semiologia splinei

Explorarea splinei comporta un examen clinic, folosind interogatoriul, metodele fizice (inspectie, palpare, percutie si ascultatie), un examen functional (splenocontractia, examenul hematologic), un examen morfologic (punctia splinei si ganglionilor) si un examen radiologic si radioizotopic. Aceste explorari sunt dictate de faptul ca, in general, splina poate fi afectata in bolile de sistem ca: procese care intereseaza tesutul reticulo-histiocitar (Inflamatii, neoplazii), boli de sange si ale oaselor, tezaurismoze sau in infectii acute si cronice.
Interogatoriul
Date personale
Varsta. Pana la varsta de 40 ani splina prezinta o mare capacitate de reactie la infectii. Splenomegaliile intalnite intre 20-40 de ani sunt produse mai ales de infectii (febra tifoida, febra partifoida, malaria etc.). Dupa 40 ani aceasta reactie tinde sa scada datorita procesului de involutie. De la aceasta varsta ee vor intalni cu o mai mare frecventa, splenomegalii determinate de boli ale sangelui, boli hepatice, tumori etc.
Sexul. In general nu exista diferente semnificative cu privire la repartitia diferitelor afectiuni splenice in functie de sex.
Istoricul bolii
Se vor respecta regulile cunoscute ale acestui capitol cu privire la consemnarea datei cat mai reale a debutului si a modulul instalare a tabloului clinic, analizind fiecare simptom relatat de catre bolnav, evolutia in timp a bolii, tratamentele urmate si eficacitatea lor. Se vor avea in vedere relatiile strinse functionale ale splinei cu ficatul, sistemul limfo-ganglionar si maduva hematogena.
Antecedentele personale
Se va consemna existenta in antecedente a unor boli care pot afecta splina: sifilisul, tuberculoza, paludismul, icterul hemolitic, hepatita virala, hepatopatiile cronice etc.
Antecedente eredo-colaterale
Dintre bolile celorlalti membri ai familiei cu relatii posibile cu afectiunea prezentata de pacient, se vor nota: icterul hemolitic, sifilisul, tumorile maligne etc.
SIMPTOMELE FUNTIONALE SI GENERALE
Durerea reprezinta simptomul cel mai important in suferintele splinei. Este localizata in hipocondrul sting si poate iradia catre baza hemitoracelui sting si umarul sting (abcese si infarcte splenice). Ca intensitate,poate varia de la o simpla senzatie de presiune usor dureroasa in hipocondrul sting (congestii splenice, splenomegalii cronice), pina la dureri de violenta extrema (infarcte splenice, abces al splinei). Dureri intense se intalnesc si in procese de perisplenita datorita inflamatiei peritoneului perisplenic.
Hemoragiile, cu diferite aspecte in ceea ce priveste localizarea si amploarea, de la simple hemoragii ale mucoaselor pina la hematemeza si melena, se vor intalni in boli de sange, ciroze hepatice si sindroame bantiene cu hipertensiune portala, tromboza a venei splenice, micoze splenice etc.
Ametelile, astenia sunt simptome intalnite in anemii, leucemii, trombopenii.
Tulburarile digestive sunt determinate de participarea ficatului, de tulburarile de irigatie ale organelor abdminale, de compresiunile exercitate de catre o splenomegali asupra organelor vecine, nefiind caracteristice pentru afectarea splenica.
Ca simptome de ordin general notam febra, frisoane, transpiratiile, intalnite mai ales in cursul bolilor infectioase cu rasunet splenic (malarie, febra tifoida, septicemie, endocardite bacteriana etc.)
EXAMENUL OBIECTIV
Examenul general
Indicatiile furnizate de examenul general vor evidentia modificare de aspect ale tegumentelor: culoarea palida in sindroamele anemice si de tip neoplazic, coloratia galbena in caz de icter hemolitic si hepatita virala, coloratia pamintie, cu venectazii, angioame stelare, in caz de ciroze hepatice, culoarea rosie in poliglobulii, prezenta de hemoragii cutanate in trombopenii. Se va acorda atentie prezentei unor adenopatii superficiale generalizate in bolile de sistem, cu participare splenica (leucemii limfatice, limfogranulomatoza maligna etc.).
Examenul local
Inspectia hipocondrului sting nu ne furnizeaza indicatii in cazuri de splenomegalii de mare volum cand se va constata o bombare a acestei regiuni, precum si a bazei hemltoracelui sting. In pozitie ortostatica bombarea se va accentua si uneori se va distinge chiar marginea anterioara a splinei.
Palparea reprezinta metoda fizica cea mal importanta. Bolnavul va sta in decubit dorsal sau semidecubit lateral drept, cu genunchi flectati. Examinatorul se va afla in stinga sau in dreata bulnavului si va palpa, de obicei monomanual, peretele abdominal, de jos in sus, avansind prin apasari succesive catre rebordul costal stang. Se vor folosi miscarile respiratorii ale pacientului care permit o relaxare a peretelui abdominal si coborarea splinei in inspir. Se poate folosi si o palpare bimanuala in care mana stanga este cea care palpeaza iar mana dreapta comprima fata posterioara a bazei hemitoracelui stang ca procedee de palpare se mai pot utiliza: metoda prin acrosare (cu mana stinga sau ambele maini sub forma de gheara), metoda policelui (ca la rinichi) si, in caz de ascita, metoda prin lovire (semnul sloiului de gheata).