea capacitatii de concentrare, tulburari de echilibru si miscare, reducerea abilitatii de orientare si memorie, tulburari de vorbire, tremuraturi in repaus sau in miscare. In caz de boala Parkinson, migrene, epilepsie, hiperactivitate, autism, scleroza multipla sau boala Alzheimer trebuie sa reflectam asupra mercurului, ca si unul din posibilii factori ai simptomelor! 

Tulburari psihice: nervozitate, neliniste, anxietate, teama, pesimism, depresie. 

Asadar ce ar trebui facut? 

Medicul dentist ar trebui sa indeparteze toate obturatiile din amalgam, dar cu mare precautie. Este indispensabil consumul premergator al algei Chlorella pentru prevenirea efectelor nocive ale mercurului eliberat cu ocazia frezarii in amalgam. Prin cresterea treptata a dozei se va ajunge la cantitatea de cate 6 g de Chlorella imediat inainte si dupa interventia stomatologica. Eliminarea amalgamului din organism se face timp de luni sau ani de zile si necesita ajutorul specialistului. Mercurul nu se evacueaza de la sine din organism. Se recomanda ca si persoanele ce s-au debarasat cu ani in urma de obturatiile de amalgam sa se gandeasca la o cura de purificare.