come neurologice

COME NEUROLOGICE
In comele neurologice se pot intalni urmatoarele forme clinice: a) Come insotite de hemiplegie: hemoragia, tromboza si embolia cerebrala. Hemoragia cerebrala se caracterizeaza prin debut brutal, coma profunda, hipertensiune arteriala, hipertermie, respiratie stertoroasa, lichid cefaiorahidian hemoragie. Tromboza prezinta un debut mai putin brutal, apare de obicei la varstnici este precedata de prodroame; lichidul cefaiorahidian este nemodificat. Embolia are un debut brusc si apare la tineri sau adulti cu stenoza mitrala, fibrilatie atriala, infarct miocardic. b) Come cu sindrom meningian: apare fie intr-o hemoragie meningiana (lichid cefalorahidian hemoragie), fie la un bolnav cu meningita acuta. c) Coma prin hipertensiune intracraniana se intalneste in tumori sau abcese intracerebrale si in encefalopatia hipertensiva (coma cu crize convulsive si hipertensiune arteriala).
d) Coma postepileptica, caracterizata prin incontinenta de urina, semne de muscare a limbii, convulsii tonico-clonice etc. e) Coma prin traumatism cranian, caracterizata prin hemoragie sau pierderea lichidului cefaiorahidian prin nas sau urechi. Este indispensabila precizarea daca coma a fost datorita traumatismului sau daca coma a determinat caderea bolnavului si traumatismul.
COME INFECTIOASE
Orice boala infecfioasa poate ajunge la coma, desi astazi, datorita antibioticelor, aceasta situatie este mult mai rata. Coma este precedata de starea infectioasa respectiva (septicemii, pneumonii etc.).
COME METABOLICE
a) Coma uremica apare in cursul nefropatiilor acute sau cronice si se caracterizeaza prin mirosul amoniacal-urinos al aerului expirat, tegumente palide-galbui, respiratie Cheyne-Stokes, cresterea ureei in sange, anemie, albuminurie. b) Coma hepatica apare fie in cursul unei ciroze, fie in cursul unei hepatite virale, de obicei precedata de o hemoragie sau punctie ascitica. Se insoteste de icter, ascita, respiratie fetida, uneori manifestari hemoragice. c) Coma diabetica: piele uscata, miros de acetona, respiratie Kussmaul, hiperglicemie, glicozurie, cetonurie, antecedente sau semne clinice de diabet. d) Coma hipoglicemicd apare de obicei ca urmare a supradozarii de insulina. Este mai putin profunda, progresiva, precedata de transpiratii abundente si tremuraturi, insotita de convulsii, piele umeda si calda. Diagnosticul se bazeaza pe hipoglicemie si cedarea fenomenelor dupa administrarea de solutie glucozata.
COME TOXICE
a) Coma alcoolica: facies vultuos, congestionat, hipotensiune arteriala si hipotermie, miros de alcool, alcoolemie crescuta. b) Coma barbitarica este datorita ingestiei de barbiturice in scopul sinuciderii. Este profunda, calma, cu hipotensiune arteriala si hipotermie, reflexe osteotendinoase abolite, prezenta barbituricelor in urina si in lichidul de spalatura gastrica. c) Coma prin opiacee apare la toxicomani. Pupilele sunt punctiforme, cu hipotonie musculara accentuata, faciesul palid si areflexie osteotendinoasa. d) Coma atropinica se insoteste de midriaza, uscaciune a buzelor, tahicardie si hipotensiune arteriala. e) Coma oxicarbonoasa se insoteste de convulsii, faciesul este rozat, tensiunea arteriala coborata si temperatura crescuta. Tratamentul este etiologic (prezentat la capitolele respective) si general. Aceasta din urma se adreseaza tuturor comelor, fara a tine seama de cauza. Deoarece adeseori asistenta medicala este prima persoana care vine in contact cu bolnavul, este obligata sa cunoasca nu numai simptomele pentru identificarea comelor, dar si masurile terapeutice. Dealtfel, bolnavul in stare de coma necesita un control neincetat din partea asistentei. Aceasta trebuie sa noteze pulsul, temperatura, tensiunea arteriala, volumul urinelor, sa supravegheze respiratia, sa previna obstructia respiratorie prin secretii si varsaturi, sa aseze capul in pozitia cea mai potrivita etc. O atentie deosebita va trebui sa se acorde prevenirii racelii - deoarece comatosii se dezvelesc inconstient -, verificarii buiotelor (deoarece bolnavul, fiind