bolile psihice si simptomele principale ale bolilor psihice

 In general, aceiasi factori care pot produce o boala neurologica pot da nastere si la dereglari psihice. Astfel este cunoscut ca alcoolismul parintilor poate duce la aparitia de tulburari psihice la copii. Dar, de multe ori, bolile psihice nu se insotesc de leziuni manifeste; mecanismul acestora rezida in substratul intim al proceselor nervoase. Cand intreaga scoarta cerebrala prezinta o suferinta difuza, ea se va reflecta in psihicul bolnavului care va fi alterat in toate compartimentele sale. Tulburarea poate merge de la o debilitate psihica de mica intensitate pana la dementa grava. Daca in bolile neurologice cauza si mecanismele acestora pot fi intelese mai usor deoarece lezarea diferitelor formatiuni nervoase duc la o anumita tulburare, cauza si mecanismele bolilor psihice sunt mai greu de inteles. Si este normal sa fie asa, deoarece trebuie sa avem in vedere ca intreaga structura psihica a unui individ reflecta concentrarea cunostintelor intregii societati si a istoriei umane prin prisma structurii specifice a individului, a experientei personale si a educatiei acestuia. Toate ajung insa in interiorul structurii individului prin intermediul formatiunilor anatomice prin care el este legat de mediul extern-ochii, auzul, pipaitul, experienta proprie, schimbul de experienta, realizat cu ajutorul limbii in cadrul societatii umane in mijlocul careia individul traieste (familia, serviciul, vecinii, societatea unde s-a dezvoltat, patria etc.). Ceea ce cladeste individul in cunoasterea lumii exterioare se dezvolta pe o anumita baza mostenita de la parintii sau ascendentii sai. Este bagajul sau ereditar, care se repartizeaza in doua sectoare destul de conditionate reciproc: 1) structura somatica, adica calitatea organelor si a aparatelor sale care asigura desfasurarea normala a vietii (inima, ficat, rinichi, muschi, oase, stomac, organe sexuale etc.); 2) structura sistemului sau nervos cuprinzand, pe de o parte, integritatea sa functionala, iar pe de alta parte, bagajul ereditar care se va manifesta in structura psihica a individului.
Dar structura psihica nu se gaseste intr-o anumita regiune a creierului.
Are ea un loc anumit? Unii oameni de stiinta au considerat ca ar exista un centru care s-ar gasi cam la intretaierea celor doua emisfere cerebrale intr-o regiune numita hipotalamus.
Cu ajutorul unor leziuni produse prin curent electric, ace, sau substante chimice, in aceasta regiune s-au produs la animale stari de agitatie, de furie, sau invers, de linistire si chiar de suspendare a constiintei. Si atunci studiindu-se mai atent substanta nervoasa a creierului s-a vazut ca in afara formatiunilor nervoase bine precizate care receptioneaza excitatiile (tactul, durerea, vederea, auzul, gustul, inutilitatea) exista o alta substanta mai veche filogenetic mai bine reprezentata la animalele inferioare, dar modificata la om, care ar coordona asa-zisa activitate inconstienta a omului si care se refera atat la functia organelor interne, cat si la functia structurilor specifice ale creierului. In anumite leziuni, fie microscopice, fie ale reactiilor chimice ce tulbura functia acestei substante (numita substanta reticulata) apar tulburari in conducerea influxului nervos care va face ca anumite zone ale creierului sa se gaseasca intr-o stare de excitatie crescuta si alte zone intr-o stare de inhibitie persistenta. Si din jocul si sediul acestor tulburari vor aparea simptomele bolilor psihice dintre care vom mentiona mai jos pe cele mai importante.
