tratamentul diabetului

 In primul rand, diabeticul trebuie sa stie ca tratamentul cel mai strict nu vindeca boala. Diabetul dureaza toata viata. In schimb, atunci cand este tratat, el nu produce nici unul din simptomele care caracterizeaza majoritatea altor boli si chinuiesc bolnavii. Tulburarile caracteristice diabetului se pot corecta, intocmai cum tulburarile de vedere se pot corecta cu ochelari. Dar, dupa cum ochelarii ne vindeca tulburarile de vedere ei numai le corecteaza, nici tratamentul nu poate vindeca diabetul, ei numai il compenseaza. Ca si miopul, care din clipa in care a scos ochelarii inceteaza sa mai vada, tot asa se dezechilibreaza diabeticul care se abate de la regim sau nu-si face injectia cu insulina, fie chiar numai o singura zi, indiferent daca pana atunci a fost disciplinat. Aceasta inseamna ca diabeticul pentru a duce viata unui om sanatos, are nevoie de vointa pentru a urma zi de zi, luna de luna si an de an tratamentul indicat, care, dupa cum vom vedea, nu este complicat. In schimb, el fereste bolnavul de complicatiile grave descrise mai sus.
Tratamentul diabeticului consta in:
- regim alimentar cu glucidele reduse la o cantitate precisa si, uneori,
- injectii cu insulina sau tratament cu tablete antidiabetice.
Restrangerea consumului de glucide nu inseamna infometare. Diabeticul are la dispozitie numeroase alimente lipsite de glucide, din care poate manca destul ca sa se sature. Acestea sunt carnea, ouale, branza, pestele, grasimile (unt, untdelemn, margarina, slanina) si verdeturile ca salata verde, spanacul, urzicile, stevia, varza, sparanghelul, ridichile, rosiile, ardeii, castravetii.
Scaderea glucidelor este compensata de cresterea cantitatii de protide si lipide, astfel ca ratia, din punct de vedere caloric, sa fie aproape egala.
In privinta glucidelor nu exista numai o restrictie cantitativa. Unele alimente ca zaharul, dulceata, marmelada, bomboanele si toate zaharicalele in general, sunt strict interzise diabeticului. Aceste dulciuri, fiind prea bogate in zahar, fac sa creasca repede si pronuntat cantitatea de glucoza din sange, fara a fi posibila utilizarea lor. Diferitele alimente nu sunt la fel de bogate in glucide. Cunoscand continutul aproximativ in glucide al alimentelor, diabeticul isi poate alcatui singur meniul zilnic, in functie de cantitatea de glucide permisa de medic. Aceasta cantitate este aproximativ de 200 grame glucide in 24 de ore, continuta, de exemplu, in urmatoarele alimente (cu aproximatie):
- mere 300 grame (30 grame glucide);
- cartofi 250 grame (50 grame glucide);
- lapte 1/2 litru (20 grame glucide);
- paine 200 grame (100 grame glucide), la care evident, se adauga alimentele continand numai protide si lipide.
Meniul depinde de preferintele si posibilitatile bolnavului, de sezon etc. Daca regimul prescris cuprinde, ca mai sus, 300 grame mere, tabelul din pagina urmatoare arata ca merele contin circa 10% glucide.
O simpla inmultire arata ca 300 grame de mere aduc 10 grame x 3 = 30 grame de glucide. Pe cel care doreste sa inlocuiasca aceste 300 grame de fructe cu paine, tabelul il invata ca painea contine 50% glucide, adica jumatate din greutatea ei, deci cele 30 grame de glucide furnizate de mere vor fi continute in 60 grame de paine. In general, insa nu este bine sa se renunte la consumul fructelor si al zarzavaturilor, in profitul altor alimente glucidice, deoarece cele dintai sunt bogate in vitamine si saruri minerale necesare oricui si mai ales diabeticului, in plus, zaharul continut in fructe este mai bine tolerat de diabetic decat glucoza.
