Utilizarea microalgelor Spirulina si Chlorella in scop medical si sub forma de alimente intampina numeroase dificultati. Majoritatea acestora deriva din lipsa de incredere si dezorientarea publicului – multi experti pur si simplu nu cred ca este vorba de un principiu activ sigur si util. Posibilele pericole le vom descrie ulterior, deocamdata insa sa alungam ceata necunoasterii, caci tratamentul complementar al foametei, subnutritiei, hipertensiunii, hipercolesterolemiei, diabetului, problemelor hepatice si a celor de sanatate este o promisiune care in cazul celor doua microalge descrise poate fi sustinuta de cercetari multiple, deci reprezinta o posibilitate de nerefuzat oferita de oamenii de stiinta constiinciosi. Numai in randul batranilor si copiilor subnutriti zeci si sute de mii de persoane ar putea ajunge in stare fizica mai buna cu ajutorul algelor, in tari unde foametea afecteaza milioane de locuitori si unde obtinerea algelor ar presupune costuri reduse, inca motiv in plus pentru folosirea regulata si la scara larga a lor.
Subnutritie, anemie
Greutatea corporala redusa ce depaseste anumite limite constituie deja o problema de sanatate. In aceste cazuri trebuie identificate cauzele, la fel ca si in cazurile de obezitate sau supraponderabilitate. Starea patologica de nutritie (malnutritia) se dezvolta in urma lipsei relative sau absolute, ori a excesului unuia sau a mai multor elemente nutritive. Subnutritia poate determina singura daune fizice si psihice grave. Evaluarea starii de nutritie este datoria medicului si a dieteticianului. Dieta destinata tratarii subnutritiei urmareste sprijinirea proceselor de cladire a organismului (anabolism) cu ajutorul dietei prielnice in acest sens. Acest scop poate fi realizat prin asigurarea unui surplus energetic si proteinic
– favorizat de suplimentarea alimentatiei cu un aport crescut de proteine, vitamine si minerale.
Anemia poate avea numeroase cauze (carenta de fier sau vitamine, sangerari, etc.), iar ingestia vitaminei B12 si a fierului poate fi utila in anumite cazuri. Microalgele au fost adesea folosite in diferite regiuni ale lumii pentru a trata anemia. Efectul lor asupra anemiei se bazeaza pe stimularea hematopoiezei, adica prin stimularea productiei de celule sanguine, intensificarea aportului de vitamina B12 sau fier, intrucat absorbtia continutul de fier din Spirulina este relativ buna (Kapoor, 1992), cu toate ca este vorba de o sursa vegetala. In cadrul experimentelor realizate pe animale si oameni s-au observat si mai puternice efecte hematopoietice si imunostimulatoare, care din punct de vedere teoretic ar putea fi avantajoase si in combinatie cu chimioterapia – caci Spirulina stimuleaza inmultirea (proliferarea) si maturarea (diferentierea) celulelor participante la hematopoieza medulara (Hayashi, 2006), ceea ce - conform unor cercetatori - poate imbunatati functionarea sistemului imun slabit in urma medicatiei anticanceroase. In plus, algele apartin de acele rare organisme vegetale (nu plante cum era scris), in care gasim vitamina B12, specifica preponderent alimentelor de origine animala. Potrivit studiilor, dintre Chlorella si Spirulina, cea dintai reprezinta o mai buna sursa de vitamina B12 , in timp ce rolul Spirulinei este mai redus in acest sens (Watanabe, 2002; Chen, 2008), respectiv, in cazul utilizarii incorecte, poate avea chiar si efecte daunatoare.
