stomatita ulceroasa

STOMATITA ULCEROASA
Cunoaste drept cauza mai frecventa infectiile cu bacili fusiformi si cu spirocheta Vincent (asociere fusospirilara), dar poate sa apara si dupa intoxicatii cu mercur, plumb, arsen, precum si in scorbut, pelagra, sprue si in cursul leucemiilor. Simptomete sunt evidentiate prin: senzatie de arsura bucala, dureri de masticatie (care devine foarte anevoioasa), miros fetid al gurii, salivatie abundenta. Uneori, survin stari febrile si stare generala proasta. Examenul obiectiv: la inceput apare hiperemia pe gingie, apoi se intinde pe mucoasa jugala si a buzelor, evitand partile fara dinti ale gingiei. Ulceratiile apar si ele din primele momente, sunt mici si sangereaza la o atingere usoara. Se poate constata si o tumefiere sensibila a ganglionilor regionali. Tratament: in afara de folosirea mijloacelor de protectie a mucoasei, se tamponeaza ulceratiile cu nitrat de argint si se fac spalaturi cu infuzii de musetel sau solutie de permanganat de potasiu 1/10 000. Se mai utilizeaza spalaturi cu procaina 1%.
STOMATITA GANGRENOASA (noma)
Este o afectiune rara, insa de mare gravitate. Apare la debilitati, mai ales la copii dupa boli infectioase. Cunoaste drept agenti patogeni asocieri de germeni anacrobi cu germeni fusiformi si spirochete. Simptome: febra (39 - 40°), frisoane, fata palida-plumburie, stare generala grava. Semne locale: aparitia unui infiltrat cu ulceratie pe mucoasa bucala, la un colt al buzelor, putin dureros; apoi ulceratia se extinde, apare repede gangrena cu necroze si se extinde la fata, provocand o distructie mutilanta. Se poate complica cu o gangrena pulmonara sau cu diaree septice. Evolutia este foarte grava, spre exitus, prognosticul fiind insa imbunatatit dupa aparitia anitbioticelor. Tratamentul este medical (antibiotice in doze suficient de mari, ser antigangrenos, sustinere a starii generale) si chirurgical (cauterizari).
 STOMATFTA AFTOASA
Cauza este necunoscuta. Se intalneste mai frecvent la copii, la anemici, debilitati, diabetici. Se manifesta prin aparitia unor vezicule pe mucoasa obrajilor, a palatului si a limbii; veziculele se sparg dupa 2-3 zile si lasa o necroza superficiala, care se acopera apoi cu un exsudat fibrinos-albicios. Leziunile se vindeca destul de greu (12 - 14 zile) si cateodata se observa forme recidivante, cu durata de luni si chiar ani de zile. Stomatita aftoasta trebuie deosebita de febra aftoasa, care este o boala contagioasa, apare in epidemii si este provocata de un virus filtrant care se transmite de la vite bolnave prin laptele nefiert; bolnavul are febra, greturi, diaree si prezinta leziuni pe mucoasa bucala. Tratamentul stomatitei aftoase consta in spalaturi si gargarisme cu solutii de bicarbonat de sodiu sau cu infuzie de musetel bicarbonatata.
BOLILE ESOFAGULUI
Patologia esofagiana cunoaste boli functionale (spasme esofagiene), boli inflamatorii (esofagite), stenoze esofagiene, ulcere, diverticuli si tumori benigne si maligne (cancerul esofagian).
