explorarea seriei leucocitare

Leucocitele sau globulele albe cuprind trei linii celulare distincte: granulocitara (mieloida), limfocitara si monocitara.
Granulocitele iau nastere in maduva osoasa, printr-o serie de mitoze succesive, pornind de la celula susa, mieloblastul, trecand apoi prin faza de promielocit, mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat si granulocit segmentat. Odata parasit spatiul medular, granulocitele trec in spatiul vascular, rezervor reinnoit mereu catre maduva (dupa o epuizare completa, maduva poate reface rezerva, granulocitara in decurs de 24 ore). Spatiul tisular este beneficiarul granulopoezei care, la orice solicitare (ex. o simpla inflamantie determina mobilizarea a miliarde de granulocite. Trecerea prin spatiul vascular va fi decelata prin numaratoarea lor si cercetarea formulei leucocitare. Durata de varsta a unui granulocit este de 1-3 zile.
  Limfocitul este o celula de provenienta diferita, cu potential blastogen si imunologic deosebit, cu durata de viata variabila, circulind intr-un sistem format din: ganglionul limfatic— vasul limfatic eferent —canal toracic —circulatia sanguina-- capilar — vas limfatic aferent —canal toracic si din nou ganglion limfatic. Circulatia limfatica este socotita de catre Elwes a IV-a circulatie. Populatia limfocitara este formata din doua categorii de limfocite: una cu durata mica de viata (in medie 4 zile) si alta cu durata lunga de viata (peste 100 zile).

Limfocitul cu durata scurta de viata ia nastere in foliculul limfatic. Circuitul sau este catre suprafetele de acoperire: mucoasa digestiva, respiratori si stratul malpighian din piele pe care le traverseaza prin diapedeza. Aici va diferentia structura celulelor proprii (self recunoastere) de cele straine (non self). Elementele de cunoastere se codifica sub forma unor macromolecule in citoplasma lui. In momentul cand vine in contact cu structuri proteice straine ca un virus, bacterie sau alta celula straina (non self), limfocitul care a captat informatia trece prin diapedeza inapoi in circulatia linfatica, ajunge pe caile aferente din nou la ganglion unde va intra in mitoza (blastogeneza). Celulele fiice vor primi informatia din materialul cromatinian iar mitozele ulterioare vor da nastere la imunoblast, limfocitul imunocompetent, care va fabrica anticorpii (gamaglobuline). Astfel se explica limfocitoza dintr-o serie de boli contagioase, micropoliadenopatia si aparitia de anticorpi specifici.
  Limfocitul cu durata de viata lunga (peste 100 zile) executa un circuit repetat, prin acelasi teritoriu, intorcandu-se de fiecare datii in ganglion.
Monocitul este mai mare decat limfocitul, participind la fagocitoza particolelor mai mari (macrofag) datorita sistemului de enzime proteolitice si oxidante pe care le elaboreaza.
Leucograma
  Leucograma cuprinde numaratoarea leucocitelor si formula leucocitara, reprezentind o investigatie indispensabila in diagnosticul majoritatii bolilor.
Numaratoarea leucocitelor se face cu ajutorul hemocitometrelor, diluind sangele intr-o solutie litica pentru hemati (lichid Turk), in pipete speciale. Valorile normale la adult oscileaza intre 4.000-9.000 elem./mmc. Un numar de leucocite mai mare de 9.000 elem./mmc poarta denumirea de leucocitoza, iar cel sub 4.000 elem./mmc este denumit leucopenie. La nastere exista o leucocitoza fisiologica (in medie 18.000 -19.000 elem./mmc) raminand la valori peste 9.000 elem./mmc pina la varsta de 4 ani.
  Leucocitozele fiziologice apar dupa eforturi, emotii, digestie, variatii mari ale temperaturii, in sarcina ultimul trimestru, la copii dupa plans. Unele medicamente produc de asemenea o leucocitoza rapida (adrenalina, epinefrina, foliculina, eterul), iar corticoterapia, prin accentuarea citodiabazei.
  Leucopeniile fiziologice se intalnesc la batrini si surmenatii fizici.
Leucocitoza patologica se constata in infentii acute (valori pina la 20.000- 30.000 elem./mmc) unde se remarca trei faze (Schilling): a) faza de atac neutrofila, b) faza de trecere monocitara, c) faza de vindecare eozinofila si limfocitara. Cand leucocitoza atinge valori de pina la 60.000 elem./mmc cu aparitia unor elemente mieloide tinere, pina la mieloblast, este considerata ca o reactie leucemoida, putind reveni la normal. In leucemie, numarul de leucocite poate sa creasca si mai mult (100.000- 300.000 elem./mmc) fiind o leucocitoza cu caracter permanent, cu prezenta elementelor tinere in sangele periferic.
Leucopenia (sub 3.000 leucocite/mmc se intîlneste in Infectii ca febra tifoida, bruceloza, boli virotice (gripa, rujeola, Hepatita epidemica, pneumonia virala, parotidita epidemica), boli de sange (leucoza acuta, agranulocitoza, panmieloftizia, hipersplenism etc.), boli parazitare (febra recurenta, malarie) etc.
Formula leucocitara reprezinta aprecierea procentuala a celor cinci tipuri de leucocite circulante (vezi tabelulul). Mai important decat redarea procentuala a acestor elemente, apreciere destul de relativa, este numarul absolut pe mmc al fiecarui tip celular, care se obtine inmultind procentul celulei determinate cu numarul leucocitelor/mmc si impartind apoi la 100.
Cand numarul de leucocite este sub 2.000/mmc, situatie care nu permite o evaluare corecta a formulei leucocitare, se va folosi metoda concentratului leucocitar, metoda utila in special pentru a evidentia celule rare (leucoblastii intr-o leucemia acuta aleucemica, celule canceroase, celule Sternberg, celule Gaucher etc.)

VARIATII RELATIVE SI ABSOLUTE NORMALE ALE LEUCOGRAMEI

Tipul de Leucocit	Valori %	Valori absolute mmc
Neutrofile nesegmentate	3 - 5	50 - 320
Neutrofile segmentate	57 - 65	2.500 – 4.800
Eozinofile	1 – 3	100 - 200
Bazofile	0,5 – 1	25 - 80
Limfocite	22 – 30	1.250 – 2.400
Monocite	4 - 8	300 - 600