Pentru celelalte alimente, care nu contin glucide sau care contin o cantitate prea mica, cantarirea nu este obligatorie cu aceeasi strictete si regularitate cu care este obligatorie aprecierea greutatii alimentelor glucidice. Totusi, este bine sa se stie ca lipidele nu trebuie consumate in cantitati prea mari, deoarece predispun pe unii diabetici la acidoza, iar cu timpul pot favoriza incarcarea cu grasimi a peretilor arteriali, grabind aparitia gangrenei diabetice sau a anginei de piept. Dintre lipide sunt recomandabile cele vegetale, ca uleiul, mai ales uleiul de germen de porumb si mai putin untura, untul, slanina si galbenusul de ou. Totusi si acestea pot figura in alimentatia diabeticilor, cu conditia sa nu depaseasca jumatate din totalul ratiei de grasimi, care se ridica la circa 80-100 grame in 24 de ore.
Sunt de asemenea aproape lipsite de glucide alimentele bogate in protide, ca ouale, carnea, pestele si branzeturile, afara de urda si branza de vaci care contin mici cantitati.
Alaturi de acestea mentionam legumele si salatele sarace in glucide, care pot si trebuie sa completeze regimul zilnic al diabeticului. Dam mai jos legumele sarace in glucide.
In ceea ce priveste insulina sau tabletele antidiabetice (tolbutamid, meguan), acestea nu sunt recomandate tuturor diabeticilor. Ele se iau numai la indicatia si sub controlul medicului. In nici un caz ele nu scutesc de tinerea regimului.
Daca tratamentul este bine urmat, controlul periodic al glucozei din sange si din urina si controlul greutatii diabeticului trebuie sa arate o glicemie de 2g la mie, o glicozurie sub 10 grame in 24 ore si mentinerea greutatii corporale neschimbate.
Accidentele tratamentului cu insulina
Hipoglicemia (scaderea zaharului in sange) este accidentul cel mai frecvent al tratamentului cu insulina. Ea apare la 2-4 ore dupa injectia cu insulina cristalina au la circa 12 ore, cand s-a folosit insulina cu efect prelungit.
Cum se manifesta? Prin ameteli, oboseala, transpiratii, senzatie acuta de foame, tremuraturi si palpitatii. Daca accesul se prelungeste apar (tulburari nervoase asemanatoare intoxicatiei cu alcool (betie), intr-o faza mai inaintata, desi foarte rar, socul hipoglicemic poate ajunge la crize convulsive si paralizii trecatoare.
Cauzele hipoglicemiei tin de mai multi factori:
1. S-a injectat o doza de insulina mai mare decat cea permisa.
2. Masa nu a urmat termenul indicat dupa injectia de insulina. Pentru cei care mananca la o cantina este bine sa-si faca injectia numai daca sunt siguri ca vor fi serviti in cel mult o jumatate de ora dupa injectie.
3. Diabeticul a avut varsaturi dupa masa, pierzand astfel o parte din glucidele consumate dupa injectia de insulina.
4. Nu s-a consumat cantitatea de glucide prescrise (eroare de apreciere la cantar, lipsa ingredientelor necesare, neglijenta etc).
5. Glucidele au fost rau repartizate pe mese, de exemplu cand s-a consumat toata painea dimineata si seara, desi injectia cu insulina se face numai la pranz.
6. In urma unui efort fizic violent sau prea prelungit. Acesta se face cu consum de glucoza proportional ou intensitatea efortului. Consumul suplimentar de glucoza poate duce la un soc hipoglicemic, efectul hipoglicemiant al insulinei adaugandu-se efortului fizic.
Cum se combate accidentul hipoglicemic? Mancand imediat o bucata de paine, un mar, un cartof sau un alt aliment glucidic. Numai in cazurile mai grave este nevoie sa se recurga la zahar sau la injectiile cu solutie glucozata in vena.
Cum trebuia evitata repetarea hipoglicemiei? Semnaland imediat medicului aparitia accidentului si examinand impreuna cu el, cauza lui.