vitaminele si prevenirea rahitismului

 Vitaminele si prevenirea rahitismului

Nevoile in vitamina C sunt acoperite la sugarii alimentati natural si in primele 3 luni de viata prin zarzavaturile si fructele crude din alimentatia mamei, din polivitaminele pe care mama trebuie sa le ia permanent. Sugarii alimentati artificial vor primi incepand de la 1 luna (iar cei alimentati natural de la 3 luni) cate 50 mg vitamina C pe zi (1 comprimat mic de 0,05 grame sau un sfert de comprimat de 200 mg), sfaramata in putin ceai, o data pe zi, intre doua mese sau continutul unei fiole de 2 ml la fiecare 3-4 zile; aceasta cantitate este necesara mai ales la cei care nu primesc sucuri de fructe sau numai o cantitate insuficienta din acestea.
Sucurile de fructe si zarzavaturi pot fi introduse la sugarii sanatosi de la varsta de 1-2 luni. Cele mai bogate in vitamina C sunt sucurile de morcovi cruzi, de rosii, de mere, de portocale. Toleranta nu este identica la toti copiii si pentru oricare din aceste sucuri; unele dintre ele (ca cel de rosii) pot fi si periculoase, pentru ca cu greu poate fi impiedicata contaminarea cu microbii care se pot gasi pe suprafata fructului crud. Vom incepe treptat cu cate o jumatate de lingurita, eventual diluata la inceput cu apa zaharata, si vom urca treptat in 7-14 zile, pana la 2-3 lingurite pe zi de suc la sugarii de 2-3 luni, circa 25-30 grame intre 3 si 4 luni si circa 50 grame pe zi intre 4 si 6 luni. Sucurile de mere si de morcovi cruzi sunt de obicei bine tolerate si pot fi indulcite cu putin sirop de zahar. Ele vor fi administrate proaspat stoarse, o data pe zi, intre doua mese, de preferinta cu lingurita.
Prevenirea rahitismului face parte din marile imperative ale ingrijirii corecte o sugarului. Ea se realizeaza dupa indicatiile medicului de circumscriptie, care urmareste sugarul. De maxima importanta sunt igiena generala a camerei sugarului, plimbarile afara la aer, expunerea corecta la soare, alimentatia conform cerintelor sugarului si aportul suplimentar de vitamina D. Administrarea preparatelor de vitamina D trebuie facuta strict dupa prescriptie si niciodata dupa propria inspiratie, deoarece depasirea dozelor necesare expune copilul la tulburari grave.

Diversificarea alimentatiei

Indiferent daca sugarul este alimentat natural, artificial sau mixt, la un moment dat laptele si preparatele simple din lapte nu mai sunt suficiente. Devine necesara o reconsiderare a ratiei alimentare. Nu exista o regula fixa pentru a stabili varsta la care sa se inceapa diversificarea alimentatiei, dupa cum nu se poate preciza ordinea in care sa fie introduse diferitele alimente si preparate alimentare noi. S-a constatat totusi ca sugarii de varsta mai mica (3-4 luni) accepta mai lesne aceste schimbari decat cei mai mari, care s-au obisnuit cu alimentatia anterioara si accepta mai greu orice modificare, sunt mai incapatanati. Administrarea cu lingurita este un principiu de baza in cadrul diversificarii. Mama va incepe sa administreze noul aliment inaintea unei mese si la patru ore dupa masa precedenta, pentru ca sugarului sa-i fie foame. In primele zile ne vom multumi cu cateva lingurite din felul cel nou si vom completa masa cu laptele pe care-l dam si la celelalte pranzuri.
Daca sugarului nu-i place nici lingurita, nici noul aliment ar fi o greseala sa perseveram intr-o incercare care nu are sorti de izbanda si sa facem greseli peste greseli. De exemplu ar fi o greseala grava sa folosim forta pentru a obliga copilul sa manance. Este de preferat sa se amane introducerea noului aliment cu doua saptamani sau sa se inceapa cu un alt aliment daca am avut impresia ca sugarul nu refuza lingurita, ci refuza noul fel. Nu trebuie facuta nici greseala de a subtila prea tare noul aliment si de a-l da cu biberonul; diversificarea se face numai cu lingurita. Iata cateva feluri cu care se poate face diversificarea alimentatiei: Piureul de legume.

