Omenirea cunoaste de milioane de ani plantele care coloreaza in verde si albastru apele lacurilor, baltilor, insa toate informatiile ce nu au fost notate pe vremuri, ne sunt mai putin cunoscute azi. Acesta este motivul pentru care in prezent putem doar sa intuim sau sa ne imaginam in ce masura reprezentau algele alimentatia omului. Daca acceptam teoria maimutei de apa, faptul ca rasa umana a petrecut mai mult timp in apropierea apei, atunci putem admite ca algele si fructele de mare reprezentau partea organica a dietei stramosilor nostri, asigurand acizi grasi esentiali si alte elemente nutritive pretioase pentru dezvoltarea sistemului nervos. Inaintasii nostri au ingerat in mod inevitabil alge si prin consumul apelor curgatoare si statatoare din interiorul continentelor, iar in mod voit beau si apa lacurilor mai mici, care avea efect variabil asupra organismului – in functie de dominanta speciilor de alge din apele respective. Dincolo de presupuneri, este incontestabil faptul ca japonezii si alte popoare asiatice consuma cu placere si de multa vreme algele mai mari, ce pot fi colectate cu usurinta, castigand rapid tot mai mult teren sub forma binecunoscutului preparat sushi in Europa si America. In ceea ce priveste microalgele, primele date despre originea lor sunt mult mai restranse, dar se stie ca in China se consuma de sute de ani culturile de Nostoc (Nostoc flagelliforme) din clasa algelor albastre si - probabil - si in era primitiva era similara situatia acestor alge marunte.
Primele date referitoare la consumul microalgelor de tipul Spirulinei dateaza din secolul al 16-lea. Primele consemnari despre includerea Spirulinei in alimentatia omului sunt semnate de Bernal Diaz del Castillo din 1521, respectiv de parintele Toribio de Benavente din anul 1524. Parintele a observat ca in Mexic indienii colectau un anumit aliment si il consumau in cantitati mari. Pe o insula a lacului Tezcoco s-a construit Tenochtitlan, capitala imperiului aztecilor (in locul orasului subjugat ulterior se afla actualmente orasul Mexico), pe care au intemeiat-o candva intre 1325-1345, iar in jurul anului 1500 a devenit cel mai mare oras al lumii la vremea aceea. In acele timpuri nu era usor sa asiguri alimentatia unui oras asa de mare, desi conform scrierilor bastinasii erau deosebit de inventivi si adunau alimente chiar si din apa lacurilor. Consumul de alge este pomenit si de alte surse: dupa intoarcerea sa in Spania, Cortez isi povesteste experientele si observatiile secretarului sau, Lopez de Gómará, care pe baza acestora va scrie ulterior cartea intitulata Cucerirea Mexicului. In afara descrierii modului de colectare si preparare a tecuitlatl, Gómara ofera si alte detalii: Se fac pogaci de forma dreptunghiulara, cu care se face comert nu doar la piata , ci si la distanta de oras. Se consuma asa cum mancam noi branza, are gust puternic sarat, fiind foarte gustos impreuna cu chilmolli.Se spune ca asa de multe pasari merg la lac pentru acest aliment, incat iarna pe alocuri ele aproape acopera complet suprafata lacului (Farrar, 1966).
Numele hranei era tecuitlat – ulterior foarte probabil identificat cu alga Spirulina (subspecia Arthrospira maxima)– si consumata in diferitele sale forme poate fi sursa importanta de proteine, dar in posesia cunostintelor actuale ne putem permite sa afirmam ca verosimil potentau eficient randamentul fizic al aztecilor. Dupa cucerirea lor traditia vie a consumului de alge a disparut, nu s-au mai lasat consemnari despre tecuitlat.
Dar nu numai aztecii mancau cu placere microalgele: in secolul al 20-lea leDangeard si ulterior Leonard scriau ca in Africa, in partea sudica a Saharei, in regiunea lacului Chad, suprafata lacurilor alcaline mai mici sau mai mari este deseori acoperita de o materie verzuie, membraniforma, numita de localnici dihé, pe care bastinasii o filtreaza si o consuma sub forma de placinte gustoase sau de sos in combinatie cu alte alimente (Johnston, 1976). Acest obicei dateaza probabil de secole, desi nici asta nu e cert.