SIMPTOMELE PRINCIPALE ALE BOLILOR PSIHICE
Iluziile. In anumite conditii, imaginatia omului denatureaza o realitate perceputa cu ajutorul simturilor. De exemplu, daca la culcare ne-am aflat sub imperiul unei surescitari psihice si ne trezim brusc noaptea, in intuneric, este posibil ca siluetele obiectelor din camera sa fie deformate de imaginatia noastra si ne apara sub alte forme, inspaimantatoare. Aceste stari nu au nimic anormal, deoarece omul are posibilitatea sa si le explice. Dar atunci cand lipseste capacitatea de a analiza aceste senzatii, de a le compara cu realitatea iluzia nu mai are un caracter normal. In acest caz vorbim de boala psihica, deoarece iluzia este interpretata de bolnav ca o realitate. In aceasta categorie se incadreaza halucinatiile, delirul si instinctele patologice.
Halucinatiile. Dupa cum am vazut mai inainte, diferitele excitatii ajung la scoarta in anumite zone. O excitatie luminoasa, de exemplu, este transformata in senzatie luminoasa (imagine vizuala) in scoarta lobului occipital; excitatia sonora se transforma in senzatie auditiva in scoarta lobului temporal; senzatiile de atingere, durere, arsura, isi au centrii in scoarta lobului parietal. Iritatia locala a unor zone din scoarta poate produce senzatii false corespunzatoare centrilor respectivi si interpretate de bolnav ca reale, adica aparitia unor halucinatii. Bolnavul poate avea halucinatii vizuale (asista la desfasurarea unor imagini), auditive (aude voci, care ii spun sa faca cutare lucru sau discuta cu el), senzitive (este convins ca pe corpul sau aluneca serpi), gustative sau olfactive (agreabile sau dezagreabile). Sub efectul halucinatiilor, unii bolnavi se cred persecutati de vocile pe care le aud; altii, dimpotriva, se cred mari conducatori de stat sau sfinti. Si astfel se dezvolta o noua tulburare psihica.
Delirul. Formele de delir sunt foarte variate. In delirul de persecutie, bolnavul si-a construit convingerea ca este o capacitate, dar ceilalti oameni sunt rai si nu ii permit sa se afirme. Uneori bolnavul va cauta sa se razbune, una dintre formele frecvente fiind si delirul procesual. In acest caz, orice cuvant care i se spune este interpretat de bolnav ca o aluzie sau un atac impotriva sa. El ii da in judecata pe cei care il ataca, pentru a-si apara drepturile care i se si cuvin. In alte cazuri, bolnavul capata convingeri si mai exagerate el este un mare inventator sau si chiar rege, imparat, dumnezeu. In orice caz este vorba de delirul de grandoare sau de una din formate sale, delirul mistic. Dupa continutul ideilor de care este stapanit mai pot fi mentionate delirul de gelozie si delirul erotic.
Instinctele patologice anumite activitati psihice elementare, necesare omului si animalului pentru a putea trai si a se inmulti, poarta denumirea de instincte, La animale, ele sunt simple si cu actiune imediata, ca: instinctele de alimentare, de orientare, de reproducere. In procesul educatiei, la om, instinctele isi estompeaza caracterul lor elementar, devenind complexe, in raport si cu normele convietuirii in societate. In anumite imprejurari, insa, se poate pierde ceea ce s-a castigat prin educatie. In anumite tumori ale lobilor frontali ai creierului, de exemplu, bolnavul pierde multe din bunele deprinderi. El poate sa urineze sau sa aiba scaun in mijlocul camerei, cu sau fara spectatori, fara sa-si dea seama ca face un lucru care contravine bunei cuviinte. Alteori, bolnavul poate manca peste masura (bulimie) sau, invers, refuza orice fel de mancare. Tulburarile acestea pot imbraca multe forme, dupa cum afecteaza un instinct sau altul. Astfel, in cazul instinctului de alimentare poate aparea coprofagia (bolnavul ingereaza fecale, asa cum se intampla uneori la dementi). Tulburarea instinctelor de conservare poate duce la automutilare. In ceea ce priveste instinctul sexual sunt cautate tulburari ca masturbatia, homosexualitatea si bestialitatea (practicarea fulului sexual pe animale).