Se folosesc: cartoful, morcovul, spanacul, salata verde, dovleceii; se pot incerca si gulia, patlagelele rosii. Nu se administreaza sugarilor legume mai greu de digerat cum sunt conopida si fasolea uscata. Unele mame prepara pireul din toate legumele care au fiert in supa, dar este mai bine ca piureul sa fie pregatit dintr-o singura leguma. Daca o leguma a fost refuzata, ea va fi oferita din nou sugarului abia dupa 3-4 saptamani. Leguma respectiva va fi cat mai proaspata si bine spalata. Se aleg numai partile sanatoase si se pun la fiert in cat mai putina apa, cu un pic de sare. Fierberea trebuie sa aiba loc intr-un vas acoperit pentru a se evita pierderea exagerata a vitaminelor. Zarzavatul perfect inmuiat este trecut printr-o sita fina. Fierberea zarzavatului la aburi este superioara, permitand o inmuiere perfecta a legumelor, cu conservarea culorii, a gustului, sarurilor minerale si in buna parte a vitaminelor; oalele speciale care se pot procura din comert sunt excelente pentru acest scop. Legumele congelate, deshidratate sau conservele, ca mazarea verde, fasolea verde, dovleceii, sucul de rosii, pot fi folosite pentru sugar la varsta cand i-am putea administra leguma respectiva proaspata. La zarzavatul perfect omogenizat dupa trecerea prin sita (1-2 linguri la copiii sub 6 luni si 4-5 linguri la copiii spre 1 an) adaugam 1-2 lingurite unt sau ulei, sau 4-6 lingurite de caimac, sau 1-2 linguri de smantana. Diluam eventual zarzavatul si cu 2-3 linguri de lapte de vaca sau circa 1 lingurita de lapte praf si in orice caz cu zeama in care a fiert zarzavatul respectiv, ca sa nu se piarda sarurile minerale si o parte din vitaminele care au trecut in aceasta apa. Piureul poate fi indulcit cu putin zahar (la cartofi, morcovi), dar nu in exces, ca sa nu capete un gust asemanator laptelui. La sugarii a caror greutate este scazuta fata de normal se poate adauga faina rumenita (o lingurita).
La sugarii sub 6 luni se da cel mult 100 g piure, iar masa poate fi completata cu supa de zarzavat imbogatata cu gris. La copiii intre 6 si 12 luni, piureul poate sa reprezinte intreaga masa, fara sa o mai completam cu supa.
Supa de zarzavat trebuie considerata ca un lichid de dilutie, ca un complement al piureului. Pentru circa 200 mililitri supa de zarzavat se folosesc: 300-400 grame apa, o jumatate de morcov mare sau 3-4 carote, un cartof, o jumatate de ceapa, o jumatate de telina, cateva frunze de spanac sau salata verde si eventual pastarnac, patrunjel, putin praz, o lingurita de fasole boabe. Aceste legume se spala cu grija, tuberculii si radacinile se taie bucati, se adauga peste apa in clocot si se fierb cel putin 1-2 ore. Strecuram supa clara in care am adaugat un varf de cutit de sare si o fierbem 20 de minute cu o lingura de gris. Se completeaza eventual cu apa ca sa ramana 200 ml. Supa nu poate fi pastrata pentru a doua zi decat la frigider.

