mediastinopericardita

 MEDIASTINOPERICARDITA
Mediastinopericardita  sau  pericardita  cronica  adeziva neconstrictiva se caracterizeaza prin existenta unor aderente intre pericard si organele invecinate din mediastin, iar radiologic, prin imobilitatea cordului in cavitatea toracica. Cordul poate fi marit, iar boala, deseori nu are o simptomatologie proprie. Cauzele principale sunt tuberculoza si reumatismul articular acut.
REVARSATELE PERICARDICE NEINFLAMATORII
Hidropericardul este prezenta in cavitatea pericardica a unui revarsat neinflamator, care depaseste 100 ml si care de obicei este un transsudat ce se instaleaza insidios. Diagnosticul este sugerat de marirea inimii. In caz de anasarca, apar si alte localizari (pleural, peritoneal). Se intalneste in insuficienta cardiaca, glomerulonefrita, mixedem, stari casectice. Hemopericardul este prezenta unei cantitati de sange in cavitatea pericardica si apare in caz de ruptura a inimii dupa un infarct miocardic, ranirea inimii sau a marilor vase in portiunea intrapericardica, tumori pericardice, ruptura a unui anevrism aortic. In caz de hemoragie rapida si inasiva poate surveni moartea subita. Daca hemoragia apare lent, tabloul clinic este dominat de dureri precordiale, dispnee intensa si semne de hemoragie interna. Tratamentul este chirurgical. Pneumopericardul este prezenta unei cantitati de aer in pericard. De obicei se intalnesc forme asociate: hidropneumo- sau hemopneumopericard. Apare in caz de perforate traumatica a pericardului sau de stabilire a unei comunicari intre pericard si organele vecine (plaman, esofag, stomac). Debutul este brutal cu dureri violente, precordiale, dispnee, cianoza, stare lipotomica. La percutia cordului se constata timpanism. Examenul radiologic precizeaza diagnosticul. Prognosticul este in general foarte grav. Tratamentul se BOLILE CONGENITALE ALE INIMII
Definitie: bolile congenitale ale inimii sau cardiopatiile congenitale sunt anomalii ale inimii ori ale marilor vase, aparute in timpul vietii intrauterine. Survin intre a cincea si a opta saptamana de viata embrionara, cand atriile si ventriculii sunt separate in doua jumatati printr-un sept. In etiologia lor intervin factori ereditari si externi de mediu, dintre care cei mai frecventi sunt virozele, inseosebi rubeola, varicela, gripa, medicamentele teratogene si iradierea mamei, in primele luni de sarcina. Exista numeroase clasificari. Cea mai simpla imparte cardiopatiile congenitale in cianogene. In care domina cianoza, si necianogene.
CARDIOPATII CONGENITALE NECIANOGENE
Coarctatia aortei consta in stramtarea (stenoza) portiunii terminale a carjei aortice, aproape de locul unde ia nastere artera subclavie stanga. Boala se manifesta prin hiperpulsatilitate si hipertensiune arteriala la membrele toracice, circulatie colaterala intercostala, cu erodarea marginilor inferioare ale coastelor, vizibila radiologic, si prin micsorarea sau absenta pulsatiilor arterelor femurale. La nivelul cordului se aude un suflu sistolic, care se percepe si pe fata posterioara a toracelui, intre omoplati. Tratamentul este numai chirugical.
Stenoza aortica si stenoza pulmonara prezinta tablouri clinice asemanatoare formelor dobandite, manifestarile clinice fiind in functie de gradul stenozei. Tratamentul este chirugical. Persistenta canalului arterial este o anomalie congenitala constand in persistenta acestui canal, care la fat leaga artera pulmonara cu aorta. Se manifesta printr-un suflu continuu sistolic-diastolic cu intarire sistolica, cu intensitate maxima in spatiile al II-lea -III-lea intercostale stangi, insotit de freamat, si prin semne periferice care sugereaza insuficienta aortica: puls amplu, tensiunea arteriala divergenta. Tratamemtul este chirurgical. Defectul septal ventricular consta in persistenta dupa nastere a unei comunicari interventriculare, aproape totdeauna In partea superioara a septului interventricular. Se manifesta printr-un suflu sistolic intens parasternal stang in spatiul al III-lea sau al IV-lea, iradiind in toate directiile. Este insotit de un freamat sistolic, iar la examenul radiologic - in caz de comunicare larga - se constata marirea inimii si intensificarea circulatiei pulmonare. Defectul septal atrial este persistenta dupa nastere a comunicarii interatriale. Boala este de obicei bine suportata, iar diagnosticul se bazeaza pe existenta unui suflu sistolic slab in cel de al III-lea spatiu intercostal stang. Tratamentul este chirurgical.