Verosimil ca diferitele popoare din diverse regiuni ale lumii sa fi invatat obiceiul de colectare a algelor de la pasarile flamingo, caci aveau deseori ocazia sa le surprinda cum filtreaza apa prin cioc (ex. micile flamingo africane, lat. Phoeniconaias minor), colectand Spirulina asemenea unor filtre vii. Colectarea microalgelor Chlorella nu a fost posibila premergator erei moderne, datorita dimensiunilor reduse, motiv pentru care nu a fost mentionata de-a lungul ultimelor milenii sau secole. Civilizatia vestica nu cunostea posibilitatea consumului de alge, in pofida trecutului milenar. Algele au devenit cunoscute pe scara larga abia in ultimele decenii ca si surse alimentare si chiar si atunci au fost studiate din prisma unei posibilitati de rezolvare a problemelor de alimentatie pe plan mondial. Raspandirea lor a debutat in anii 80 cand stilul de viata sanatos a devenit o adevarata moda. In perioada cuprinsa intre anii 1900-1970 numerosi oameni de stiinta au cercetat cum s-ar putea exploata inmultirea rapida a diferitelor microorganisme in scopul obtinerii hranei pentru oameni sau animale. De exemplu Osborne a studiat posibilitatea consumului drojdiei de bere ca aliment pentru animale si oameni, cu mare potential de productivitate, iar in anul 1919 a publicat un articol deosebit de interesant in acest sens (Osborne, 1919) – urmand ca pana in anii 1970 alga Chlorella sa ramana in centrul atentiei cercetatorilor, ca si tip de alga verde foarte bogata in proteine. Motivul principal al acestui fenomen consta in faptul ca Wartburg si cercetatorii acestui domeniu au studiat in anii 1920 procesele fotosintezei pe specii de Chlorella, astfel ca acestea au ajuns in campul vizual al lumii stiintifice mondiale, indeosebi in Europa. Spoehr si Miller scriau deja in 1947 despre intrebuintarea algei Chlorella sub forma de aliment, iar consemnarile lor reprezinta unul din primele materiale publicate in limba engleza pe aceasta tema (Johnston, 1976). Din cauza membranei celulare celuloide, digestibilitatea
Chlorellei este redusa, iar in pofida compozitiei sale favorabile, a devenit celebra nu atat ca aliment, ci mai degraba multumita efectului detoxifiant, pentru facilitarea eliminarii diferitelor substante din organism. Azi este o certitudine deja faptul ca membrana celulara a Chlorellei este utila indeosebi in legarea metalelor grele, a substantelor toxice si pentru eliminarea lor din organism pe cale naturala. Intrucat aceasta specie nu era ideala pentru alimentatie, s-a intamplat ca din anii 1970 locul Chlorellei sa fie preluat de Spirulina.
Aceasta alga albastra spiralata detinea numeroase avantaje in comparatie cu Chlorella, datorita dimensiunilor tot mai mari, continutului proteic
tot mai ridicat sau digestibilitatii mai bune. Reprezentau avantaj si lipsa substantelor toxice sau care induc reactii nedorite, sau inmultirea rapida.
Din aceste motive Spirulina a devenit celebra ca si „hrana viitorului” si desi nici actualmente nu este parte organica a alimentatiei noastre zilnice, a reusit sa capteze atentia binemeritata sub forma suplimentelor nutritive: Imune
Aproape toate speciile algelor prezinta proprietatea de a absorbi in structura lor substantele poluante si metalele grele. Din pacate, in apa marilor si oceanelor ajung in permanenta cantitati mari de substante radioactive si metale grele. Algele marine pot atrage aceste materii poluante, stocandu-le treptat (acumulare). Asadar trebuie sa fim chibzuiti in privinta consumului acelor alge si plante marine care se culeg din mediul natural si ajung pe masa noastra fara un control riguros. Actualmente microalgele nu se mai culeg din lacurile naturale, asa cum se facea in secolele trecute, ci din ferme speciale, unde se cultiva prin intermediul unei tehnologii costisitoare. Cercetarile scumpe si metodele tehnice moderne asigura conditiile optime pentru dezvoltarea lor, iar uscarea si prelucrarea atenta, verificarea permanenta a calitatii permit comercializarea unor produse pe baza de alge sigure, de calitate superioara si fara materii poluante.
Taguri: microalge, microalge imune, chlorella, spirulina, alge, imune, consum de alge, alga spirulina, microorganisme, stil de viata sanatos imune, specii de chlorella imune, green gold lunar