manifestari oculare

MANIFESTARI OCULARE IN CADRUL UNOR AFECTIUNI ALERGICE SISTEMICE

Bolile incluse in aceasta categorie sunt de o mare diversitate, de la edemul palpebral din cadrul unei alergii generale, pana la corioretinite sau cataracte alergice.

De obicei in raspunsul general al organismului la contactul cu un alergen vegetal, animal, chimic, medicamentos sau microbian participa si ochiul cu anexele sale, mai ales prin dermatoconjunctivite alergice pentru alergenii exogeni. In toate aceste cazuri manifestarea oculara trece din punct de vedere terapeutic pe un plan secundar, simptomatic, primordial fiind tratamentul afectiunii cu caracter general, sarcina ce revine alergologului, internistului sau dermatologului.

In ceea ce priveste afectiunile infectioase, majoritatea acestora si mai ales infectiile de focar pot determina manifestari oculare, al caror mecanism de producere este alergic. Se intalnesc astfel uveite la bol­navii cu focare infectioase amigdaliene, nazofaringiene, sinuzale, pulmo­nare etc. in aceste cazuri principalul factor terapeutic este asanarea focarului de infectie, insotita de tratament simptomatic ocular.

O afectiune particulara care merita sa ne retina atentia este kerato - conjunctivita flictenulara. Ipoteza cea mai acceptata cu privire la pato­genia sa arata existenta unei hiperergii determinata de infectia tbc, si care, biciuita de agenti diferiti endogeni si exogeni, in conditii de debili­tate rezultata din malnutritie, deficit in vitamina A sau boli intercurente, ar produce flictene corneene si conjunctivale, cu consecinte functionale oculare.

O alta serie de afectiuni oculare a caror patogenie este alergica o reprezinta manifestarile din bolile reumatice si de colagen. Chiar daca patogenia bolilor reumatice si a colagenozelor este inca discutata, este aproape sigur ca implicatiile oculare coexistente sunt alergice.

In timp ce in spondilita ankilopoietica intalnim iridociclita frusta recidivanta, in poliartrita reumatoida predomina scleritele, episcleritele si foarte rar uveitele; in reumatismul juvenil, keratita in bandeleta, irido­ciclita; in R.P.A. conjunctivite, irite, iridociclite; in periarterita nodoasa, vascularite coroidiene si retiniene; in L.E.D. — uveite, sclerite, retinopatie lupica.

Asociat cu artrita reumatoida, lupus eritematos, periarterita no­doasa, dermatomiozita, este intalnit frecvent si sindromul Sjogren, ca­racterizat prin inflamatia cronica a glandelor lacrimale si salivare. Ca manifestare oculara apare keratoconjunetivita uscata. In serul aces­tor bolnavi s-au pus in evidenta autoanticorpi si anume factori reumatoizi antinucleari (antidezoxiribonucleohistone). Pana la un moment dat natura benigna a bolii se explica prin absenta anticorpilor antiacid dezoxiribonucleic. Pe langa alte mijloace terapeutice, in sindromul Sjogren este folosita (pare paradoxal) iradierea minima locala (pe parotide si glande lacrimale), in scop imunosupresiv. Desigur ca, odata stabilita etiologia unei astfel de manifestari oculare, concomitent cu aplicarea unui tratament oftalmologie adecvat, bolnavul va fi indrumat catre ser­viciile de reumatologie sau boli interne, pentru ca tratamentul principal il reprezinta cel al bolii de baza.

Alte manifestari oculare in cadrul unor afectiuni sistemice sunt sindroamele oculo-muco-cutanate, in cadrul carora intra: eritemui poli­morf, sindromul Stevens-Johnson, sindromul Lyell, sindromul Reiter- Fiessinger-Leroy, sindromul Behcet si pemfigusul ocular. In aceste afec­tiuni, chiar daca mecanismul bolii propriu-zise nu este pe deplin elu­cidat, manifestarile oculare sunt de natura alergica.

In eritemul polimorf, ca si in sindromul Stevens-Johnson, pe langa eruptia eritematoveziculobuloasa, asociata cu stomatita severa, la ochi apare o conjunctivita care de obicei se suprainfecteaza, devenind puru­lenta. Deosebirea clinica dintre cele doua sindroame consta in caracte­rul recurent al primului, acut, cu evolutie adesea fatala si cu interesarea mai frecventa a marginii libere a pleoapelor in cel de al doilea.

La originea ambelor s-ar parea ca stau unele alergii medicamen­toase cum ar fi aspirina, sulfamide (in special la cele hipoglicemiante), bismut, sau alergii infectioase datorate produsilor de metabolism ai bac­teriilor din diferite focare (otic, amigdalian) si, in special, colibacilul. Este sustinuta si etiologia virala cu virus din grupa A.P.C.

Verdaguer a emis ipoteza originii imunalergice a sindromului Ste­vens-Johnson, considerand ca aceasta afectiune reprezinta un mod par­ticular de reactie a anumitor indivizi fata de variate agresiuni, neexcluzand virusul A.P.C.