SPASMUL ESOFAGIAN
Definitie: este o boala functionala a esofagului, manifestata printr-o contractie spasmodica a musculatuiii esofagiene. Spasmul se poate produce in oricare din portiunile esofagului, dar cel mai des se localizeaza la una din extremitati. Etiopatogenie: spasmul esofagian nu totdeauna are o cauza bine determinata; este vorba de spasmul numit idiopalic, primitiv sau esential, care apare pe un teren nevrotic si survine in legatura cu emotii, socuri neuropsihice etc. Este de obicei localizat spre cardia, de unde denumirea de cardiospasm. Cardiospasmul (achalazia cardiei, megaesofag) este insuficienta neuromusculara a corpului esofagian, cu o insuficienta relaxare a sfincterului esogastric si dilatare retrograda progresiva. In alte cazuri, cardiospasmul este secundar unor leziuni organice esofagiene (polip, cancer, diverticul, esofagita) sau unor boli dinafara esofagului (ulcer gastroduodenal, colecistopatii, apendicite, anexite, boli ale mediastinului) si unor intoxicatii (nicotina, stricnina, plumb). Simptomatologie: simptomul dominant este disfagia, care poate dura doar cateva minute sau se poate prelungi pana la cateva ore, apare brusc, fara o cauza precisa, si este provocata, paradoxal, de ingerarea unor lichide sau poate fi declansata de alimente reci. In spasmele mai pronuntate, bolnavul incearca sa forteze trecerea alimentelor in stomac. Daca spasmul se prelungeste, esofagul se dilata. La examenul radiologic se poate vedea sediul spasmului, se pot observa stenoze functionale multiple cu aspect de matanii, mai ales spre cardia. De asemenea, examenul baritat poate evidentia leziunea organica responsabila de un spasm secundar. Esofagoscopia precizeaza sediul spasmului si totodata permite descoperirea unei boli organice: cancer, diverticul, ulcer, esofagita etc. Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe caracterul capricios al disfagiei, pe examenul radiologic si esofagoscopie. Pentru precizarea cauzei care a determinat un spasm esofagian secundar se face o examinare clinica atenta (cxamen de tub digestiv si glande anexe, examen neurologic, genital, urologic, al coloanei vertebrale cervico-dorsale etc.). Diagnosticul diferential se face cu: esofagita, stenoza si tumorile esofagiene. Va fi acordata o atentie deosebita diagnosticului diferential cu un cancer esofagian incipient, recurgandu-se la nevoie la examenul endoscopic, completat cu o biopsie. Tratamentul spasmului esofagian idiopatic consta in inlaturarea cauzelor declansatoare, in sedative si antispastice. Pentru spasmul secundar se vor trata afectiunile organice care provoaca spasmul, iar in timpul crizei se vor administra antispastice. In cazurile mai grave se pot practica infiltratii ale splanhnicilor cu procaina si dilatari cu sonde esofagiene.
ESOFAGITELE
Definitie: esofagitele sunt inflamatii acute sau cronice ale esofagului. Etiopatogenie: cel mai frecvent este toxica, esofagitele fiind provocate de ingerarea unor substante caustice acide (acid clorhidric, sulfuric, azotic) sau alcaline (soda caustica, potasa caustica, soda de rufe). Se mai pot produce si prin ingerarea unor lichide fierbinti sau prin inghitirea unor corpi straini. Mai pot fi provocate de propagarea unei infectii de vecinatate, de contactul cu acidul clorhidric gastric (regurgitari, varsaturi frecvente), de masticatie insuficienta, de abuzul de alcool si tutun. Simptomatologie: tabloul clinic este dominat de disfagie si de durerea retrosternala. Disfagia poate fi usoara sau, alteori, atat de pronuntata, incat bolnavul sa nu se mai poata alimenta. Durerea retrosternala este uneori foarte intensa (esofagita caustica, esofagita flegmonoasa). Salivatia este abundenta. In esofagitele caustice apar varsaturi brune, hematemeze si varsaturi care contin necrozate. La examenul obiectiv se pot gasi leziuni bucale (cand esofagita a fost provocata de substante corozive). In aceste esofagite, explorarile intrumentale pot provoca accidente grave. Evolutie: esofagitele pot evolua acut sau cronic. Cu evolutie acuta sunt de obicei cele toxice si provocate de iritatii mecanice sau termice. Esofagitele caustice pot evolua spre o perforare in mediastin sau spre vindecare, cu cicatrice stenozante progresive. Esofagitele cronice au in general o evolutie mai benigna, putand duce totusi cu timpul la stenozari. Tratamentul este profilactic si curativ. Profilaxia va urmari, in primul rand, ca substantele toxice sa fie pastrate cu precautie, in asa fel, incat sa nu fie la indemana copiilor. De asemenea se vor evita ingerarea unor lichide fierbinti, abuzul de tutun si de alcool. Tratamentul curativ se adreseaza, in primul rand, intoxicatiilor cu substante caustice, fiind contraindicate spalaturile gastrice. Se urmareste neutralizarea toxicului: pentru acizi, neutralizarea se va face cu bicarbonat de sodiu, solutie de magnezie calcinata (40 g,/ l 1 apa), apa de sapun (15 g/1 1 apa), lapte, apa albuminata (albusuri de ou batute in apa). limonada citrica, limonada tartrica, apa boricata. Tratamentul simptomatic urmareste calmarea durerii (morfina, analgetice, antispastice) si combaterea socului (solutie clorurosodica izotonica, solutii glucozate, analeptice circulatorii). Pentru prevenirea cicatricelor retractile, stenozante, se prescrie corticotcrapie in asociere cu antibiotice. In acelasi scop se poate proceda si la cateterizarea precoce a esofagului. Alimentatia pe gura fiind la inceput imposibila, se va proceda la alimentatia parenterala; apoi regimul va fi lichid sau semilichid, dupa cum poate inghiti bolnavul.