Bolile si lipsa de alimente, saracia deseori determina subnutritie, pe fundalul careia se pot dezvolta si alte probleme de sanatate. Situatia se prezinta astfel in special in Africa, unde foarte multi copii mor precoce din cauza subnutritiei. Un studiu a stabilit ca ingestia Spirulinei platensis a crescut greutatea copiilor subnutriti cu HIV-negativi si HIV-pozitivi si a redus anemia (Simpore, 2005). Rezultatul nu a fost sustinut intotdeauna si de alte cercetari, desi ulterior s-au folosit doze mai mici sau poate au existat si alte cauze care sunt responsabile de esecul mentionat. Experimentele pe animale au aratat ca alimentatia suplimentata cu Spirulina nici in randul mai multor generatii nu a determinat probleme de sanatate, tulburari de dezvoltare sau afectarea fatului (efect teratogen) (Chamorro, 1996), dimpotriva unele studii au demonstrat reducerea colesterolemiei la animalele hranite cu Spirulina. Consumul regulat si crescut de alge nu a indus asadar efecte dezavantajoase asupra organismului. Asimilarea proteinelor din alge a fost mai buna decat in cazul soiei, indiferent ca s-a studiat pe modele umane sau animale mamifere (bineinteles, nici soia nu a fost daunatoare, daca s-au suplimentat aminoacizii care erau prezenti doar in cantitati sub raportul ideal). Si cercetarile intreprinse pe subiecti umani au fost linistitoare, deci algele pot fi utilizate ca alimente bogate in substante nutritive in regiuni unde alta hrana nu creste.
In baza celor prezentate, utilizarea pentru tratarea subnutritiei a microalgelor si indeosebi a Spirulinei este oportuna acolo unde conditiile de mediu sunt favorabile cultivarii lor, dar totodata si in vederea solutionarii diferitelor stari de carenta, a tratarii complementare a anemiei, pentru revigorare, respectiv folosirea lor in scopul stimularii rezistentei organismului ar fi motivata si in zonele unde nu se pot cultiva, dar unde s-ar putea oferi in asociere cu alte alimente fluide si solide. In ambele situatii medicul si dieteticianul decid necesitatea utilizarii!
In ultimele secole organismul uman a fost nevoit sa se adapteze la modul de viata modificat (lipsa de miscare), la alimentele rafinate (care adesea prezinta un continut nutritiv mai redus), la utilizarea chimicalelor in cantitati tot mai mari si la modificarea compozitiei generale a dietei noastre. Cu mintea lucida am putea afirma ca in timp asa de scurt ar fi imposibil sa ne adaptam unei noi forme de viata, fara a suferi daune fizice si psihice (sa ne gandim la substantele pesticide, la ingrasaminte sintetice, macinarea cerealelor sau prelucrarea industriala a alimentelor pe care le consumam). Trebuie sa fim mai mult sau mai putin atenti atunci cand dorim sa marim vitalitatea organismului nostru sau am dori sa o pastram pe termen lung. Un aspect important este conceperea unei diete echilibrate, adica a unei alimentatii mixte diversificate. Algele pot constitui – asa cum erau in urma cu secole – parte integranta a dietei, iar cu putina fantezie se pot utiliza la prepararea unor meniuri gustoase.
Indicatii de utilizare
Ambele alge
prezinta numeroase caracteristici pozitive, desi dintre ele Spirulina este cea care poate fi folosita pe scara mai larga si in domenii mai multe, sub forma de aliment sau supliment nutritiv, in vreme ce Chlorella este utila in facilitarea eliminarii substantelor daunatoare. Doza generala a algelor variaza intre 1-2 g si pana la 20 g/zi. Cantitatea poate fi depasita ocazional, dar nu se recomanda in mod regulat, din cauza continutului lor de acizi nucleici, avand in vedere ca specialistii au stabilit nivelul de siguranta al consumului de alge la aproximativ 20 g/zi, sau 0,3 g/kg corp (Spolaore, 2006).
In experimentele efectuate pe animale s-au utilizat si cantitati mai mari (chiar si de 800 mg/kg corp), in vreme ce subiectilor umani li s-au administrat zilnic de la cateva sute de mg pana la cateva sute de g, iar cei care au popularizat algele timp de ani de zile au consumat cantitati mult mai mari, fara consemnarea unor daune constatate (Hills, 1980; Adams, 2005). Dozele mari insa au indus simptome gastrointestinale neplacute, greata indeosebi la Chlorella (Powell, 1961), ale carei substante nutritive sunt invelite in strat de celuloza. Exista si puncte de vedere mai extremiste, conform carora adeptii recomandau consumul unor doze multiple fata de cele indicate de specialisti (Adams, 2005), desi motivarea si siguranta acestei masuri este indoielnica. Sa ne gandim numai: continutul proteic al algelor este foarte crescut, deci cu ele introducem in organism cantitati multiple fata de necesarul real, ceea ce obliga organele corpului nostru implicate in prelucrarea si sintetizarea proteinelor, adica ficatul si rinichii, sa presteze o activitate sustinuta.