CARDIOPATII CONGENITALE CIANOGENE
Simptomul principal al acestui grup de boli este cianoza, care se datoreste patrunderii sangelui venos din inima dreapta in inima stanga. Pentru a se produce acest fenomen este necesar ca presiunile din inima dreapta sa fie mai mari decat acelea din inima stanga si sa existe o comunicare intre cavitatile drepte si stangi. Tetralogia Fallot este o cardiopatie congenitala, caracterizata prin stenoza pulmonara, comunicare interventriculara, aorta situata in dreapta si hipertrofia ventriculara dreapta. Tabloul clinic este dominat de cianoza generala, mai evidenta la extremitati, accentuate la efort. Gianoza apare de la nastere si progreseaza cu varsta. Bolnavii prezinta dispnee la cele mai mici eforturi, la plans, la frig si chiar in repaus. Adeseori, copiii iau spontan pozitia pe vine care le imbunatateste circulatia cerebrala. Se mai constata hipocratism digital si suflu sistolic in spatiul al III-lea intercostal stang. Radiologia si cateterismul precizeaza diagnosticul. Prognosticul este sever, durata medie de viata fiind scurta. Tratamentul este chirurgical. Trilogia Fallot este o anomalie care asociaza o stenoza a arterei pulmonare la o comunicare interatriala si o hipertrofie ventriculara dreapta. Simptomele sunt asemanatoaie tetralogiei, dar mai moderate. Tratamentul este chirurgical.
TULBURARILE RITMULUI CARDIAC (aritmiile)
Ritmul cardiac se afla sub dependenta a doua sisteme reglatoare: unul extracardiac (sistemul simpatic si parasimpatic); altul intracardiac (tesutul specific). In mod normal, impulsul sinuzal care activeaza atriile si ventriculii ia nastere in nodulul sinuzal (Keith si Flak), care emite stimuli cu o frecventa de 60 - 80/min. Nodulul sinuzal imprima inimii ritmul sau, pentru ca emite stimulii cu cea mai ridicata frecventa, dar si celelalte zone ale tesurului specific pot emite stimuli. Nodulul atrio-ventricular produce ritmul numit nodal, iar fasciculul His, ritmul idioventricular. Toate aceste ritmuri cu origine extrasinuzala sunt numite ritmuri ectopice (heterotope). Tulburarile de ritm se clasifica in tulburari in formarea stimulilor si tulburari in conducerea stimidului. Tulburarile in formarea stimulilor sunt tahicardiile si bradicardiile sinuzale si ritmurile ectopice sau extrasinuzale (extrasistole, tahicardii paroxistice, flutter, fibrilatie atriala). Tulburarile in conducerea stimulilor se numesc blocuri. Diagnosticul tulburarilor de ritm se poate pune uneori clinic, alteori este necesar un examen electrocardiologic.
TULBURARI IN FORMAREA STIMULILOR
ARITMII SINUZALE
Tahicardia sinuzala este o tulburare de ritm manifestata prin accelerarca ritmului cardiac intre 100 si 160/min., frecventa fiind regulata si persistenta. Apare la efort, emotii, n timpul digestiei, dupa administrarea unor medicamente (Atropina, Nitroglicerina) sau dupa abuzul de excitante (tutun, cafea, alcool). Se intalneste obisnuit in boli febrile, hipertiroidism, insuficienta cardiaca, anemii, hemoragii, stari de colaps. Tahicardia sinuzala este in general bine suportata. Uneori bolnavii se plang de palpitatii sau de o jena precordiala. Tratamentul de baza este cel cauzal. Ca tratament simptomatic se folosesc sedative (bromuri, barbiturice), Hiposerpil sau Propranolul. Bradicardia sinuzala se caracterizeaza printr-un ritm regulat, cu o frecventa a batailor cardiace intre 40 - 60/min. Este fiziologica daca apare la varstnici, atleti bine antrenati, in somn sau in cursul sarcinii. Poate aparea si in numeroase stari patologice: hipertensiune intracraniana, icter, febra tifoida, mixedem, unele infarcte miocardice, intoxicatii cu ilumb sau digitals. Poate fi provocata si de compresiunea sinusului cardtidian sau a globilor oculari. De obicei lipsesc manifestarile subiective. Uneori, exista ameteli, lipotimii, foarte rar sincope.