Ca terapie, in formele usoare, antihistaminice si desensibilizare ne­specifica (clorura de calciu, hiposulfit de sodiu). In forme mai severe se asociaza si antibio - si corticoterapie. In cazurile in care etiologia microbiana este probabila, este necesara asanarea focarelor infectioase si desensibilizare specifica, folosindu-se doze mici dar progresiv crescande de antigen microbian.

Sindromul Lyell sau dermatita combustiforma este caracterizat prin eruptie eritematobuloasa generalizata, cand pielea se decoleaza ca intr-o arsura, afectand si mucoasele, insotita de febra 39—40°C si stare generala alterata. Se diferentiaza de sindromul Stevens-Johnson prin simularea unei arsuri, lipsa polimorfismului lezional si aparitia, in ma­joritatea cazurilor, dupa diverse medicamente (in principal, fenilbutazona).

In ambele sindroame, tratamentul de electie este antibiocorticoterapia in doze mari.

Sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy sau oculo-uretro-sinovita este constituit din existenta simultana a unei uretrite negonococice, mani­festari articulare cu caracter inflamator si conjunctiva deseori bilate­rala, inegala ca intensitate, cu tendinte la recidive. Bolnavul prezinta fotofobie, durere locala, lacrimare, iar la examenul clinic se remarca un cerc liliachiu perikeratic si granulatii hiperemice pe conjunctiva tasala. Adesea conjunctivita devine purulenta, prin suprainfectare; pot coexista de asemenea iridociclita, coroidita, keratita superficiala, ulcere corneene si episclerita.

Agentul etiologic este probabil un virus sau Mycoplasma PPLO, afectind primar uretra sau tractul intestinal, iar manifestarile oculare sunt de origine alergica.

Sindromul Behcet este caracteristic tinerilor si adultilor tineri si cu­prinde trei simptome de baza: eruptie de tip eritem polimorf, ulceratii genitale si bucale, irita recidivanta cu hipopion. Iridociclita are tendinte la remisiuni spontane. Puseurile de iridociclita se repeta la intervale variabile, lasand sechele ce se insumeaza in timp. Adesea survin com­plicatii de tip encefalomeningitic. Desi etiologia nu este pe deplin elu­cidata, se pare ca agentul etiologic este un virus. Pemfigusul ocular se manifesta cu vezicule keratoconjunctivale, cu membrane sau pseudo­membrane, putind duce la sinblefaron. in raclajul conjunctival se ga­seste eozinofilie marcata. Sunt afectate si alte mucoase.

Alte manifestari cu etiologie probabil virala si cu participarea aler­gica sunt sindromul Heerfordt si uveomeningoencefalitele.

Uveoparotidita Heerfordt este o manifestare a bolii Besnier-Boech-Schaumann. Iridociclitei nodulare torpide i se asociaza hipertrofia bila­terala a parotidelor, cu paralizie faciala consecutiva (uneori).

Ca uveomeningoencefalite sunt sindroamele Vogt-Koyanagi si Harada.

Experimental este demonstrat ca meningoencefalitele alergice au ca mecanism de producere celulele imunologic competente sensibilizate, cu hipersensibilitate de tip intarziat.

Maladia Harada se caracterizeaza, pe de o parte, prin grave tulbu­rari nervoase ca encefalita, meningita cerebrospinala, sau scleroza in placi. In al doilea rand apare o uvetita difuza, de obicei bilaterala, ante­rioara (iridociclita) sau posterioara (tulburari in vitros, exsudat subretinian ce duce la decolare de retina). Uneori retina se reaplica spontan, lasand insa zone intinse atrofice. Evolutia bolii oculare este variabila, adesea conservandu-se o vedere satisfacatoare, dar alteori decolarea de retina poate deveni totala cu cecitate consecutiva.

Sindromul Vogt-Koyanagi este caracteristic adolescentilor si adul­tilor tineri si este constituit de o uveita totdeauna bilaterala, cu evo­lutie ce imbraca aspectul oftalmiei simpatice, insotita de alopecie, viti­ligo si hipoacuzie uni- sau bilaterala.

Exista si afectari ale cristalinului, insotite de manifestari alergice sau posibil alergice generale, cum ar fi cataracta atopica sau cataracta care apare in dermatitele atopice, boala de obicei bilaterala, care incepe cu opacitati subcapsulare anterioare sau posterioare, evoluind pana la deplina opacifiere a cristalinului, apoi cataracte asociate cu dermatoze atrofice precum sindromul Rothmund si sindromul Werner.

Sindromul Rothmund, implica cataracta dezvoltata in copilarie, de obicei intre 4 si 6 ani, coexistand cu o degenerescenta teleangiectazica a pielii (poikiloderma vascularae atroficans) si cu atrofia sau subdezvol­tarea gonadelor, la ambele sexe.

In sindromul Werner cataracta se dezvolta de obicei in deceniul al III-lea sau al IV-lea de viata, bolnavul prezentand si sclerodermie cu ulceratii ale pielii extremitatilor inferioare, caderea prematura a paru­lui, atrofia testiculelor cu aspermatogeneza la barbati, respectiv involu­tia sexuala precoce la femeie. Totodata bolnavul poate avea si alte tulburari endocrine, precum hiperparatiroidismul sau adenoame ale cortico-suprarenalei.