Sofranul de India

Sofranul de India

Sofranul de India este un compus culinar remarcabil, cu o eficienta deosebita vine tot din Asia. De data aceasta, este vorba de o aroma cu proprietati uimitoare – sofranul de India (cunoscut si sub numele de curcuma, o planta din familia ghimbirului).

Indienii consuma in medie intre 1,5 si 2 grame de sofran de India pe zi (intre un sfert si o jumatate de lingurinta). Radacina de sofran de India produce o pudra galbena care este principalul condiment in prepararea sosului curry galben. De asemenea, aceasta reprezinta ingredientul cel mai comun folosit in medicina ayurvedica, datorita proprietatilor sale antiinflamatoare. Nici un alt ingredient alimentar nu are un efect antiinflamator de o asemenea putere. Principala molecula responsabila pentru aceasta trasatura este curcumina. In laborator, curcumina inhiba dezvoltarea cancerului intr-un mare numar de forme ale acestuia: de colon, de ficat, de stomac, de san, de ovar si chiar in cazul leucemiei. Actioneaza, de asemenea, in angiogeneza si forteaza celulele canceroase sa moara (prin procesul de sinucidere a celulelor cunoscut sub sumele de apoptoza).

La soareci, curcumina impiedica dezvoltarea catorva tipuri de tumori, cauzate de substante chimice carcinogene. Nu este, asadar, surprinzator ca indienii inregistreaza de opt ori mai putine cazuri de cancer de plamani decat occidentali de varste similare cu ei, de noua ori mai putine cazuri de cancer de colon decat acestia, de cinci ori mai putine cazuri de cancer de san si de zece ori mai putine cazuri de cancer de rinichi. Acest lucru este valabil in ciuda expunerii in mediul lor inconjurator, adesea intr-o masura mai accentuata decat in occident.

 La Centrul pentru Studiul Cancerului Dr. Anderson din Houston, profesorul Bharat Aggarwal era considerat un stralucit iconoclast. Unul dintre cei mai studiati cercetatori in domeniul cancerului, este seful sectiei din laborator care se ocupa de terapiile experimentale pentru tratarea cancerului. Ca si Beliveau in Montreal, autoritatea sa incontestabila in domeniul biochimiei si farmacologiei nu l-a impiedicat sa aiba o minte deschisa la tot ceea ce ar fi putut ajuta la lupta impotriva cancerului. In copilaria sa, pe care si-o petrecuse in localitatea Batala din regiunea Punjab, medicina ayurvedica pe baza de plante era, dupa spusele sale singura forma de medicina pe care o aveam la dispozitie. Nu a uitat niciodata, mai apoi, cat de eficienta este.

Dupa absolvirea facultatii la Universitatea California, Berkeley, a fost primul biolog angajat de compania Genentech, o vestita firma de inginerie genetica, pentru a identifica noi tratamente la nivel molecular, pentru cancer. In anii `90, la Genentech, el a descoperit rolul factorilor inflamatori in dezvoltarea tumorilor, printre care se afla si faimosul factor NF – kappaB. Mai tarziu, in lucrarile sale, el va sublinia faptul ca tinerea sub control a efectelor vatamatoare ale factorului NF-kappaB reprezinta o chestiune de viata si de moarte De atunci, el a continuat sa caute neobosit alte si alte mijloace pentru a lupta impotriva mecanismelor carcinogene pe care le-a descoperit.

Sofranul de India apare mentionat in texte medicale din India, China, Tibet sau Orientul Mijlociu, inca de acum 2000 de ani. Aggarwal isi aminteste ca pudra galbena era o prezenta constanta in bucataria mamei sale, in India. Ca adult, de aceasta data, a continuat sa studieze aceasta pudra, cu aceeasi curiozitate stiintifica inspirata de orice noua molecula inventata de industria farmaceutica. 

Aggarwal a indicat mai intai faptul ca aceasta curcumina este o substanta foarte activa impotriva cancerului, lucru demonstrat in experimentele facute in laborator, pe culturile de celule canceroase.

Mai apoi, in anul 2005, el a demonstrat ca este capabila sa obtina un efect semnificativ asupra tumorilor de cancer de san grefate pe soareci, tumori care, deja, nu mai raspundeau vizibil la tratament chimioterapeutic cu Taxol (acest medicament este considerat unul dintre foarte putinele ce isi manifesta inca eficacitatea in cazurile metastatice de cancer de san, insa functioneaza eficient in mai putin de 50% din cazuri).

La acesti soareci, administrarea de doze de curcumina prin intermediul regimului alimentar a redus in mod impresionant raspandirea metastazelor. Micro-tumorile mai puteau fi gasite, inca, in plamanii lor, insa in majoritatea cazurilor, ele nu mai erau capabile sa se dezvolte in continuare si nu mai constituiau o amenintare semnificativa.

Pentru oncologii cu practici strict ortodoxe de la Centrul pentru Studiul Cancerului Dr. Anderson din Houston, aceste experimente foarte diferite de cele curente, bazate pe remedii traditionale populare, nu meritau prea multa atentie. Foarte recent, dr. John Mendelsohn, presedintele Centrului si unul dintre cele mai influenti oncologi din Statele Unite, participa la o conferinta impreuna cu Aggarwal si a ramas sa asculte si prezentarea acestuia. Uimit de subiectul abordat, imediat dupa terminarea conferintei, s-a ridicat si s-a dus la el, spunandu-i: Nu stiam ca aveti o baza stiintifica atat de solida in spatele rezultatelor studiului dumneavoastra. Dupa intoarcerea sa la Houston, Mendehlson a decis sa inceapa trei experimente clinice cu curcumina. Primul dintre ele s-a concentrat asupra unuia dintre cele mai frecvente forme de cancer al sangelui (melanomul multiplu); cel de-al doilea a presupus experimente pe subiecti suferinzi de cancer cu localizare genecologica, iar cel de-al treilea investigheaza potentialul de impiedicare a aparitiei cancerului de plamani la subiecti cu risc ridicat de a contracta aceasta boala. Aceste studii sunt si la ora actuala in plina desfasurare, iar rezultatele nu sunt inca finalizate.

Sofran din India ilustreaza extrem de graitor beneficiile marilor traditii culinare, raportate la consumul regulat de substane izolate. In momentul in care cercetatorii din Taiwan au incercat sa trateze tumorile canceroase cu sofran de India administrat in capsule, au constat ca era doar intr-o proportie foarte slaba absorbit de sistemul digestiv. De fapt, atunci cand nu este amestecat cu piper negru – asa cum se intampla de obicei in cazul prepararii in chip de sos curry – sofranul de India nu penetreaza bariera intestinala. Piperul mareste capacitatea de absorbtie a sofranului de India de doua mii de ori. Intelepciunea indiana s-a dovedit a fi, prin urmare, cu foarte mult inaintea stiintei moderne, in ceea ce priveste stabilirea afinitatilor naturale intre alimente.