factorii atmosferici

  STRUCTURA ATMOSFEREI
Atmosfera este formata din urmatoarele zone: a) Troposfera - de 17 - 18 km grosime la ecuator si de 7 - 8 km la poli - este prima patura de aer deasupra pamantului. b) Stratosfera se afla intre 10 si 90 km deasupra pamantului. c) Ionosfera se afla peste 90 km. La 20 - 30 km exista un strat de ozon subtire, care absoarbe radiatiile solare sub 300 microni lungime de unda.
  COMPOZITIA AERULUI
Atmosfera este compusa din mai multe elemente: azot 78%, oxigen 21%, CO2, ozon, gaze nobile (Re, Ra, He etc.), apa, NH3, iod, CI, Na, in cantitati foarte mici. Retinem elementul dominant in compozitia atmosferei: azotul. In zona marilor orase, atmosfera mai contine si o serie de gaze toxice ca: oxid de carbon, clor, bioxid de sulf etc., ceea ce face ca astazi sa se vorbeasca atat de mult despre poluarea aerului si influenta sa nociva asupra starii de sanatate a omului.
  TEMPERATURA AERULUI
Nu se poate intelege notiunea de climat fara cea de temperatura. Pentru marele public, climatul si temperatura sunt notiuni care aproape se confunda. Din cauza aceasta consideram ca temperatura este poate cel mai important element ce caracterizeaza un climat si este rezultatul a doi factori, si anume: a) un factor direct, dat de radiatiile solare care incalzesc atmosfera; b) un factor indirect, reprezentat de cedarea caldurii de catre sol si ape. Stim ca temperatura este variabila, depinzand, in primul rand, de pozitia, inclinatia, distanta globului pamantesc fata de soare. Astfel se constituie anotimpurile si zilele. si daca mai adaugam si latitudinea, adica distanta fata de ecuator, sau altitudinea fata de nivelul marii, intelegem mai usor variabilitatea temperaturii si obligatia organismului la adaptare. Organismul uman fiind homeoterm, inseamna ca are aceasta posibilitate fiziologica, sistemul sau de termoreglare permitand viata atat la ecuator, la cele 45 - 50°, cat si in tinuturile polare, la -50°. Uneori, insa organismul nu reuseste aceasta adaptare la limitele maxime ale temperaturii atmosferice si atunci apare starea denumita insolatie sau soc caloric - daca temperatura a fost prea ridicata - sau degeratura locala sau generala (inghet) - daca temperatura a fost prea joasa.
  PRESIUNEA ATMOSFERICA
Este presiunea (forta) exercitata asupra solului de catre masa de aer. La suprafata marii este egala cu 760 mm Hg, aceasta constituind presiunea-etalon. La altitudini ridicate, presiunea scade. De exemplu, la 1 000 m presiunea scade pana la 670 mm Hg. Aviatorii pot suporta, prin antrenament, o astfel de presiune, uneori foarte scazuta, dupa cum scafandrii pot suporta o presiune mult crescuta peste limita normals (etalon). Organele cavitare (cordul, abdomenul, vasele de sange) sunt obligate sa suporte cel mai mult aceste variatii de presiune.
  UMIDITATEA ATMOSFEREI
Este determinata de prezenta vaporilor de apa. Din acest punct de vedere putem deosebi: - aer uscat, cu 55 - 75% apa; - aer umed mediu, cu 75 - 90% apa; - aer umed, cu peste 90% apa. Umiditatea exprimata in g/m se cheama absoluta, iar cea exprimata in procente se numeste umiditate relativa. Umiditatea influenteaza termoreglarea. Aerul uscat permite transpiratia, deci evaporarea, in schimb are o actiune oarecum iritativa bronhica. Invers, aerul umed, care da o senzatie sufocanta prin impiedicarea evaporarii, favorizeaza expectoratia si poate seda tusea. Aerul cald si umed moleseste, scade forta musculara; aerul uscat si rece este cel sanatos, cum se zice in popor, fiind un bun tonifiant si asigurand calirea organismului. In schimb, aerul umed si rece favorizeaza boli afrigore: pneumonii, nefropatii, reumatisme, cataruri diferite etc.
  MISCAREA AERULUI
Este mobilizarea aerului pe suprafata pamantului sau a marilor si oceanelor. Curentii de aer iau nastere prin diferenta de presiune constituita intre doua zone mai apropiate sau mai distantate. Viteza de deplasare a maselor de aer da si caracterul acestor curenti, care poate fi de 0,5 m/sec, in cazul adierilor, pana la 40 - 50 m/sec. (adica 150 kg/ora), in cazul teribilelor uragane (asa se numesc in zona Americii - Marea Caraibilor) sau cicloanelor (in Oceanul Indian) si taifunelor (in Pacific si extremul Orient - Japonia). Se stie ca aceste dezlantuiri ale naturii produc adevarate calamitati, maturand din calea lor corabii, sate si orase si facand victime omenesti.
Vantul influenteaza procesul de termoreglare, avand un efect calmant sau excitant, in functie de viteza sa.
  FACTORII COSMICI
Radiatiile solare si cosmice alcatuiesc factorii cosmici. Radiatiile solare sunt cele mai importante. Ele nu ajung toate pe sol, ci numai 60 - 80% dintre ele, sub forma de raze calorice sau infrarosii, raze luminoase si raze chimice sau ultraviolete. Spectral radiatiilor solare este variat, in functie de: anotimp (vara mai mare decat iarna); altitudine (la ecuator sunt mai multe radiatii); de starea de puritate a aerului; de momentul zilei (la pranz radiatiile sunt mai puternice); de reflexia pe suprafete mari (zapada, apa). Despre actiunea si indicatiile terapeutice ale acestor radiatii, vezi capitolul de fototerapie.