infectia cailor urinare si staza urinara

    Infectia cailor urinare si  staza urinara

Calculii urinari pot fi consecinta, dar si cauza unei infectii sau a unei  staze in caile urinare. Aproape la orice  nivel al cailor urinare prezenta unui calcul urinar poate impiedica partial sau total fluxul urinar. Consecinta imediata este staza urinara si dilatarea cailor urinare de deasupra ei. Presiunea crescuta rezultata din acumularea urinii se transmite parenchimului renal. Dilatarea bazinetului si ureterelor este o masura de aparare a organismului  contra  presiunii urinare crescute. Cand dilatarea cailor urinare nu este excesiva, ea este reversibila dupa indepartarea obstacolului. In cazul persistentei indelungate a stazei si dilatatiei parenchimul renal se atrofiaza (rinichi de staza) treptat, reducand-se in cele din urma la o simpla foita subtire de parenchim nefuncional (hidronefroza). De aceea, in fata unei calculoze insotita de slaza medicul trebuie  sa adopte o atitudine  activa inainte de a se instala  modificari ireversibile in parenchimul renal.

Situatia se complica in cazul cand infectia urinara aparuta datorita stazei afecteaza rinichiul. In urina de staza microbii gasesc  conditii  propice de multiplicare si patrund in grosimea mucoasei. Adesea,  la cateva  zile dupa o colica renala, se observa  aparitia unui puseu febril. Infecfia urinara este o complicatie  serioasa a calculozei urinare !

Staza urinara si infectia urinara sunt complicatii severe ale litiazei, care pot duce la pierderea rinichiului. In cazul unei infecti urinare grave se impune uneori extirparea unuia din rinidii pentru a preveni extinderea procesului patologic si la  al doilea rinichi. Daca acesta este normal functional, el poate prelua in intregime  functia ambilor rinichi fiind supus unei hipertrofii treptate. Calculii urinari nu sunt numai cauza stazei si infectiei urinare, ci si consecinta  acestora atunci cand  ele au  alta origine  (malformatii congenital  etc.). Reactia urinii devine alcalina (pH 8—9), echilibrul  dintre minerale se modifica iar celulele  descuamate de pe suprafata mucoasei  si  produsele rezultate din procesul  infecfios constituie nucleul pentru aparitia calculului. Acesti   calculi secundari sunt de obicei porosi, sfarmiciosi si se compun din fosfat amoniaco-magnezian.   

Un exemplu  tipic il ofera calculii vezicali. Hipertrofia de prostate este  adesea cauza unei goliri insuficiente a vezicii.  Dupa  mictiune,  in vezica persista  o cantitate de urina reziduala  ce  favorizeaza aparitia  infectiei  ; la randul  ei infectia  faciliteaza  formarea de calculi locali sau marirea celor proveniti din  caile urinare superioare. Calculii   apar   drept   complicatii   in   staza   urinara  si  infectia  urinara.