Masa de fructe: fructele contin, ca si legumele, saruri minerale si vitamine oferind si avantajul ca pot fi consumate crude. Au insa o valoare nutritiva relativ redusa, iar zeama lor cruda si resturile celulozice pot fi laxative. Fructele incep sa fie administrate intre 5 si 6 luni, exceptional intre 4 si 5 luni. Incepem cu o lingurita de mere rase, mar copt, compot de mere inaintea sau la sfarsitul unei mese; nu marim cantitatea de fruct inainte de a ne convinge ca sugarului ii place acest nou aliment.

Fructele crude: in stare cruda pot fi date copilului mere rase pe razatoare de sticla dupa ce au fost curatate de coaja, piersici zdrobite (fara pielita), capsuni, fragi, afine, pere moi (100-150 grame fructe crude, alese din cele bine pargnite, sanatoase), spalate in prealabil la curent de apa; pentru a le imbogati valoarea calorica se adauga zahar, faina de biscuiti, 1-2 lingurite branza de vaci sau 25-50 grame frisca.
Compotul, mai ales cel de mere, pere, prune, fragi, capsuni, afine, poate sa inlocuiasca masa de fructe crude (90% fruct, 10% zahar); compotul va fi omogenizat fie numai prin fierbere, fie trecandu-l prin sita.
Chiselul este foarte bine tolerat de la 5-6 luni, fiind primit cu mare placere de sugari. Se spala bine 200- 250 grame fructe de buna calitate (mere, visine, caise, piersici) si se fierb cu putina apa pana se moaie. Se trece prin sita, se adauga zahar si 2-3 lingurite Zeamil sau amidon alimentar, cand compozitia este calduta; de acum inainte se mai fierbe 10 minute; trebuie sa aiba consistenta unei gelatine, careia i se mai poate adauga zeama de fructe crude, frisca.

Grisul cu lapte: la una dintre mese, de preferat a doua sau a patra, se va introduce in decurs de 6-7 zile, treptat o fiertura de gris cu lapte. In prima zi se vor da sugarului 1-2 lingurite din noul preparat, apoi vechea alimentatie. A doua zi se vor oferi 1-2 linguri de gris cu lapte. In zilele urmatoare se va creste treptat pana la inlaturarea vechii alimentatii. Nerespectarea acestor indicatii poate provoca refuzul sugarului sau chiar o diaree. Exista mai multe formule pentru prepararea grisului cu lapte; elementele care variaza sunt proportia de lapte, apa si gris, zaharul fiind totdeauna in concentratie de 5%. Laptele de vaca va fi in concentratie de 3/4 sau integral, iar laptele praf 10-13%; grisul se pune in concentratie de 5-7% (1 lingurita - 5 grame, 1 lingura - 15 grame). Cand laptele fierbe cu zaharul se toarna grisul in ploaie fina, amestecand bine cu lingurita. De acum inainte se mai fierbe inca 20 de minute si se readauga apa evaporata. Daca se utilizeaza laptele praf, acesta va fi adaugat dupa ce fiertura a fost scoasa de pe foc.

Galbenusul de ou: intre 5 si 6 luni se poate incepe cu galbenusul de ou, care contine fier, vitamine si anumite grasimi necesare sugarului. Albusul produce mai frecvent boli alergice, de aceea ne vom limita la galbenus pana la 12 luni. Fierberea completa diminueaza riscurile reactiilor alergice. Vom incepe cu 1/4 - 1/2 galbenus, cantitate pe care o repetam de cateva ori. Putem sa ajungem curand la un galbenus, de 3-4 ori pe saptamana, cu legume, cu supa sau numai batut foarte bine si amestecat cu putina sare la inceputul pranzului. Nu va fi administrat in aceeasi zi cu carnea. Nu se vor folosi ouale de rata.

Carnea: la varsta de 7-9 luni se poate incepe cu putina carne fiarta de vaca sau de gaina (piept sau picior), tocata cu cutitul sau prin masina (perisoare cu orez, paine si ou). Incepem cu 1-2 lingurite si ajungem la 50 - 80 grame catre 1 an. Carnea se da la inceputul mesei de pranz, cu putin piureu, de 1-3 ori pe saptamana in zile consecutive.