insensibil, nu simte arsurile), prevenirii escarelor prin schimbari periodice de pozitie (decubit lateral si ventral), masajul punctelor de contact, igienei locale, care trebuie sa fie riguroasa. Netezirea pliurilor de la lenjerie sau imbracamintea si igiena bucala, cu inlaturarea mucozitatilor pentru prevenirea obstructiei respiratorii, sunt alte masuri importante. O atentie deosebita trebuie acordata toaletei si schimbarii repetate a bolnavului, deoarece acesta se uda frecvent, datorita tulburarilor sfincteriene. Trebuie combatute retentia urinara si constipatia. De asemenea, comatosilor, in general, nu trebuie sa li se dea de baut, din cauza tulburarilor de deglutitie, care pot antrena pneumonie de deglutitie. Permeabilitatea cailor respiratorii este esentiala. Pentru permebilizarea caii respiratorii se va folosi curatirea gurii si a faringelui cu un tampon de vata imbibat in apa alcalina si, dupa caz, aspiratia prin sonda nazala, bronhoaspiratia, intubatia, traheotomia si, in sfarsit, oxigenoterapia. Foarte importanta este hidratarea bolnavilor, care se face pe cale parenterala, prin perfuzii intravenoase si mai rar subcutanat cu solutii izotonice clorurate sau glucozate. Aportul caloric se asigura fie prin sonda digestiva (risc de varsaturi), fie prin alimentatia pe cale parenterala. Dupa caz, se mai urmaresc: oprirea hemoragiei prin hemostatice si perfuzii de sange; prevenirea complicatiilor septice, prin antibiotice; tratamentul insuficientei respiratorii acute; prevenirea colapsului; spalaturi gastrice in cazul intoxicatiilor recente etc.
  NOTIUNI DE PSIHIATRIE
INTRODUCERE
In traducerea etimologica, cuvantul psihiatrie inseamna tratamentul sufletului. Ramura a stiintelor medicale psihiatria are drept obiectiv studiul totalitatii manifestrarilor patologice ale activitatii psihice, al conditiilor in care apar, al cauzelor ce le determina, al mecanismelor si masurilor de tratament curativo-profilactic ce se impun, pentru a le evita sau combate. Consideram psihicul ca fiind rezultatul activitatii materiei superior organizate - creierul, iar acesta, in stransa interdependenta cu functionalitatea intregului organism. Mai mult influenta ei se extinde negativ si asupra relatiior interumane. De aceea, psihicul are caracterul unei stiinte pluridimensionale, cu stranse legaturi cu celelalte stiinte medicale si sociale: neurologia, medicina interna, endocrinologia etc., precum si psihologia si sociologia. Bolile psihice, ca si celelelate boli au aparut odata cu omul. Desi semnalate inca de la inceputurile insemnarilor cu caracter medical, conceptia despre ele a evoluat cu timpul in raport cu gradul de cunostinte, conditiile sociale si economice proprii fiecarei epoci. Prima etapa a psihiatriei este epoca ignorantei, a magiei si superstitiei. Conceptiile primitive dualiste explicau bolile prin interventia buna sau nefasta a divinitatilor, iar partea de terapie era oficiata de magi ori preoti, prin ceremonii purificatoare, adulatii etc. Odata cu aparitia primelor civilizatii si a religiilor, boala apare ca o manie a zeilor (la asirieni, caldeeni, indieni si egipteni etc.). Pentru a intra in voia divinitatilor crude se adre-sau rugi sau se aduceau jertfe, nu rareori umane. In secolul al XVI-lea reapar preocuparile medicale in psihiatrie, iar in secolul al XVIII-lea Pinel deschide portile inchisorilor, tratand bolnavii psihici in spitale. In secolul al XIX-lea, datorita lucrarilor lui Babinski, Korsalkov, Kraepelin, Bayle, Ribot, se fundamenteaza psihiatria ca stiinta. Secolul al XX-lea imbogateste si arsenalul terapeutic cu medicamente psihotrope, care, alaturi de terapia electroconvulsivanta, deschid orizonturi noi in tratarea bolilor psihice. Traim o epoca in care grija pentru suferinta psihica si-a dobandit statutul de stiinta, ocupandu-si locul cuvenit, alaturi de celelalte discipline medicale si in care asistenta, recuperarea si reincadrarea bolnavilor psihici in munca si societate presupun cadre bine pregatite, atat din punct de vedere teoretic, cat si practic.