tuberculoza urinara si litiaza urinara

Tuberculoza urinara apare in general la bolnavii care au avut in trecutul lor o alta localizare cunoscuta a tuberculozei, ceea ce orienteaza diagnosticul. La aproximativ o treime din bolnavi nu se gaseste o tuberculoza in antecedente.

Simptomele principale sunt: stare sub-febrila, transpiratii, vagi dureri lombare sau colici renale (cand se angajeaza un cheag in ureter), uneori hipertensiune arteriala, urini tulburi,hematurie, sindrom cistitic (urinari dese, dureri la urinat etc). In urina se gasesc albumina, numeroase leucocite, numeroase hematii si se izoleaza bacilul Koch. Uneori, pentru precizarea diagnosticului, sunt necesare examene speciale (urografie, cistoscopie).

Evolutia este conditionata de momentul descoperirii bolii. Cand aceasta este tardiva se poate instala insuficienta renala atat prin sclerozarea rinichiului, cat si prin obstacolul realizat in scurgerea urinii de stenozele ureterale determinate de tuberculoza. Bineinteles, evolutia este conditionata si de corectitudinea cu care se urmeaza tratamentul.

Pentru motivul aratat, profilaxia este foarte importanta. Ea consta in tratamentul corect al tuturor localizarilor tuberculoase si in controlul periodic (la 3 - 6 luni) al urinii. Gasirea unei leucociturii sau a unei hematurii la un vechi bacilar trebuie sa declanseze toate investigatiile pentru precizarea cat mai devreme a diagnosticului.

Tratamentul cere repaus, dieta, masuri de sanatorizare, calciu si vitaminoterapie, utilizata in oricare din localizarile tuberculoase. Antibioterapia specifica a schimbat mult prognosticul bolii. Ea trebuie aplicata timp de 12-18 luni, perioada in care bolnavul trebuie dispensarizat si controlat periodic prin examene de laborator. Uneori se cer interventii chirurgicale asociate.

Litiaza urinara reprezinta formarea de piatra, prin precipitarea sarurilor din urina in caile urinare. Natura chimica a acestora este foarte variata: oxalati, urati, fosfati, carbonati, cistina etc.

Cauza precipitarii acestor saruri este foarte variata. Uneori este vorba de concentrari exagerate ale urinii timp indelungat (obiceiul de a bea lichide putine, lucru in mediu foarte cald). Alteori este vorba de un exces de saruri eliminate prin urina, aduse fie din mediul extern (ape bogate in saruri de calciu, consumarea abuziva de alimente bogate in oxalati, ca spanac, cacao, ciocolata sau in acid uric,viscere, icre, ciocolata), fie din organism.

Asemenea precipitari excesive de saruri in interiorul organismului pot aparea in cadrul unor boli metabolice (diabet-oxalati, guta-acid uric), al unor boli intestinale (colite, paraziti intestinali-oxalati), al glandei paratiroide (fosfati, oxalati) sau al oaselor (fosfati). Alteori, precipitarile sunt favorizate de aciditatea mare a urinii (urati) sau de scaderea aciditatii (fosfati, carbonati). Unii factori locali urinari (infectia, staza urinara prin diferite obstacole) favorizeaza si ea precipitarile. In formele fara o cauza precisa exista deseori un caracter familial al bolii.

Tabloul clinic al litiazei este dominat de dureri surde lombare (cand piatra este in bazinet), sau vezicule (cand piatra este in vezica) si de colici renale tipice (cand piatra se angajeaza in uretere). Colicile sunt in general declansate de eforturi fizice, mers in vehicule cu trepidatii (caruta, motocicleta, tramvai etc), care mobilizeaza piatra in uretere si se insotesc de hematurie. Hematii se pot gasi in urina si intre colici. In formele pure lipsesc alte modificari urinare sau semne de alterare functionala a rinichiului. Litiaza favorizeaza insa localizarea infectiilor la rinichi (pielonefrite), cu consecintele acestora.

Evolutia este dominata de colici recidivante, cu eliminari repetate de pietre, daca cauza de formare a acestora nu este inlaturata. In colica se poate produce o blocare a rinichiului cu anurie prin inhibitia reflexa a rinichiului opus si semne de insuficienta renala acuta. Daca se produce obstructia durabila a rinichiului si ea nu este rezolvata in 6 saptamani se poate produce distrugerea rinichiului cu desfiintarea lui functionala. Asocierea infectiilor poate avea aceleasi consecinte.

Profilaxia consta in inlaturarea tuturor cauzelor capabile sa genereze formarea de pietre urinare. Ca masura nespecifica se recomanda consumarea unor cantitati suficiente de lichide (in asa fel ca sa se urineze 1500 ml/zi, pentru a se impiedica precipitarea sarurilor sub forma de cristale, intr-o urina prea concentrata), precum si evitarea abuzurilor de alimente bogate in oxalati si acid uric.

Tratamentul propriu-zis se adreseaza colicii (cere prezenta medicului care recomanda antispastice, eventual morfina) sau prevenirii precipitarilor dupa eliminarea pietrei (tratarea cauzelor, cure de lichide, ape minerale capabile sa schimbe aciditatea urinara in sensul dorit - propriu fiecarui tip de piatra - dieta, folosirea de alcaline - litiaza urica - sau de acidifiante - litiaza fosfatica, carbonatica). Cand piatra nu este eliminata se iau masuri pentru evacuarea ei spontana (combinare de diureza fortata cu antispastice) sau se trece la extragerea ei chirurgicala.