Informatii deosebit de utile - atat pentru diagnosticul bolii, cat si pentru evolutia ei - pot obtine daca alaturi de curba termica se noteaza zilnic: respiratia, pulsul, diureza, scaunul, greutatea corpului (saptamanal), tensiunea arteriala, regimul alimentar si unele tratamente speciale, care trebuie riguros controlate (cu cortizon, ACTH), heparina, antibiotice). In felul acestra, printr-o privire de ansablu se pot aprecia, in minimum de timp, starea bolnavului si mersul bolii. Examenele complementare cuprind examenele radiologice si biologice. Radiologia si laboratorul nu distribuie automat diagnostice. Imaginile radiologice si datele furnizate de laborator trebuie interpretate, ca si simptomele descrise de bolnav sau semnele culese in cursul examenului fizic. Diagnosticul se bazeaza pe interpretarea a trei grupe de elemente: simptome functionale, semne fizice, semne radiologice si de laborator. Examenele biologice pot fi: biochimice, hematologice, serologice, explorari functionale, dozari hormonale. In ultimii ani au aparut noi tipuri de analize (enzimatice, citochimice, citogenetice etc).
Aceste analize se efectueaza din produse biologice (sange, lichid, cefalorahidian, sputa, urina, fecale etc.), recoltate prin anumite tehnici. Recoltarea - in care rolul asistentei medicale este foarte important - ramane o garantie a exactitatii unei analize. Tehnica recoltarii este strans legata de anumiti factori de care trebuie sa tina seama atat bolnavul, cat si recoltorul. Bolnavul va respecta, cu strictete, recomandarile facute in privinta recoltarii unor probe, la unele el participand direct si in calitate de recoltor. Recoltorul (asistenta medicala sau medicul) trebuie sa aplice masuri stricte de asepsie, incepand cu tegumentele (ale bolnavului si ale sale) si teminand cu cel mai neinsemnat obiect al materialului necesar recoltarii. Un ac sterilizat numai pentru un singur bolnav trebuie sa fie o lege a recoltarii. Produsul biologic trebuie sa indeplineasca cateva conditii esentiale: recoltarea sa se faca in vase sterilizate prin caldura uscata sau umeda, avand grija ca ele sa nu contina urme de substante straine; vasul sa fie etichetat, purtand numele si prenumele bolnavului, numarul patului, al salonului, data recoltarii, natura produsului, analizele cerute laboratorului, diagnosticul clinic si semnatura celui care solicita analiza; vasul sa cuprinda cantitatea necesara de produs biologic pentru analiza ceruta si sa contina o singura proba, recoltata de la un singur bolnav si dintr-un singur organ; produsul recoltat sa fie imediat expediat la laborator; in cazul recoltarilor speciale, cu indicatia steril, dopurile de vata sa fie introduse in vasele sau eprubetele sterile numai sub protectia flacarii (bev Bunsen, lampa de spirt etc.); in timpul transportului, eprubetele sa fie supravegheate pentru ca dopurile de vata sa nu se ude, evitandu-se astfel suprainfectarea; recoltarea din nou a produsului biologic cand prima recoltare a lost necorespunzatoare (lipsa de asepsie, cantitate insuficienta, alterare in timpul transportului sau dubiu asupra identitatii persoanei); conservarea la frigider (4°), cand produsul biologic nu poate fi cercetat in aceeasi zi.
Examenele complementare pot fi divizate in trei grupe: Primul grup, practicat la patul bolnavului de catre asistenta medieala sau medic: temperatura rectala (dupa o jumatate de ora de repaus absolut); examenul urinilor, care permite sa se aprecieze: volumul urinilor din 24 de ore, care trebuie notat pe foaia de temperatura; culoarea urinilor, care poate fi bruna-inchisa la icterici, rosie in cazul unei hematurii etc., si elementele anormale: Albumina: se varsa cativa mililitri de urina intr-un tub, care sc incalzeste pana la ebulitie la partea superioara. daca urina contine albumina, la partea superioara incalzita se formeaza o zona tulbure, care persista dupa adaugarea catorva picaturi de acid acetic. Zaharul: se pun intr-un tub 2 ml urina si in altul 2 ml licoare Fehling. Se incalzesc separat ambele tuburi pana la fierbere. Licoarea Fehling trebuie sa ramana albastra. Se amesteca apoi urina si licoarea Fehling, si, daca urina contine zahar, se formeaza un precipitat rosu-caramiziu. Corpii cetonici nu se cauta decat daca urina contine zahar sau daca exista semne clinice care sugereaza acidoza. Se utilizeaza reactiile Gerhard si Legal. reactia cutanata la tuberculina, care trebuie practicata sistematic, mai ales la copii si tineri.
Al doilea grup de examene complementare, desi nu pot fi practicate la patul bolnavului, trebuie insa cerute sistematic, datorita simplitatii si utilitatilor lor. Hemoleucograma poate revela: o anemie, o poliglobulie (cresterea numarului de hematii), o hemopatie din seria alba: leucemie, agranulocitoza, o leucocitoza cu polinucleozii neutrofila, evocand o supuratie, o leucocitoza cu mononucleoza sau o infectie virala. Viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H.) este accelerata in: boli infectioase acute si cronice, reumatismul articular acut, afectiuni maligne (cancer, hemopatii maligne), tuberculoza pulmonara, infarctul miocardic, supuratii etc.
Trebuie insa precizat ca viteza de sedimentare poate fi normala in unele infectii cronice (tuberculoza, mai ales) in afara puseurilor acute; este aproape totdeauna accelerata la bolnavii febrili, oricare ar fi cauza febrei; la femei este notabil accelerata in timpul perioadei menstruale si in cursul sarcinii. Dozarea ureei sanguine constituie procedeul cel mai simplu de explorare a functiei renale. De mentionat ca unele azotemii pot fi de origine extrarenala.Reactiile serologice pentru sifilis: trebuie precizat ca ele pot fi pozitive si in afara sifilisului, de exemplu in cursul unei boli virotice. Examenul radiologic al toracelui (radioscopie sau radiografie) poate revela o suferinta a parenchimului pulmonar sau a organelor din mediastin (inima, aorta etc.).
Al treilea grup de examene sunt cerate dupa caz, cand diagnosticul este mai dificil. Aceste examene sunt foarte variate, foarte numeroase si de obicei trebuie solicitate in functie de prezumtia diagnosticului, de organul afectat.